Rugăciunea Anei
1Ana s‑a rugat, zicând:
„Mi se bucură inima în Domnul,
cornul1, 10 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). îmi este înălțat în Domnul,
iar gura mea este larg deschisă împotriva dușmanilor mei,
căci mă bucur de izbăvirea Ta.
2Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este niciun Dumnezeu în afară de Tine,
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3Nu mai vorbiți cu atâta mândrie
și să nu mai iasă aroganță din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu al cunoașterii
și Unul Care cântărește faptele.
4Arcul celor viteji se înspăimântă,
iar cei care se împiedică sunt încinși cu putere.
5Cei care erau sătui se închiriază pentru pâine,
iar cei care erau flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naște șapte fii,
pe când cea care are mulți copii se ofilește.
6Domnul dă la moarte și tot El aduce la viață;
El coboară în Locuința Morților6 Ebr.: Șeol și tot El ridică.
7Domnul duce la sărăcie și tot El îmbogățește;
El coboară și tot El înalță.
8El îl ridică din praf pe cel sărac,
și îl înalță din grămada de cenușă pe cel nevoiaș,
ca să‑i așeze la un loc cu nobilii
și să le dea drept moștenire un tron al slavei.
Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
și pe ei a așezat El lumea.
9El păzește pașii credincioșilor Săi,
însă ticăloșii vor fi reduși la tăcere în întuneric,
pentru că nu prin putere va învinge omul.
10Dușmanii Domnului vor fi zdrobiți;
El va tuna din ceruri împotriva lor.
Domnul va judeca marginile pământului,
va da tărie împăratului Său
și va înălța cornul unsului Său.“
11După aceea, Elkana a plecat acasă, la Rama, iar băiatul slujea Domnului în prezența preotului Eli.
Ticăloșia fiilor lui Eli
12Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic12 Lit.: fiii lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15.. Ei nu‑L cunoșteau pe Domnul. 13Obiceiul preoților față de popor era acesta: slujitorul preotului venea, în timp ce se fierbea carnea, la fiecare om care își aducea jertfa și, ținând în mână o furculiță cu trei dinți, 14o băga în tigaie, în cratiță, în cazan sau în oală, și tot ceea ce era apucat cu furculița, preotul lua pentru sine. În felul acesta făceau cu toți cei din Israel care veneau acolo, la Șilo. 15Pe lângă aceasta, înainte de a arde grăsimea,15 Cf. Lev. 3:16; 4:8-10, 26, 31, 35; 7:28, 30-31; 17:6. slujitorul preotului venea și îi spunea omului care jertfea: „Dă pentru preot carne de fript, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă!“ 16Dacă omul îi răspundea: „Să ardem mai întâi grăsimea, iar după aceea vei lua atât cât dorești“, slujitorul îi spunea: „Chiar acum trebuie să dai! Dacă nu, voi lua cu forța!“ 17Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului, pentru că disprețuiau darurile de mâncare ale Domnului.
18Samuel însă slujea înaintea Domnului; și copilul acesta era încins cu un efod de in. 19Mama sa îi făcea în fiecare an câte o mantie mică pe care i‑o aducea atunci când se suia împreună cu soțul ei pentru a aduce jertfa anuală. 20Eli binecuvânta pe Elkana și pe soția acestuia, zicând: „Să‑ți dea Domnul urmași20 Lit.: sămânță. din femeia aceasta, în schimbul celui pe care ea l‑a oferit Domnului.“ Apoi ei plecau acasă. 21Domnul a cercetat‑o pe Ana, iar aceasta a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Cât despre tânărul Samuel, el creștea în prezența Domnului.
22Eli era foarte bătrân. El a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii. 23Eli le‑a zis: „Pentru ce faceți aceste lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. 24Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud zicându‑se despre voi în poporul Domnului. 25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, poate Dumnezeu îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuiește împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să‑i omoare.
26Băiatul Samuel însă continua să crească și era plăcut atât Domnului, cât și oamenilor.
Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli
27Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Nu M‑am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, în Casa lui Faraon? 28Nu l‑am ales pe el dintre toate semințiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel? 29De ce călcați voi în picioare jertfa și darul Meu de mâncare, pe care am poruncit să fie aduse în Locuința Mea și cum de i‑ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrășându‑vă voi înșivă din partea aleasă a fiecărui dar de mâncare adus de poporul Meu, Israel?»
30De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta și la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. 31Iată că vin zilele când voi reteza puterea ta și puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi niciun bătrân în familia ta. 32Vei vedea necazul Locuinței Mele. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi niciodată vreun bătrân. 33Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu‑l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii și i se va întrista sufletul. Toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei33 Sau: vor muri ca niște oameni de rând (lit.: vor muri oameni)..
34Și acesta va fi pentru tine semnul care va veni asupra celor doi fii ai tăi, asupra lui Hofni și Fineas: amândoi vor muri într‑o singură zi. 35Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. 36Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru o bucățică de argint36 Sau: siclu, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. și pentru o fărâmă de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoțești, ca să mănânc și eu o bucată de pâine.’»“
A Oração de Ana
1Então Ana orou assim:
“Meu coração exulta no Senhor;
no Senhor minha força2.1 Hebraico: meu chifre; também no versículo 10. é exaltada.
Minha boca se exalta sobre os meus inimigos,
pois me alegro em tua libertação.
2“Não há ninguém santo2.2 Ou Não há nenhum Santo como o Senhor;
não há outro além de ti;
não há rocha alguma como o nosso Deus.
3“Não falem tão orgulhosamente,
nem saia de sua boca tal arrogância,
pois o Senhor é Deus sábio;
é ele quem julga os atos dos homens.
4“O arco dos fortes é quebrado,
mas os fracos são revestidos de força.
5Os que tinham muito agora trabalham por comida,
mas os que estavam famintos agora não passam fome.
A que era estéril deu à luz sete filhos,
mas a que tinha muitos filhos ficou sem vigor.
6“O Senhor mata e preserva a vida;
ele faz descer à sepultura2.6 Hebraico: Sheol. Essa palavra também pode ser traduzida por profundezas, pó ou morte. e dela resgata.
7O Senhor é quem dá pobreza e riqueza;
ele humilha e exalta.
8Levanta do pó o necessitado
e do monte de cinzas ergue o pobre;
ele os faz sentar-se com príncipes
e lhes dá lugar de honra.
“Pois os alicerces da terra são do Senhor;
sobre eles estabeleceu o mundo.
9Ele guardará os pés dos seus santos,
mas os ímpios serão silenciados nas trevas,
pois não é pela força que o homem prevalece.
10Aqueles que se opõem ao Senhor serão despedaçados.
Ele trovejará do céu contra eles;
o Senhor julgará até os confins da terra.
“Ele dará poder a seu rei
e exaltará a força do seu ungido”.
11Então Elcana voltou para casa em Ramá, mas o menino começou a servir o Senhor sob a direção do sacerdote Eli.
A Maldade dos Filhos de Eli
12Os filhos de Eli eram ímpios; não se importavam com o Senhor 13nem cumpriam os deveres de sacerdotes para com o povo; sempre que alguém oferecia um sacrifício, o auxiliar do sacerdote vinha com um garfo de três dentes, 14e, enquanto a carne estava cozinhando, ele enfiava o garfo na panela, ou travessa, ou caldeirão, ou caçarola, e o sacerdote pegava para si tudo o que vinha no garfo. Assim faziam com todos os israelitas que iam a Siló. 15Mas, antes mesmo de queimarem a gordura, vinha o auxiliar do sacerdote e dizia ao homem que estava oferecendo o sacrifício: “Dê um pedaço desta carne para o sacerdote assar; ele não aceitará de você carne cozida, somente crua”.
16Se o homem lhe dissesse: “Deixe primeiro a gordura se queimar e então pegue o que quiser”, o auxiliar respondia: “Não. Entregue a carne agora. Se não, eu a tomarei à força”.
17O pecado desses jovens era muito grande à vista do Senhor, pois eles estavam tratando com desprezo a oferta do Senhor.
18Samuel, contudo, ainda menino, ministrava perante o Senhor, vestindo uma túnica de linho. 19Todos os anos sua mãe fazia uma pequena túnica e a levava para ele, quando subia a Siló com o marido para oferecer o sacrifício anual. 20Eli abençoava Elcana e sua mulher, dizendo: “O Senhor dê a você filhos desta mulher no lugar daquele por quem ela pediu e dedicou ao Senhor”. Então voltavam para casa. 21O Senhor foi bondoso com Ana; ela engravidou e deu à luz três filhos e duas filhas. Enquanto isso, o menino Samuel crescia na presença do Senhor.
22Eli, já bem idoso, ficou sabendo de tudo o que seus filhos faziam a todo o Israel e que eles se deitavam com as mulheres que serviam junto à entrada da Tenda do Encontro. 23Por isso lhes perguntou: “Por que vocês fazem estas coisas? De todo o povo ouço a respeito do mal que vocês fazem. 24Não, meus filhos; não é bom o que escuto se espalhando no meio do povo do Senhor. 25Se um homem pecar contra outro homem, os juízes poderão2.25 Ou Deus poderá intervir em seu favor; mas, se pecar contra o Senhor, quem intercederá por ele?” Seus filhos, contudo, não deram atenção à repreensão de seu pai, pois o Senhor queria matá-los.
26E o menino Samuel continuava a crescer, sendo cada vez mais estimado pelo Senhor e pelo povo.
Profecia contra a Família de Eli
27E veio um homem de Deus a Eli e lhe disse: “Assim diz o Senhor: ‘Acaso não me revelei claramente à família de seu pai, quando eles estavam no Egito, sob o domínio do faraó? 28Escolhi seu pai dentre todas as tribos de Israel para ser o meu sacerdote, subir ao meu altar, queimar incenso e usar um colete sacerdotal na minha presença. Também dei à família de seu pai todas as ofertas preparadas no fogo pelos israelitas. 29Por que vocês zombam de meu sacrifício e da oferta que determinei para a minha habitação? Por que você honra seus filhos mais do que a mim, deixando-os engordar com as melhores partes de todas as ofertas feitas por Israel, o meu povo?’
30“Portanto, o Senhor, o Deus de Israel, declara: ‘Prometi à sua família e à linhagem de seu pai que ministrariam diante de mim para sempre’. Mas agora o Senhor declara: ‘Longe de mim tal coisa! Honrarei aqueles que me honram, mas aqueles que me desprezam serão tratados com desprezo. 31É chegada a hora em que eliminarei a sua força e a força da família2.31 Hebraico: cortarei o seu braço e o braço da casa. de seu pai, e não haverá mais nenhum idoso na sua família, 32e você verá aflição na minha habitação. Embora Israel prospere, na sua família ninguém alcançará idade avançada. 33E todo descendente seu que eu não eliminar de meu altar será poupado apenas para consumir os seus olhos com lágrimas2.33 Ou cegar os olhos; ou ainda consumir os olhos de inveja e para entristecer o seu coração, e todos os seus descendentes morrerão no vigor da vida.
34“ ‘E o que acontecer a seus dois filhos, Hofni e Fineias, será um sinal para você: os dois morrerão no mesmo dia. 35Levantarei para mim um sacerdote fiel, que agirá de acordo com o meu coração e o meu pensamento. Edificarei firmemente a família dele, e ele ministrará sempre perante o meu rei ungido. 36Então todo o que restar da sua família virá e se prostrará perante ele, para obter uma moeda de prata e um pedaço de pão. E lhe implorará que o ponha em alguma função sacerdotal, para ter o que comer’ ”.
