Rahab Helps the Spies
1Joshua, the son of Nun, sent two spies from Shittim. He sent them in secret. He said to them, “Go and look over the land. Most of all, check out Jericho.” So they went to Jericho. They stayed at the house of a prostitute. Her name was Rahab.
2The king of Jericho was told, “Look! Some of the Israelites have come here tonight. They’ve come to check out the land.” 3So the king sent a message to Rahab. It said, “Bring out the men who came into your house. They’ve come to check out the whole land.”
4But the woman had hidden the two men. She said, “It’s true that the men came here. But I didn’t know where they had come from. 5They left at sunset, when it was time to close the city gate. I don’t know which way they went. Go after them quickly. You might catch up with them.” 6But in fact she had taken them up on the roof. There she had hidden them under some flax she had piled up. 7The king’s men left to hunt down the spies. They took the road that leads to where the Jordan River can be crossed. As soon as they had gone out of the city, the gate was shut.
8Rahab went up on the roof before the spies settled down for the night. 9She said to them, “I know that the Lord has given you this land. We are very much afraid of you. Everyone who lives in this country is weak with fear because of you. 10We’ve heard how the Lord dried up the Red Sea for you when you came out of Egypt. We’ve heard what you did to Sihon and Og, the two Amorite kings. They ruled east of the Jordan River. You completely destroyed them. 11When we heard about it, we were terrified. Because of you, we aren’t brave anymore. The Lord your God is the God who rules in heaven above and on the earth below.
12“Now then, please give me your word. Promise me in the name of the Lord that you will be kind to my family. I’ve been kind to you. Promise me 13that you will spare the lives of my father and mother. Spare my brothers and sisters. Also spare everyone in their families. Promise that you won’t put any of us to death.”
14So the men made a promise to her. “If you save our lives, we’ll save yours,” they said. “Just don’t tell anyone what we’re doing. Then we’ll be kind and faithful to you when the Lord gives us the land.”
15The house Rahab lived in was part of the city wall. So she let the spies down by a rope through the window. 16She said to them, “Go up into the hills. The men chasing you won’t be able to find you. Hide yourselves there for three days until they return. Then you can go on your way.”
17The spies had said to her, “You made us give our word. But we won’t keep our promise 18unless you do what we say. When we enter the land, you must tie this bright red rope in the window. Tie it in the window you let us down through. Bring your father and mother into your house. Also bring in your brothers and everyone else in your family. 19None of you must go out into the street. If you do, anything that happens to you will be your own fault. We won’t be responsible. But if anyone hurts someone who is inside the house with you, it will be our fault. We will be responsible. 20Don’t tell anyone what we’re doing. If you do, we won’t have to keep the promise you asked us to make.”
21“I agree,” Rahab replied. “I’ll do as you say.”
So she sent them away, and they left. Then she tied the bright red rope in the window.
22When the spies left, they went up into the hills. They stayed there for three days. By that time the men chasing them had searched all along the road. They couldn’t find them. So they returned. 23Then the two spies started back. They went down out of the hills. They went across the Jordan River. They came to Joshua, the son of Nun. They told him everything that had happened to them. 24They said, “We’re sure the Lord has given the whole land over to us. All the people there are weak with fear because of us.”
Trimiterea cercetașilor la Ierihon, în casa lui Rahab
1După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Șitim, doi cercetași, zicând: „Duceți‑vă să cercetați țara și mai ales Ierihonul!“
Ei au plecat și au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându‑se acolo.
2Regelui Ierihonului i s‑a zis: „Iată că niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici, în timpul nopții, ca să cerceteze țara.“
3Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab:
– Scoate‑i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze întreaga țară!
4Femeia însă îi luase pe cei doi bărbați și‑i ascunsese.
Ea a răspuns:
– Este adevărat că acei bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt. 5Când s‑a făcut noapte și poarta urma să fie închisă, bărbații au ieșit și nu știu unde s‑au dus. Urmăriți‑i repede și îi veți ajunge!
6Ea îi urcase pe acoperiș și îi ascunsese printre snopii de in pe care‑i avea întinși pe acoperiș.
7Ei i‑au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au ieșit urmăritorii, poarta s‑a închis în urma lor.
8Înainte să se culce cercetașii, Rahab s‑a urcat la ei pe acoperiș.
9Ea le‑a zis bărbaților:
– Știu că Domnul v‑a dat țara aceasta. Din cauza voastră a căzut groaza peste noi, iar locuitorii țării sunt topiți de frică. 10Am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii10 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. și am aflat ce le‑ați făcut lui Sihon și lui Og, cei doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, pe care i‑ați dat spre nimicire10 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan.. 11Când am auzit lucrurile acestea, ni s‑au înmuiat inimile și fiecare om și‑a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ!
12Acum deci, vă rog, jurați‑mi pe Domnul că veți arăta față de familia tatălui meu, aceeași bunătate pe care și eu am avut‑o față de voi. Dați‑mi un semn demn de încredere 13că‑i veți lăsa în viață pe tatăl meu, mama mea, frații mei și surorile mele împreună cu tot ce au și că ne veți scăpa sufletele de la moarte.
14Bărbații i‑au răspuns:
– Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda. Iar atunci când Domnul ne va da țara, ne vom purta cu tine cu îndurare și credincioșie.
15Ea i‑a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era parte din zid, ea locuind chiar în zid.
16Apoi le‑a zis:
– Mergeți spre munte, ca să nu vă întâlniți cu cei care vă urmăresc, și ascundeți‑vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veți putea să vă continuați drumul.
17Bărbații i‑au spus:
– Noi vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem, 18dacă atunci când vom intra în țară nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne‑ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta. 19Dacă cineva va ieși afară, dincolo de porțile casei tale, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va cădea asupra capului nostru. 20Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne‑ai pus să‑l facem.
21Ea le‑a răspuns:
– Să fie precum ați spus!
Apoi i‑a trimis, și ei au plecat, iar ea a legat frânghia cărămizie de fereastră. 22Ei s‑au dus și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s‑au întors cei care îi urmăreau și care îi căutaseră de‑a lungul întregului drum fără să‑i găsească. 23Apoi cei doi bărbați s‑au întors, au coborât muntele și au traversat Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‑au istorisit tot ce li s‑a întâmplat. 24Ei i‑au spus lui Iosua: „Într-adevăr, Domnul a dat în mâinile noastre întreaga țară și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră!“
