New International Reader's Version

Deuteronomy 1:1-46

The Lord Commands Israel to Leave Mount Horeb

1These are the words Moses spoke to all the Israelites. At that time, they were in the desert east of the Jordan River. It’s in the Arabah Valley across from Suph. The people were between Paran and Tophel, Laban, Hazeroth and Dizahab. 2It takes 11 days to go from Mount Horeb to Kadesh Barnea if you travel on the Mount Seir road.

3It was the 40th year since the Israelites had left Egypt. On the first day of the 11th month, Moses spoke to them. He told them everything the Lord had commanded him to tell them. 4They had already won the battle over Sihon. Sihon was the king of the Amorites. He had ruled in Heshbon. Israel had also won the battle over Og at Edrei. Og was the king of Bashan. He had ruled in Ashtaroth.

5The people were east of the Jordan River in the territory of Moab. There Moses began to explain the law. Here is what he said.

6The Lord our God spoke to us at Mount Horeb. He said, “You have stayed long enough at this mountain. 7Take your tents down. Go into the hill country of the Amorites. Go to all the people who are their neighbors. Go to the people who live in the Arabah Valley. Travel to the mountains and the western hills. Go to the people in the Negev Desert and along the coast. Travel to the land of Canaan and to Lebanon. Go as far as the great Euphrates River. 8I have given you all this land. Go in and take it as your own. The Lord promised he would give the land to your fathers. He promised it to Abraham, Isaac and Jacob. He also said he would give it to their children after them.”

Some Officials Are Chosen to Help Moses

9At that time I spoke to you. I said, “You are too heavy a load for me to carry alone. 10The Lord your God has caused there to be many of you. Today you are as many as the stars in the sky. 11The Lord is the God of your people. May he cause there to be a thousand times more of you. May he bless you, just as he promised he would. 12But I can’t handle your problems and troubles all by myself. I can’t settle your arguments. 13So choose some wise men from each of your tribes. They must understand how to give good advice. The people must have respect for them. I will appoint those men to have authority over you.”

14You answered me, “Your suggestion is good.”

15So I chose the leading men of your tribes who were wise and respected. I appointed them to have authority over you. I made them commanders of thousands, hundreds, fifties and tens. I appointed them to be officials over the tribes. 16Here is what I commanded your judges at that time. I said, “Listen to your people’s cases when they argue with one another. Judge them fairly. It doesn’t matter whether the case is between two Israelites or between an Israelite and an outsider living among you. 17When you judge them, treat everyone the same. Listen to those who are important and those who are not. Don’t be afraid of anyone. God is the highest judge. Bring me any case that is too hard for you. I’ll listen to it.” 18At that time I told you everything you should do.

Twelve Men Check Out the Land of Canaan

19The Lord our God commanded us to start out from Mount Horeb. So we did. We went toward the hill country of the Amorites. We traveled all through the huge and terrible desert you saw. Finally, we reached Kadesh Barnea. 20Then I said to you, “You have reached the hill country of the Amorites. The Lord our God is giving it to us. 21The Lord your God has given you the land. Go up and take it. Do what the Lord says. He’s the God of your people. Don’t be afraid. Don’t lose hope.”

22Then all of you came to me. You said, “Let’s send some men ahead of us. They can check out the land for us and bring back a report. They can suggest to us which way to go. They can tell us about the towns we’ll come to.”

23That seemed like a good idea to me. So I chose 12 of you. I picked one man from each tribe. 24They left and went up into the hill country. There they came to the Valley of Eshkol. They checked it out. 25They got some of the fruit of that land. Then they brought it down to us and gave us their report. They said, “The Lord our God is giving us a good land.”

Israel Refuses to Obey the Lord

26But you wouldn’t go up. You refused to obey the command of the Lord your God. 27You spoke against him in your tents. You said, “The Lord hates us. That’s why he brought us out of Egypt to hand us over to the Amorites. He wanted to destroy us. 28Where can we go? The men who checked out the land have made us afraid. They say, ‘The people are stronger and taller than we are. The cities are large. They have walls that reach up to the sky. We even saw the Anakites there.’ ”

29Then I said to you, “Don’t be terrified. Don’t be afraid of them. 30The Lord your God will go ahead of you. He will fight for you. With your own eyes you saw how he fought for you in Egypt. 31You also saw how the Lord your God brought you through the desert. He carried you everywhere you went, just as a father carries his son. And now you have arrived here.”

32In spite of that, you didn’t trust in the Lord your God. 33He went ahead of you on your journey. He was in the fire at night and in the cloud during the day. He found places for you to camp. He showed you the way you should go.

34The Lord heard what you said. So he became angry. He made a promise. He said, 35“I promised to give this good land to your people of long ago. But no one alive today will see it. 36Only Caleb will see the land. He is the son of Jephunneh. I will give him and his children after him the land he walked on. He followed me with his whole heart.”

37Because of you, the Lord became angry with me also. He said, “You will not enter the land either. 38But Joshua, the son of Nun, is your helper. Joshua will enter the land. Help him to be brave. Give him hope. He will lead Israel to take the land as their own. 39You said your little ones would be taken prisoner. But they will enter the land. They do not yet know right from wrong. But I will give them the land. They will take it as their own. 40As for you, turn around. Start out toward the desert. Go along the road that leads to the Red Sea.”

41Then you replied, “We have sinned against the Lord. We will go up and fight. We’ll do just as the Lord our God has commanded us.” So all of you got your swords and put them on. You thought it would be easy to go up into the hill country.

42But the Lord spoke to me. He said, “Tell them, ‘Do not go up and fight. I will not be with you. Your enemies will win the battle over you.’ ”

43So I told you what the Lord said. But you wouldn’t listen. You refused to obey his command. You were so filled with pride that you marched up into the hill country. 44The Amorites who lived in those hills came out and attacked you. Like large numbers of bees they chased you. They beat you down from Seir all the way to Hormah. 45You came back and wept in front of the Lord. But he didn’t pay any attention to your weeping. He wouldn’t listen to you. 46So you stayed in Kadesh for many years. You spent a long time in that area.

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 1:1-46

Recapitularea istoriei în Transiordania – porunca de a părăsi Horebul

1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului., față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

3În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea3 Luna Șebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieșirea din Egipt., Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce i‑a poruncit Domnul să le spună. 4Aceasta a avut loc după ce l‑au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.4 Sau: în Aștarot și în Edrei.

5Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

6Domnul, Dumnezeul nostru ne‑a vorbit la Horeb și ne‑a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7Întoarceți‑vă și porniți la drum. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului și zona deluroasă. și în zona deluroasă7 Ebr.: Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., în Neghev7 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8Priviți, v‑am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a promis părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le‑o va da lor și seminței8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lor după ei.»

Desemnarea liderilor

(Ex. 18:13-27)

9În vremea aceea v‑am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. 10Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit și iată‑vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne‑ai spus să facem este un lucru bun.»

15Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‑am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16Atunci le‑am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să‑l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult.» 18La vremea aceea v‑am poruncit tot ce aveați de făcut.

Trimiterea cercetașilor

(Num. 13:1-33)

19Am pornit din Horeb și am călătorit prin toată pustia cea mare și de temut, pe care ați văzut‑o, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. 20Atunci eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni‑l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a pus țara înainte. Suiți‑vă și luați‑o în stăpânire, așa cum v‑a poruncit Domnul, Dumnezeul părinților voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați.»

22Atunci v‑ați apropiat de mine și mi‑ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui și la cetățile în care vom intra.» 23Propunerea voastră mi s‑a părut bună.23 Lit.: Cuvântul a fost bun în ochii mei. Prin urmare, am luat23 Cu sensul de a selecta. doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în valea Eșcol și au cercetat țara. 25Au luat în mâini din roadele țării, ni le‑au adus și s‑au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne‑o dă Domnul, Dumnezeul nostru, este bună.»

Răzvrătirea poporului

(Num. 14:1-45)

26Dar voi n‑ați vrut să vă suiți și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne‑a scos Domnul din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i‑am văzut acolo și pe anachiți28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descriși ca fiind uriași (Num. 13:33).!’»

29Dar eu v‑am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30Domnul Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31Apoi, în pustie ați văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, S‑a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de‑a lungul întregului drum pe care l‑ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc.»

32Cu toate acestea, nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33Care merge înaintea voastră pe drum, într‑un stâlp de foc noaptea și într‑un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți.

34Când Domnul a auzit cuvintele voastre34 Lit.: a auzit glasul cuvintelor voastre., S‑a mâniat și a jurat, zicând: 35«Niciunul din bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea și Eu îi voi da lui și fiilor lui țara în care a mers, pentru că L‑a urmat din toată inima pe Domnul

37Domnul S‑a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează‑l, căci el îl va ajuta pe Israel s‑o moștenească. 39Cu privire la copilașii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le‑o voi da, și ei o vor stăpâni. 40Cât despre voi, întoarceți‑vă și plecați în pustie, pe drumul către Marea Roșie40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26.

41Voi însă ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Ne vom sui să ne luptăm, așa cum ne‑a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.» Și astfel v‑ați încins fiecare cu armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42Dar Domnul mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Să nu vă suiți și să nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.’»

43Eu v‑am spus, dar nu m‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și, încrezători, v‑ați urcat pe munte. 44Atunci amoriții, care locuiau pe acel munte, au ieșit împotriva voastră, v‑au urmărit ca albinele și v‑au zdrobit din Seir până la Horma. 45Când v‑ați întors, ați plâns înaintea Domnului, dar El nu v‑a ascultat glasul și nu v‑a luat în seamă. 46Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo.