Het Boek

Psalmen 16:1-11

1Een speciaal lied van David.

Zorg voor mij, mijn God,

ik zoek mijn bescherming bij U.

2Ik zei tegen de Here:

‘U bent mijn God,

er is niets of niemand beter dan U.

3Als ik kijk naar de andere mensen die U volgen,

wordt mijn hart warm van blijdschap.

4Mensen die afgoden nalopen,

worden getroffen door veel ellende.

Ik zal nooit aan hun afgoden offeren,

zelfs hun namen zal ik niet noemen.

5Here, U bent alles wat ik bezit en ooit begeer

U leidt mijn hele leven.

6U geeft mij meer dan ik nodig heb

en alles wat ik van U ontvang,

geeft mij grote vreugde.’

7Ik loof de Here,

die mij steeds de weg wees.

Zelfs wanneer ik slaap, leidt Hij mij.

8Ik heb de Here altijd voor ogen,

Hij leidt mij en houdt mij overeind.

9Daarom is er vreugde in mijn hart

en ben ik gelukkig.

Zelfs mijn lichaam

is veilig bij Hem.

10U zult mij niet

in het dodenrijk laten liggen.

U zult het lichaam van uw beminde niet

laten vergaan.

11U leert mij hoe ik leven moet,

mijn grootste vreugde is dicht bij U te zijn.

Uw liefde is er tot in eeuwigheid.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 16:1-11

Psalmul 16

Un mihtamTitlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur. al lui David

1Păzește‑mă, Dumnezeule,

căci în Tine mă adăpostesc!

2Eu zic Domnului: „Tu ești Stăpânul meu;

fericirea mea nu este dincolo de Tine!“2 Sau: Eu zic Domnului: Tu ești Domn, / fericirea mea. Nu este nimic mai presus de Tine!

3Cât despre sfinții care sunt în țară,

ei și cei măreți, în ei este toată plăcerea mea!

4Durerile lor se înmulțesc; au cumpărat un idol.4 Lit.: se înmulțesc; altul, [ei] au cumpărat.

Nu voi turna jertfele lor de băutură din sânge

și nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.

5Domnul este partea mea de moștenire și cupa mea!

Tu îmi apuci sorțul5 Psalmistul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Cel Care apucă și aruncă sorțul pentru el (metodă folosită în acele vremuri pentru împărțirea pământului).!

6Plăcute moșii mi‑au căzut la sorți!

Într-adevăr, frumoasă moștenire mi‑a fost dată!

7Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuiește!

Chiar și în timpul nopților rărunchii mei mă îndeamnă!

8Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea;

pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina!

9De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește sufletul9 Lit.: gloria mea. LXX: limba mea.!

Mai mult, trupul meu va locui în siguranță,

10căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților

și nu vei îngădui ca sfântul Tău10 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7). Sau credinciosul Tău. să vadă putrezirea10 Sau: groapa (termen aflat în paralelism sinonimic cu sintagma Locuința Morților din primul vers). Din aceeași rădăcină ebraică provin și verbele a distruge, a perverti. În LXX și F.A. 2:27, termenul ebraic este tradus prin diafthoran, care înseamnă putrezire..

11Îmi faci cunoscută calea vieții;

în prezența Ta este un belșug de bucurii,

la dreapta Ta sunt desfătări veșnice!11 Sau: Tu‑mi vei arăta calea vieții, / belșugul de bucurii din prezența Ta / și desfătările veșnice de la dreapta Ta.