King James Version

Esther 1

1Now it came to pass in the days of Ahasuerus, (this is Ahasuerus which reigned, from India even unto Ethiopia, over an hundred and seven and twenty provinces:)

That in those days, when the king Ahasuerus sat on the throne of his kingdom, which was in Shushan the palace,

In the third year of his reign, he made a feast unto all his princes and his servants; the power of Persia and Media, the nobles and princes of the provinces, being before him:

When he shewed the riches of his glorious kingdom and the honour of his excellent majesty many days, even an hundred and fourscore days.

And when these days were expired, the king made a feast unto all the people that were present in Shushan the palace, both unto great and small, seven days, in the court of the garden of the king's palace;

Where were white, green, and blue, hangings, fastened with cords of fine linen and purple to silver rings and pillars of marble: the beds were of gold and silver, upon a pavement of red, and blue, and white, and black, marble.

And they gave them drink in vessels of gold, (the vessels being diverse one from another,) and royal wine in abundance, according to the state of the king.

And the drinking was according to the law; none did compel: for so the king had appointed to all the officers of his house, that they should do according to every man's pleasure.

Also Vashti the queen made a feast for the women in the royal house which belonged to king Ahasuerus.

10 On the seventh day, when the heart of the king was merry with wine, he commanded Mehuman, Biztha, Harbona, Bigtha, and Abagtha, Zethar, and Carcas, the seven chamberlains that served in the presence of Ahasuerus the king,

11 To bring Vashti the queen before the king with the crown royal, to shew the people and the princes her beauty: for she was fair to look on.

12 But the queen Vashti refused to come at the king's commandment by his chamberlains: therefore was the king very wroth, and his anger burned in him.

13 Then the king said to the wise men, which knew the times, (for so was the king's manner toward all that knew law and judgment:

14 And the next unto him was Carshena, Shethar, Admatha, Tarshish, Meres, Marsena, and Memucan, the seven princes of Persia and Media, which saw the king's face, and which sat the first in the kingdom;)

15 What shall we do unto the queen Vashti according to law, because she hath not performed the commandment of the king Ahasuerus by the chamberlains?

16 And Memucan answered before the king and the princes, Vashti the queen hath not done wrong to the king only, but also to all the princes, and to all the people that are in all the provinces of the king Ahasuerus.

17 For this deed of the queen shall come abroad unto all women, so that they shall despise their husbands in their eyes, when it shall be reported, The king Ahasuerus commanded Vashti the queen to be brought in before him, but she came not.

18 Likewise shall the ladies of Persia and Media say this day unto all the king's princes, which have heard of the deed of the queen. Thus shall there arise too much contempt and wrath.

19 If it please the king, let there go a royal commandment from him, and let it be written among the laws of the Persians and the Medes, that it be not altered, That Vashti come no more before king Ahasuerus; and let the king give her royal estate unto another that is better than she.

20 And when the king's decree which he shall make shall be published throughout all his empire, (for it is great,) all the wives shall give to their husbands honour, both to great and small.

21 And the saying pleased the king and the princes; and the king did according to the word of Memucan:

22 For he sent letters into all the king's provinces, into every province according to the writing thereof, and to every people after their language, that every man should bear rule in his own house, and that it should be published according to the language of every people.

Nouă Traducere În Limba Română

Estera 1:1-22

Împrejurările destituirii împărătesei Vaști

1Iată ce s‑a întâmplat în zilele lui Ahașveroș1 Xerxes I (486–465 î.Cr.); peste tot în Estera., – acel Ahașveroș care domnea din India până în Cuș1 Regiunea Nilului Superior; Etiopia și teritoriile învecinate., peste o sută douăzeci și șapte de provincii1 Unități administrative mai mici decât satrapiile; [peste tot în carte]. –, 2în perioada în care împăratul Ahașveroș stătea pe tronul său împărătesc din citadela Susei.

3În al treilea an al domniei sale, Ahașveroș a dat un ospăț în cinstea tuturor demnitarilor și a slujitorilor săi. Armata Persiei și ai Mediei, nobilii și conducătorii provinciilor se aflau înaintea lui. 4El le‑a arătat bogăția glorioasă a împărăției sale și splendoarea prețioasă a măreției sale în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. 5Când zilele acestea s‑au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari și celor mici deopotrivă, un ospăț de șapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

6Țesături de bumbac, de culoare albă și violet, erau prinse cu funii din in subțire și din purpură de niște verigi de argint și pe stâlpi de marmură. Paturi de aur și de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef și de piatră neagră. 7Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belșug, mulțumită dărniciei împăratului. 8Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără opreliști, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. 9Împărăteasa Vaști a dat și ea un ospăț femeilor, în palatul imperial al împăratului Ahașveroș.

10În ziua a șaptea, în timp ce inima îi era veselă de vin, împăratul le‑a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar și lui Carcas, cei șapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș, 11s‑o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaști, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele și demnitarii să‑i vadă frumusețea, căci ea era plăcută la înfățișare. 12Dar împărăteasa Vaști a refuzat să vină și n‑a ascultat de porunca trimisă de împărat prin eunuci. Împăratul s‑a supărat foarte tare și s‑a aprins de mânie. 13Atunci împăratul a vorbit cu înțelepții săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci așa se obișnuia, și anume ca împăratul să se sfătuiască cu toți cei ce cunoșteau legea și dreptatea. 14În apropierea lui se aflau Karșena, Șetar, Admata, Tarșiș, Meres, Marsena și Memucan, cei șapte demnitari ai Persiei și ai Mediei, care vedeau fața împăratului și care aveau locul întâi în împărăție.

15El a zis:

– Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaști, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahașveroș trimisă prin eunuci?

16Memucan a răspuns în prezența împăratului și a demnitarilor astfel:

– Nu numai față de împărat s‑a purtat rău împărăteasa Vaști, ci și față de toți demnitarii și de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahașveroș, 17pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soțiile acestora, astfel că ele își vor disprețui soții în ochii lor când vor zice: „Împăratul Ahașveroș i‑a zis împărătesei Vaști să se înfățișeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ 18Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soțiile nobililor Persiei și ai Mediei vor vorbi și ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naștere la mult dispreț și mânie.

19Dacă împăratul găsește că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislația medo-persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaști nu va mai putea intra niciodată în prezența împăratului Ahașveroș, și că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. 20Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, și astfel toate soțiile le vor da cinste soților lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

21Sfatul a fost plăcut înaintea împăratului și a demnitarilor, și împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. 22El a trimis scrisori în toate provinciile împăratului, fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui, pentru ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa lui și să vorbească limba propriului său popor.