Вилдад
1А Вилдад из Суша је одговорио овим речима:
2„Када ћете да станете са причом?
Уразумите се, па да разговарамо.
3Зашто би нас за стоку сматрали?
Зар смо глупи у вашим очима?
4Ти што раздиреш у свом бесу душу своју!
Хоће ли због тебе земља да опусти,
хоће ли се са свог места померити стена?
5Баш се гаси светло зликовца,
неће сијати жар његовог плама.
6Згаснуће светло у његовом шатору,
а над њим ће догорети светиљка.
7Јењава жилавост његових корака
и руше га намере његове.
8Јер су му ноге упале у мрежу,
у њене се петље запетљао.
9Замка га је за пету зграбила,
заплела га омча.
10За њега је клопка на тлу сакривена,
на путу је замка за њега.
11Ужаснут је од страхота свуд унаоколо,
сатиру га на кораку сваком.
12Гладна га је невоља његова,
пропаст је спремљена да га саплете.
13Она му растаче делове коже,
најцрња смрт му једе удове.
14Одвлаче га из сигурности свог шатора,
и терају до цара страхоте18,14 До смрти..
15Њему туђи пребиваће у његовом шатору,
сумпор ће му по имању разасути.
16Корење његово иструлиће одоздо,
а његове гране свенуће одозго.
17Ишчезнуће са земље сећање на њега,
неће му се на улици име чути.
18Отераће га са светла у таму,
протераће га са земље.
19Остаће без рода,
без порода у народу своме,
без преживелога у свом завичају.
20На његов дан згрануће се и они на западу,
а и оне на истоку подилазиће језа.
21Заиста, такав је завичај злотвора,
такво је место онога што за Бога не зна!“
Al doilea discurs al lui Bildad
1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2„Până când veți pune curse cuvintelor?
Veniți‑vă în fire, și apoi vom vorbi!
3De ce suntem considerați ca niște vite?
De ce suntem proști3 Sau: necurați. în ochii voștri?
4Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să se mute stânca din locul ei?
5Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge
și flacăra focului său nu va mai străluci.
6În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7Puterea pașilor săi este slăbită.
Propriile‑i planuri îl trântesc la pământ.
8Picioarele îl împing în laț
și umblă deasupra unei capcane.
9O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ține tare.
10Un laț îi este ascuns în pământ;
o cursă pentru el este pe cărare.
11Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile
și‑l urmăresc la fiecare pas.
12Puterea lui este slăbită de foame,
nenorocirea este pregătită pentru momentul căderii lui.
13Ele îi mănâncă părți din piele;
întâiul născut al morții îi devorează mădularele.
14Este smuls din siguranța cortului său
și este târât spre împăratul spaimelor.
15În cortul său locuiește focul15 Sau: Nu‑i mai rămâne nimic din cortul său.
și sulful este presărat peste locuința lui.
16Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17Amintirea lui este ștearsă de pe pământ;
nu mai are niciun nume pe întinderea țării.
18Este tras de la lumină în întuneric
și este alungat din lume.
19El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași în poporul său
și niciun supraviețuitor în locurile unde a locuit.
20Cei din apus sunt înmărmuriți în ziua lui,
iar cei din răsărit sunt cuprinși de groază.
21Așa sunt locuințele celui nedrept,
așa este locul celui ce nu‑L cunoaște pe Dumnezeu.“
