1There was a man in the land of Uz, whose name was Job; and that man was perfect and upright, and one that feared God, and eschewed evil. 2And there were born unto him seven sons and three daughters. 3His substance also was seven thousand sheep, and three thousand camels, and five hundred yoke of oxen, and five hundred she asses, and a very great household; so that this man was the greatest of all the men of the east.1.3 substance: or, cattle1.3 household: or, husbandry1.3 men: Heb. sons
4And his sons went and feasted in their houses, every one his day; and sent and called for their three sisters to eat and to drink with them. 5And it was so, when the days of their feasting were gone about, that Job sent and sanctified them, and rose up early in the morning, and offered burnt offerings according to the number of them all: for Job said, It may be that my sons have sinned, and cursed God in their hearts. Thus did Job continually.1.5 continually: Heb. all the days
6¶ Now there was a day when the sons of God came to present themselves before the LORD, and Satan came also among them.1.6 Satan: Heb. the adversary1.6 among: Heb. in the midst of 7And the LORD said unto Satan, Whence comest thou? Then Satan answered the LORD, and said, From going to and fro in the earth, and from walking up and down in it. 8And the LORD said unto Satan, Hast thou considered my servant Job, that there is none like him in the earth, a perfect and an upright man, one that feareth God, and escheweth evil?1.8 considered: Heb. set thy heart on 9Then Satan answered the LORD, and said, Doth Job fear God for nought? 10Hast not thou made an hedge about him, and about his house, and about all that he hath on every side? thou hast blessed the work of his hands, and his substance is increased in the land.1.10 substance: or, cattle 11But put forth thine hand now, and touch all that he hath, and he will curse thee to thy face.1.11 and he…: Heb. if he curse thee not to thy face 12And the LORD said unto Satan, Behold, all that he hath is in thy power; only upon himself put not forth thine hand. So Satan went forth from the presence of the LORD.1.12 power: Heb. hand
13¶ And there was a day when his sons and his daughters were eating and drinking wine in their eldest brother’s house: 14And there came a messenger unto Job, and said, The oxen were plowing, and the asses feeding beside them: 15And the Sabeans fell upon them, and took them away; yea, they have slain the servants with the edge of the sword; and I only am escaped alone to tell thee. 16While he was yet speaking, there came also another, and said, The fire of God is fallen from heaven, and hath burned up the sheep, and the servants, and consumed them; and I only am escaped alone to tell thee.1.16 The fire…: or, A great fire 17While he was yet speaking, there came also another, and said, The Chaldeans made out three bands, and fell upon the camels, and have carried them away, yea, and slain the servants with the edge of the sword; and I only am escaped alone to tell thee.1.17 fell: Heb. rushed 18While he was yet speaking, there came also another, and said, Thy sons and thy daughters were eating and drinking wine in their eldest brother’s house: 19And, behold, there came a great wind from the wilderness, and smote the four corners of the house, and it fell upon the young men, and they are dead; and I only am escaped alone to tell thee.1.19 from…: Heb. from aside, etc
20Then Job arose, and rent his mantle, and shaved his head, and fell down upon the ground, and worshipped,1.20 mantle: or, robe 21And said, Naked came I out of my mother’s womb, and naked shall I return thither: the LORD gave, and the LORD hath taken away; blessed be the name of the LORD. 22In all this Job sinned not, nor charged God foolishly.1.22 charged…: or, attributed folly to God
Prolog
1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s‑au născut șapte fii și trei fiice. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Răsăritului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă și să țină câte un ospăț în casa fiecăruia, în ziua cuvenită lui. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea5 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică).. El se scula dis‑de‑dimineață și aducea arderi‑de‑tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L‑au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6Într‑o zi, fiii6 LXX: îngerii; vezi și 2:1. lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan6 Satan înseamnă vrăjmaș sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoțit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; [peste tot în carte]. a venit și el în mijlocul lor.
7Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i‑a răspuns Domnului și a zis:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe întinsul lui.
8Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– Ți‑ai îndreptat inima asupra robului Meu Iov?8 Lit.: Ți‑ai pus inima pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9Atunci Satan I‑a răspuns Domnuluiși a zis:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s‑au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu‑ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13Într‑o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i‑a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni15 Probabil arabi din Șeba. s‑au năpustit asupra lor, i‑au luat, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 16În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit și i‑a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i‑a mistuit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Niște caldeeni17 Popor beduin până în sec. XI–X î.Cr., când se așază în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian., împărțiți în trei cete, au năvălit, ți‑au luat cămilele, iar pe slujitori i‑au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“ 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i‑a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colțuri ale casei și astfel casa s‑a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez.“
20Atunci Iov s‑a ridicat, și‑a sfâșiat mantia și și‑a ras capul. Apoi s‑a aruncat la pământ, s‑a închinat 21și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ21 Lit.: acolo.!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22În toate acestea Iov n‑a păcătuit și n‑a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
