Omul lui Dumnezeu din Iuda
1Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește Domnul: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care Domnul l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“
4Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului.
6Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la Domnul, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte.
7Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu:
– Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar!
8Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui:
– Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
10Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel.
11În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14și s‑a dus după omul lui Dumnezeu.
L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat:
– Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?
El a răspuns:
– Eu sunt.
15Atunci el i‑a zis:
– Vino acasă cu mine și mănâncă pâine.
16Dar acesta a răspuns:
– Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
18El i‑a zis:
– Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul Domnului, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“
Îl mințea. 19Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20În timp ce stăteau la masă, Cuvântul Domnului a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe Domnul și nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“
23După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân.
26Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul Domnului. Domnul l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese Domnul.“
27Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“
31După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii Domnului, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“
33Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.
O profeta de Deus de Judá
1Quando Jeroboão se aproximava do santuário pagão em Betel para queimar incenso ao bezerro, o ídolo em ouro, um servo de Deus veio de Judá, por ordem do Senhor. 2Dirigiu-se para este e, à ordem do Senhor, clamou em alta voz: “Ó altar, o Senhor manda dizer que uma criança chamada Josias nascerá da linhagem de David, o qual há de sacrificar sobre ti os sacerdotes dos santuários pagãos que aqui vêm queimar incenso! Ossos de seres humanos serão queimados sobre ti!” 3Seguidamente, deu a seguinte prova de como a sua mensagem fora ditada pelo Senhor: “Este altar partir-se-á em dois e a cinza que nele está espalhar-se-á pelo chão.”
4O rei ficou furioso por o homem de Deus ter dito semelhantes coisas e gritou para os guardas: “Prendam esse homem!”, dirigindo o punho fechado contra ele. Imediatamente o seu braço ficou paralisado, sem o poder recolher. 5Ao mesmo tempo, apareceu uma larga fenda no altar e as cinzas derramaram-se, tal como o homem de Deus tinha dito que haveria de acontecer. Esta foi a prova de que o Senhor falara pela boca do profeta.
6“Ó, peço-te que rogues ao Senhor, teu Deus”, gritou o rei para o homem de Deus, “que me faça recuperar o meu braço!” Então ele orou ao Senhor e o braço ficou normal.
7O rei disse ao homem de Deus: “Vem comigo descansar e comer alguma coisa. Quero recompensar-te.”
8No entanto, o homem de Deus respondeu-lhe: “Ainda que me desses metade do teu palácio, não entraria nele, nem sequer comeria ou beberia água nessa casa! 9O Senhor deu-me ordens estritas para não comer nem beber o que quer que fosse, enquanto aqui me encontrar, e para não regressar a Judá pelo mesmo caminho.” 10E assim foi embora por outra estrada.
11Vivia em Betel um velho profeta e o seu filho foi contar-lhe o que o homem de Deus, de Judá fizera e o que dissera ao rei. 12“Por que caminho foi ele?” E informaram-no.
13-14“Depressa, selem o meu jumento.” E logo correu atrás do homem de Deus, tendo-o encontrado sentado debaixo dum carvalho: “És tu o servo de Deus que veio de Judá?” Respondeu-lhe: “Sim, sou eu.” E pediu-lhe: 15“Vem a minha casa e come comigo.” 16“Não posso. Não me é permitido comer nem beber seja o que for em Betel, nem sequer água. 17Foram as ordens estritas que o Senhor me deu; mandou-me também que não regressasse pelo mesmo caminho.”
18Contudo, o ancião insistiu: “Eu também sou profeta como tu e um anjo deu-me uma mensagem da parte do Senhor. Devo levar-te para minha casa e dar-te de comer e beber.” No entanto, o velho profeta estava a mentir. 19Assim, os dois voltaram para trás e o profeta comeu algum alimento e bebeu água em casa do ancião.
20Estavam eles à mesa, quando veio uma mensagem do Senhor ao profeta idoso. 21Este exclamou para o homem de Deus de Judá: “O Senhor manda dizer que por teres desobedecido às ordens claras que te tinham sido dadas, 22tendo vindo até aqui para comer e beber água, num lugar que te tinha sido proibido, o teu corpo morto não será enterrado no túmulo dos teus pais.”
23Terminada a refeição, o ancião selou o jumento do profeta. 24Este partiu, mas durante a viagem apareceu um leão que o matou. O seu corpo ficou ali estendido no caminho com o jumento e o leão ao lado. 25Alguns homem que passaram por ali viram o corpo no meio da estrada com o leão ao lado e foram contá-lo em Betel, onde vivia o velho profeta.
26Quando este ouviu o que acontecera, exclamou: “É o homem de Deus que desobedeceu à ordens do Senhor! O Senhor cumpriu a sua palavra, fazendo com que o leão o matasse.”
27Depois disse aos seus filhos: “Selem o meu jumento!” Assim fizeram. 28Ele foi e achou o corpo do profeta estendido no caminho com o leão ainda ali ao lado, sem que tivesse comido o corpo ou atacado o jumento. 29O profeta colocou o corpo sobre o jumento e levou-o para a cidade para lhe fazer o funeral e enterrá-lo. 30Colocou o corpo no seu próprio sepulcro e chorando dizia: “Ah! Meu irmão!”
31Depois disse ao filho: “Quando morrer, enterrem-me no sepulcro em que está o homem de Deus. Ponham os meus ossos ao lado dos seus. 32Pois o Senhor mandou que ele clamasse contra o altar de Betel e as suas maldições contra os santuários pagãos das cidades de Samaria certamente se cumprirão.”
33Apesar dos avisos do profeta, Jeroboão não se converteu dos seus maus caminhos. Em vez disso, ordenou ainda mais sacerdotes, de entre o povo, para oferecerem sacrifícios aos ídolos nos santuários pagãos. Quem quisesse podia ser sacerdote. 34Este foi um grande pecado e foi a causa da destruição do reino de Jeroboão e da morte de toda a sua família.
