1Cast thy bread upon the waters: for thou shalt find it after many days.11.1 upon…: Heb. upon the face of the waters 2Give a portion to seven, and also to eight; for thou knowest not what evil shall be upon the earth. 3If the clouds be full of rain, they empty themselves upon the earth: and if the tree fall toward the south, or toward the north, in the place where the tree falleth, there it shall be. 4He that observeth the wind shall not sow; and he that regardeth the clouds shall not reap. 5As thou knowest not what is the way of the spirit, nor how the bones do grow in the womb of her that is with child: even so thou knowest not the works of God who maketh all. 6In the morning sow thy seed, and in the evening withhold not thine hand: for thou knowest not whether shall prosper, either this or that, or whether they both shall be alike good.11.6 shall prosper: Heb. shall be right
7¶ Truly the light is sweet, and a pleasant thing it is for the eyes to behold the sun: 8But if a man live many years, and rejoice in them all; yet let him remember the days of darkness; for they shall be many. All that cometh is vanity.
9¶ Rejoice, O young man, in thy youth; and let thy heart cheer thee in the days of thy youth, and walk in the ways of thine heart, and in the sight of thine eyes: but know thou, that for all these things God will bring thee into judgment. 10Therefore remove sorrow from thy heart, and put away evil from thy flesh: for childhood and youth are vanity.11.10 sorrow: or, anger
Valoarea hărniciei
1Aruncă‑ți pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăși;1 Cel mai probabil imaginea folosită aici este aceea a comerțului maritim, care, în Orientul Apropiat preistoric, era o investiție foarte riscantă, dar extrem de profitabilă.
2împarte‑o în șapte sau chiar în opt,
căci nu știi ce rău va veni pe pământ.
3Când norii sunt plini de apă,
atunci ei o deșartă pe pământ;
când un copac cade spre sud sau spre nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5Așa cum nu știi calea vântului
și nici cum prind formă oasele5 Sau: nu știi cum intră viața (sau sufletul) / în trupul ce se formează. în pântecul femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6Seamănă sămânță dimineața,
iar seara nu‑ți odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu știi care sămânță va răsări,
aceasta sau cealaltă,
și nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu‑ți aminte, la tinerețe, de Creatorul tău!
7Lumina este plăcută
și este bine pentru ochi să vadă soarele.
8Dacă un om trăiește mulți ani,
să se bucure de toți aceștia,
dar să se gândească și la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.
9Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta,
veselește‑ți inima cât ești tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
și plăcute ochilor tăi,
dar să știi că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10Îndepărtează orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.
