1Ni la nieve es para el verano,
ni la lluvia para la cosecha,
ni los honores para el necio.
2Como el gorrión sin rumbo o la golondrina sin nido,
la maldición sin motivo jamás llega a su destino.
3El látigo es para los caballos,
el freno, para los asnos
y la vara, para la espalda del necio.
4No respondas al necio con igual necedad
o tú mismo pasarás por uno.
5Respóndele al necio como se merece,
para que no se tenga por sabio.
6Enviar un mensaje por medio de un necio
es como cortarse los pies o sufrir26:6 sufrir. Lit. beber. violencia.
7Inútil es el proverbio en la boca del necio
como inútiles son las piernas de un tullido.
8Rendirle honores al necio es tan absurdo
como atar una piedra a la honda.
9El proverbio en la boca del necio
es como espina en la mano del borracho.
10Como arquero que hiere al azar
es quien contrata a un necio o a cualquiera que pasa.
11Como el perro vuelve a su vómito,
así el necio insiste en su necedad.
12¿Te has fijado en quien se cree muy sabio?
Más se puede esperar de un necio que de gente así.
13Dice el perezoso: «Hay un león en el camino.
¡Por las calles un león anda suelto!».
14Sobre sus goznes gira la puerta;
sobre la cama, el perezoso.
15El perezoso mete la mano en el plato,
pero le pesa llevarse el bocado a la boca.
16El perezoso se cree más sabio
que siete sabios que saben responder.
17Meterse en pleitos ajenos
es como agarrar por las orejas a un perro callejero.
18Como loco que dispara
mortíferas flechas encendidas,
19es quien engaña a su amigo y explica:
«¡Tan solo estaba bromeando!».
20Sin leña se apaga el fuego;
sin chismes se acaba el pleito.
21Con el carbón se hacen brasas, con la leña se prende fuego
y con un pendenciero se inician los pleitos.
22Los chismes son deliciosos manjares;
penetran hasta lo más íntimo del ser.
23Como baño de plata26:23 como baño de plata. Lit. como plata de escoria. sobre vasija de barro
son los labios zalameros de un corazón malvado.
24El que odia se esconde tras sus palabras,
pero en lo íntimo alberga engaño.
25No le creas, aunque te hable con dulzura,
porque su corazón está lleno de siete abominaciones.
26Tal vez disimule con engaños su odio,
pero en la asamblea se descubrirá su maldad.
27Cava una fosa y en ella caerás;
echa a rodar piedras y te aplastarán.
28La lengua mentirosa odia a sus víctimas;
la boca lisonjera lleva a la ruina.
1Așa cum nu se potrivește zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș,
tot astfel nu se potrivește nici gloria pentru un nesăbuit.
2Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat.
3Biciul este pentru cal, zăbala pentru măgar,
și nuiaua pentru spatele nesăbuiților.
4Nu‑i răspunde nesăbuitului după nebunia lui,
ca nu cumva să fii tu însuți ca el!
5Răspunde‑i nesăbuitului pe măsura nebuniei lui,
ca nu cumva să se vadă înțelept în ochii săi!
6Cel care trimite un mesaj printr‑un nesăbuit
își taie singur picioarele și bea violență.
7Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase,
așa este un proverb în gura unor nesăbuiți.
8Cum leagă cineva piatra în praștie,
așa este cinstirea unui nesăbuit.
9Ca un tufiș de spini în mâna unui om beat,
așa este un proverb în gura nesăbuiților.
10Ca un arcaș care rănește pe oricine,10 Sensul versului este nesigur.
așa este cel ce angajează un nesăbuit sau un trecător oarecare.
11Ca un câine care se întoarce la voma lui,
așa își repetă și nesăbuitul nebunia.
12Ai văzut vreun om care se vede înțelept în ochii săi?
Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.
13Leneșul spune: „Este un leu pe drum!
Un leu este pe străzi!“
14Așa cum se întoarce ușa pe balamalele ei,
tot astfel se întoarce și leneșul în patul lui.
15Leneșul își bagă mâna adânc în farfurie
dar este prea obosit s‑o mai ducă înapoi la gură.
16Leneșul este mai înțelept în ochii săi
decât șapte oameni care răspund cu discernământ.
17Ca un om care prinde un câine de urechi,
așa este trecătorul care se amestecă într‑o ceartă care nu‑l privește.
18Ca un nebun care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare,
19așa este omul care înșală pe semenul său
și spune: „Doar am glumit!“
20Când nu mai sunt lemne, focul se stinge
și când nu mai este niciun bârfitor, cearta încetează.
21Cărbunele face jar și lemnul foc,
iar omul certăreț stârnește conflicte.
22Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri;
ele alunecă până în odăile pântecului.
23Ca poleiala de argint23 Zgură sau substanță rămasă după topirea minereului din care se obținea argintul pur. Fără valoare în sine, substanța era uneori folosită la poleirea vaselor de lut, creând impresia (falsă) de vas prețios. peste un vas de lut
așa sunt buzele prefăcute23 Expresia buze prefăcute se inspiră din textul grecesc al VT (Septuaginta). Textul ebraic redă imaginea unor buze învăpăiate. și o inimă rea.
24Cel ce urăște se preface cu buzele lui,
dar înlăuntrul lui pregătește înșelătoria.
25Când vorbește cu glas binevoitor, să nu‑l crezi,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Ura lui poate fi ascunsă prin ipocrizie,
dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.
27Cine sapă o groapă va cădea în ea,
iar piatra se va întoarce chiar peste cel ce o rostogolește.
28Limba mincinoasă urăște pe cei răniți de ea,
și gura lingușitoare aduce ruina.
