1And Ben-hadad the king of Syria gathered all his host together: and there were thirty and two kings with him, and horses, and chariots: and he went up and besieged Samaria, and warred against it. 2And he sent messengers to Ahab king of Israel into the city, and said unto him, Thus saith Ben-hadad, 3Thy silver and thy gold is mine; thy wives also and thy children, even the goodliest, are mine. 4And the king of Israel answered and said, My lord, O king, according to thy saying, I am thine, and all that I have. 5And the messengers came again, and said, Thus speaketh Ben-hadad, saying, Although I have sent unto thee, saying, Thou shalt deliver me thy silver, and thy gold, and thy wives, and thy children; 6Yet I will send my servants unto thee to morrow about this time, and they shall search thine house, and the houses of thy servants; and it shall be, that whatsoever is pleasant in thine eyes, they shall put it in their hand, and take it away.20.6 pleasant: Heb. desirable 7Then the king of Israel called all the elders of the land, and said, Mark, I pray you, and see how this man seeketh mischief: for he sent unto me for my wives, and for my children, and for my silver, and for my gold; and I denied him not.20.7 I denied…: Heb. I kept not back from him 8And all the elders and all the people said unto him, Hearken not unto him, nor consent. 9Wherefore he said unto the messengers of Ben-hadad, Tell my lord the king, All that thou didst send for to thy servant at the first I will do: but this thing I may not do. And the messengers departed, and brought him word again. 10And Ben-hadad sent unto him, and said, The gods do so unto me, and more also, if the dust of Samaria shall suffice for handfuls for all the people that follow me.20.10 follow…: Heb. are at my feet 11And the king of Israel answered and said, Tell him, Let not him that girdeth on his harness boast himself as he that putteth it off.
12And it came to pass, when Ben-hadad heard this message, as he was drinking, he and the kings in the pavilions, that he said unto his servants, Set yourselves in array. And they set themselves in array against the city.20.12 message: Heb. word20.12 pavilions: or, tents20.12 Set yourselves…: or, Place the engines. And they placed the engines
13¶ And, behold, there came a prophet unto Ahab king of Israel, saying, Thus saith the LORD, Hast thou seen all this great multitude? behold, I will deliver it into thine hand this day; and thou shalt know that I am the LORD.20.13 came: Heb. approached 14And Ahab said, By whom? And he said, Thus saith the LORD, Even by the young men of the princes of the provinces. Then he said, Who shall order the battle? And he answered, Thou.20.14 young…: or, servants20.14 order: Heb. bind, or, tie 15Then he numbered the young men of the princes of the provinces, and they were two hundred and thirty two: and after them he numbered all the people, even all the children of Israel, being seven thousand. 16And they went out at noon. But Ben-hadad was drinking himself drunk in the pavilions, he and the kings, the thirty and two kings that helped him. 17And the young men of the princes of the provinces went out first; and Ben-hadad sent out, and they told him, saying, There are men come out of Samaria. 18And he said, Whether they be come out for peace, take them alive; or whether they be come out for war, take them alive. 19So these young men of the princes of the provinces came out of the city, and the army which followed them. 20And they slew every one his man: and the Syrians fled; and Israel pursued them: and Ben-hadad the king of Syria escaped on an horse with the horsemen. 21And the king of Israel went out, and smote the horses and chariots, and slew the Syrians with a great slaughter.
22¶ And the prophet came to the king of Israel, and said unto him, Go, strengthen thyself, and mark, and see what thou doest: for at the return of the year the king of Syria will come up against thee. 23And the servants of the king of Syria said unto him, Their gods are gods of the hills; therefore they were stronger than we; but let us fight against them in the plain, and surely we shall be stronger than they. 24And do this thing, Take the kings away, every man out of his place, and put captains in their rooms: 25And number thee an army, like the army that thou hast lost, horse for horse, and chariot for chariot: and we will fight against them in the plain, and surely we shall be stronger than they. And he hearkened unto their voice, and did so.20.25 that thou…: Heb. that was fallen 26And it came to pass at the return of the year, that Ben-hadad numbered the Syrians, and went up to Aphek, to fight against Israel.20.26 to fight…: Heb. to the war with Israel 27And the children of Israel were numbered, and were all present, and went against them: and the children of Israel pitched before them like two little flocks of kids; but the Syrians filled the country.20.27 were all…: or, were nourished
28¶ And there came a man of God, and spake unto the king of Israel, and said, Thus saith the LORD, Because the Syrians have said, The LORD is God of the hills, but he is not God of the valleys, therefore will I deliver all this great multitude into thine hand, and ye shall know that I am the LORD. 29And they pitched one over against the other seven days. And so it was, that in the seventh day the battle was joined: and the children of Israel slew of the Syrians an hundred thousand footmen in one day. 30But the rest fled to Aphek, into the city; and there a wall fell upon twenty and seven thousand of the men that were left. And Ben-hadad fled, and came into the city, into an inner chamber.20.30 into an…: or, from chamber to chamber: Heb. into a chamber within a chamber
31¶ And his servants said unto him, Behold now, we have heard that the kings of the house of Israel are merciful kings: let us, I pray thee, put sackcloth on our loins, and ropes upon our heads, and go out to the king of Israel: peradventure he will save thy life. 32So they girded sackcloth on their loins, and put ropes on their heads, and came to the king of Israel, and said, Thy servant Ben-hadad saith, I pray thee, let me live. And he said, Is he yet alive? he is my brother. 33Now the men did diligently observe whether any thing would come from him, and did hastily catch it: and they said, Thy brother Ben-hadad. Then he said, Go ye, bring him. Then Ben-hadad came forth to him; and he caused him to come up into the chariot. 34And Ben-hadad said unto him, The cities, which my father took from thy father, I will restore; and thou shalt make streets for thee in Damascus, as my father made in Samaria. Then said Ahab, I will send thee away with this covenant. So he made a covenant with him, and sent him away.20.34 streets: or, market places
35¶ And a certain man of the sons of the prophets said unto his neighbour in the word of the LORD, Smite me, I pray thee. And the man refused to smite him. 36Then said he unto him, Because thou hast not obeyed the voice of the LORD, behold, as soon as thou art departed from me, a lion shall slay thee. And as soon as he was departed from him, a lion found him, and slew him. 37Then he found another man, and said, Smite me, I pray thee. And the man smote him, so that in smiting he wounded him.20.37 so that…: Heb. smiting and wounding 38So the prophet departed, and waited for the king by the way, and disguised himself with ashes upon his face. 39And as the king passed by, he cried unto the king: and he said, Thy servant went out into the midst of the battle; and, behold, a man turned aside, and brought a man unto me, and said, Keep this man: if by any means he be missing, then shall thy life be for his life, or else thou shalt pay a talent of silver.20.39 pay: Heb. weigh 40And as thy servant was busy here and there, he was gone. And the king of Israel said unto him, So shall thy judgment be; thyself hast decided it.20.40 he was…: Heb. he was not 41And he hasted, and took the ashes away from his face; and the king of Israel discerned him that he was of the prophets. 42And he said unto him, Thus saith the LORD, Because thou hast let go out of thy hand a man whom I appointed to utter destruction, therefore thy life shall go for his life, and thy people for his people. 43And the king of Israel went to his house heavy and displeased, and came to Samaria.
Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab
1Ben‑Hadad, regele Aramului1 Siria., și‑a strâns toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, s‑a suit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei. 2A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3și i‑a zis: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“
5Mesagerii s‑au întors și i‑au spus: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Trimisesem la tine ca să‑mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Așadar, mâine pe la această oră, ți‑i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și vor lua cu ei.»“
7Regele lui Israel i‑a chemat pe toți bătrânii7 Vezi nota de la 8:1. țării și le‑a zis:
– Să știți și să vedeți că acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l‑am refuzat!
8Toți bătrânii și tot poporul i‑au răspuns:
– Nu‑l asculta și nu încuviința.
9Atunci Ahab le‑a zis mesagerilor lui Ben‑Hadad: „Spuneți‑i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i‑ai cerut robului tău prima dată, dar acest lucru nu‑l pot face!»“ Mesagerii au plecat și i‑au dat regelui Ben‑Hadad răspunsul lui Ahab. 10Ben‑Hadad i‑a trimis un alt mesaj lui Ahab și i‑a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea10 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă dumnezeii și chiar mai mult). dacă praful Samariei va fi suficient să umple mâna întregului popor care mă urmează!“ 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți‑i: «Cine încinge armele să nu se laude precum cel care le pune jos!»“11 Proverbul echivalent românesc ar fi: Să nu vinzi pielea ursului din pădure. 12Ben‑Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără12 Sau: în Sucot., și le‑a spus slujitorilor săi: „Pregătiți‑vă!“ Și ei s‑au pregătit de atac împotriva cetății.
13Dar iată că un profet s‑a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu sunt Domnul!“
14Ahab a întrebat:
– Prin cine?
El a răspuns:
– Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“
Ahab a întrebat:
– Și cine va începe lupta?
El a răspuns:
– Tu!
15Ahab i‑a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii. 16Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben‑Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care‑l ajutau. 17Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.
Ben‑Hadad a trimis niște oameni care l‑au înștiințat, zicând:
– Au ieșit niște bărbați din Samaria!
18El a zis:
– Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‑i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți‑i tot vii!
19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care‑i urma 20și fiecare și‑a lovit omul dinaintea lui. Arameii au luat‑o la fugă, iar Israel i‑a urmărit. Însă Ben‑Hadad a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându‑le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab
22Apoi, profetul s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Du‑te și întărește‑te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului se va sui din nou împotriva ta în primăvara viitoare!“
23Slujitorii regelui Aramului i‑au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei. 24Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare din regi de la locul lor și pune căpetenii în locul acestora. 25Pregătește‑ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut‑o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“ El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.
26Primăvara următoare, Ben‑Hadad i‑a strâns pe aramei și s‑a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să‑i întâmpine. Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.
28Un om al lui Dumnezeu s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul!»“
29Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într‑o singură zi. 30Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s‑a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben‑Hadad a fugit în cetate și s‑a ascuns într‑o odaie interioară.
31Slujitorii săi i‑au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă‑ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel! Poate că te va lăsa în viață.“
32Ei și‑au înfășurat saci pe coapse și s‑au legat cu funii la cap, după care s‑au dus la regele lui Israel și i‑au zis:
– Robul tău Ben‑Hadad zice: „Te rog, lasă‑mă în viață!“
Ahab a zis:
– Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!
33Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s‑au grăbit să accepte, zicând:
– Da, fratele tău Ben‑Hadad!
Ahab a zis:
– Duceți‑vă și aduceți‑l.
Ben‑Hadad a venit la el, iar Ahab l‑a urcat în carul lui.
34Ben‑Hadad i‑a spus:
– Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le‑a luat de la tatăl tău și vei putea să‑ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
Ahab a zis:
– Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i‑a dat drumul.
35Unul din fiii profeților35 Prin fiu se înțelege calitatea de membru al grupului profeților, grup care avea probabil și anumiți mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei. i‑a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Lovește‑mă, te rog!“ Dar acesta n‑a vrut să‑l lovească. 36„Pentru că n‑ai ascultat de Cuvântul Domnului, i‑a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l‑a omorât. 37Profetul a găsit un alt om și i‑a spus: „Lovește‑mă, te rog!“ Acel om l‑a lovit și l‑a rănit. 38Apoi profetul s‑a dus și l‑a așteptat pe rege lângă drum. El s‑a deghizat acoperindu‑și ochii cu un bandaj.
39Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i‑a spus regelui:
– În timp ce robul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi‑a adus un captiv, zicându‑mi: „Păzește‑l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talant39 Aproximativ 30 kg. de argint!“ 40Dar pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, el a dispărut.
Regele lui Israel i‑a răspuns:
– Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit‑o.
41Îndată profetul și‑a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l‑a recunoscut că era dintre profeți.
42El i‑a zis regelui:
– Așa vorbește Domnul: „Fiindcă i‑ai dat drumul omului pe care îl hotărâsem pentru nimicire42 Vezi nota de la 9:21., vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui.“
43Regele lui Israel s‑a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.
