Împrejurările divizării regatului lui Solomon
(2 Cron. 10:1–11:4)
1Roboam s‑a dus la Șechem, pentru că tot Israelul venise la Șechem să‑l facă rege. 2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla încă în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam locuia în Egipt.
3Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:
4– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!
5El le‑a răspuns:
– Duceți‑vă și întoarceți‑vă la mine peste trei zile.
Și poporul a plecat.
6Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i:
– Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?
7Ei i‑au răspuns:
– Dacă vei fi astăzi un slujitor al acestui popor, dacă le vei sluji și dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.
8Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau.
9El i‑a întrebat:
– Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?
10Tinerii care copilăriseră împreună cu el i‑au răspuns:
– Acestui popor, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“
12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“ 13Regele i‑a răspuns aspru poporului.
El n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii 14și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:
– Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!
15Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.
16Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând:
– Ce parte avem noi în David?
N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai.
La corturile tale, Israel!
Vezi‑ți de Casa ta, David!
Și Israel a plecat acasă. 17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.
18Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar tot Israelul l‑a lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta.
20Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s‑a întors, au trimis să‑l cheme în comunitate și l‑au făcut rege peste tot Israelul. Niciunul nu s‑a dus după Casa lui David, în afară de seminția lui Iuda.
21Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda și seminția lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.
22Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 23„Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii Case a lui Iuda și a lui Beniamin, precum și celor rămași din popor: 24«Așa vorbește Domnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului și s‑au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.
Ieroboam instituie cultul vițelului în Israel
25Ieroboam a zidit cetatea Șechem pe muntele lui Efraim și a locuit acolo. Apoi a ieșit de acolo și a zidit cetatea Peniel. 26Ieroboam a zis în inima lui: „S‑ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. 27Dacă acest popor se va sui la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda. Pe mine mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“
28După ce s‑a sfătuit, regele a făcut doi viței de aur și le‑a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți până la Ierusalim. Israel, iată dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 29L‑a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30Și acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viței.
31Ieroboam a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din tot poporul, deși nu făceau parte dintre leviți. 32Ieroboam a stabilit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, precum cea din Iuda, și aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe vițeilor pe care‑i făcuse și a numit preoți pentru înălțimile pe care le zidise. 33În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care‑l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru fiii lui Israel și se ducea la altar ca să ardă tămâie.
Israel revolta-se contra Roboão
(2 Cr 10.1-19)
1Todos os chefes de Israel vieram à coroação de Roboão a Siquem. 2Entretanto, uns amigos de Jeroboão, filho de Nebate, mandaram dizer-lhe que Salomão morrera. Ele encontrava-se no Egito por essa altura; tinha ido para lá para fugir ao rei Salomão. 3Por isso, regressou e esteve presente na coroação. Apresentou então, em nome do povo, uma petição a Roboão: 4“O teu pai foi um duro governante. Se te tornares mais brando, servir-te-emos!”
5“Deem-me três dias para pensar nesse assunto”, respondeu Roboão. “Voltem depois para saber a resposta.” E o povo foi-se embora.
6Roboão foi discutir o assunto com os velhos conselheiros do seu pai Salomão: “O que pensam que devo fazer? O que é que lhes digo?”
7“Se lhes deres uma resposta favorável e concordares em ser bom e servi-los com bondade, poderás vir a ser o seu rei para sempre.”
8Roboão recusou o conselho desses anciãos e mandou chamar os moços que tinham crescido com ele: 9“Amigos, que acham que devo fazer? Serei mais bondoso com eles do que foi o meu pai?”
10“Não!” responderam. “Diz-lhes assim: ‘Se pensam que o meu pai foi duro convosco, esperem um pouco e verão como eu serei! O meu dedo mindinho será mais grosso do que a cintura do meu pai! 11O meu jugo será mais duro e não mais brando! O meu pai castigou-vos com açoites; eu usarei um chicote de pontas de ferro!’ ”
12Jeroboão e o povo que estava com ele voltaram ao fim dos três dias para conhecer a decisão do rei Roboão. 13O rei falou-lhes duramente, pois recusara o conselho dos anciãos. 14Seguiu o conselho dos mais novos: “O meu pai deu-vos pesados fardos, dizem vocês; pois o meu será ainda mais pesado! O meu pai castigou-vos com açoites; eu castigar-vos-ei com chicote de pontas de ferro!” 15Desta forma, o rei recusou o pedido do povo. O Senhor fez com que assim fosse, para que se cumprissem as predições feitas por Aías, o silonita, a Jeroboão.
16O povo deu-se conta de que o rei não tinha a intenção de ouvir o seu pedido. “Que temos nós a ver com David e a sua dinastia?”, gritaram furiosamente. “Arranjaremos outra pessoa para ser o nosso rei. Que Roboão governe a sua própria tribo de Judá! Nós vamos para a nossa terra!” E todos foram embora. 17Quanto aos israelitas que moravam nas cidades de Judá, Roboão continuou como seu rei.
18Quando o rei enviou Adonirão, que era administrador do serviço obrigatório, para fazer o alistamento dos homens das outras tribos, levantou-se um grande motim e apedrejaram-no até à morte. O rei Roboão conseguiu escapar num carro e fugiu para Jerusalém. 19Israel tem estado em rebelião contra a dinastia de David desde esse tempo.
Jeroboão I rei de Israel
(2 Cr 11.1-4)
20Quando o povo de Israel soube do regresso de Jeroboão do Egito, pediram-lhe que se apresentasse perante o povo numa grande reunião e declararam-no rei de Israel. Apenas a tribo de Judá se manteve sob a liderança dum descendente da família de David.
21Ao chegar a Jerusalém, Roboão convocou o exército; todos os homens aptos para a guerra de Judá e Benjamim: 180 000 tropas especiais para obrigar o resto de Israel a reconhecê-lo como rei. 22Contudo, Deus enviou a seguinte mensagem ao profeta Semaías, homem de Deus: 23“Diz a Roboão, o filho de Salomão, rei de Judá, e a todo o povo de Judá e Benjamim, e ao restante povo, que não devem combater contra os seus irmãos israelitas. 24Diz-lhes que se desmobilizem e voltem para suas casas, porque o que aconteceu a Roboão correspondeu à minha vontade.” Então o exército desfez-se, tal como o Senhor mandara.
Os bezerros de ouro em Betel e Dan
25Jeroboão construiu depois a cidade de Siquem, na região das colinas de Efraim, que ficou a ser a sua capital. Mais tarde, construiu Penuel. 26Jeroboão pensou o seguinte: “Se não tiver cuidado, o povo pode requerer um descendente de David como rei. 27Quando forem a Jerusalém oferecer sacrifícios no templo do Senhor, deixar-se-ão aliciar pelo rei Roboão; depois matar-me-ão e pedirão que ele se torne seu rei.”
28Seguindo a opinião dos seus conselheiros, o rei fez dois bezerros de ouro e disse ao povo: “Não precisam mais de se darem ao trabalho de irem a Jerusalém para adorar. Ó Israel, aqui tens os teus deuses que te fizeram sair do Egito!” 29Um desses bezerros foi colocado em Betel e o outro em Dan. 30Este foi um grande pecado, porque o povo começou efetivamente a adorá-los.
31Mandou igualmente construir santuários pagãos sobre colinas e ordenou sacerdotes de gente menos qualificada do povo, sem ter o cuidado de que fossem da tribo sacerdotal de Levi. 32Jeroboão anunciou também que a festa anual dos tabernáculos se realizaria em Betel, no dia 15 do oitavo mês12.32 Mês de Bul. Entre a lua nova do mês de outubro e o mês de novembro., uma data inteiramente da sua escolha, semelhante à que se realizava em Judá. Ele próprio ofereceu sacrifícios aos bezerros e colocou ali em Betel os sacerdotes que serviam nos santuários pagãos que ele também construíra. 33Naquele dia, Jeroboão foi a Betel celebrar a festa que tinha instituído para o povo de Israel e ofereceu um sacrifício no altar, queimando insenso.
