1Мој дух је сатрвен,
дани су моји згасли
и рака ме чека.
2Ето, подсмевачи су са мном,
не склапа се око моје због њихове свадљивости.
3Молим те, Боже, ти сам јамац мој буди!
Јер ко је тај ко би ми се прихватио руке?
4Ти си склонио мудрост од њихових срца
због чега их издигнути нећеш.
5Ко због добити изда пријатеље,
деци ће му очи усахнути!
6Он је мене учинио причом за народе,
ја сам лице за пљување.
7Туга ми је очи замутила,
сваки је мој уд попут сенке.
8Због тога се праведници зграну,
недужни се грозе над безбожним.
9Али праведник ће истрајати на свом путу,
још више ће ојачати човек чистих руку.
10Хајде, вратите се сви ви!
Дођите, молим вас,
али мудрог међу вама нећу наћи.
11Прохујали су моји дани,
намере и жеље срца мога су разбијене.
12Они праве дан од ноћи,
а мраку у лице кажу:
’Светло је близу!’
13Ако бих за Светом мртвих чезнуо као за домом својим
и у тами постељу своју простро,
14ако гробу викнем: ’Оче мој’,
а црву: ’Мајко моја’ или ’сестро моја’,
15где је онда нада моја?!
Види ли ко наду моју?!
16Силази ли она до врата Света мртвих?
Заједно ли ћемо у прах лећи?“
1Duhul meu este zdrobit,
zilele mele se sting,
mormintele mă așteaptă.
2Nu sunt batjocurile lângă mine?
Ochii mei înnoptează alături de răzvrătirea lor.
3Te rog, pune‑Te chezaș pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4Pentru că le‑ai ascuns inima în fața chibzuinței,
de aceea nu‑i vei lăsa să triumfe.
5Cel ce‑și trădează prietenii pentru câștig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6El m‑a făcut de pomină printre oameni
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7Ochii mi se‑ntunecă de durere
și toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuși, cel drept se ține de calea lui
și cel cu mâinile curate va fi și mai tare.
10Cât despre voi toți, întoarceți‑vă, veniți acum!
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11Zilele mi‑au trecut, planurile mi s‑au risipit
și chiar și dorințele inimii mele.
12Oamenii aceștia fac din noapte zi
și în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!»
13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16Se va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“
