Zofar: Gottes Weisheit kannst du nicht begreifen!
1Darauf erwiderte Zofar aus Naama:
2»Soll diese Flut von Worten ohne Antwort bleiben?
Darf denn ein Schwätzer recht behalten?
3Meinst du etwa, dein leeres Gerede verschlägt uns die Sprache?
Willst du weiter spotten,
ohne dass dich jemand zurechtweist?
4Du sagst zu Gott:
›Meine Urteile sind völlig richtig!
In deinen Augen bin ich rein!‹
5Hiob, ich wünsche nichts sehnlicher,
als dass Gott mit dir redet
6und dir zeigt,
wie unendlich tief seine Weisheit ist!
Sie hat so viele Seiten!
Kein Mensch kann sie begreifen.
Glaub mir:
Gott sieht über viele deiner Sünden hinweg!
7Kannst du die Geheimnisse Gottes erforschen
und die Vollkommenheit des Allmächtigen erfassen?
8Der Himmel oben setzt Gott keine Grenze – dir aber allemal11,8 Wörtlich: Was willst du tun?!
Gott kennt die Welt der Toten unten in der Tiefe – du aber nicht!
9Seine Größe überragt die Erde
und reicht weiter als das Meer!
10Wenn er kommt,
dich gefangen nimmt und dann Gericht hält –
wer kann ihn daran hindern?
11Nichtsnutzige Menschen kennt er ganz genau,
ihr böses Treiben entgeht ihm nicht.
12Ein Hohlkopf kommt nicht zur Vernunft,
genauso wenig, wie ein Wildesel als Mensch geboren wird.
13Hiob, fass einen klaren Entschluss:
Streck deine Hände empor und bete zu Gott!
14Mach deinen Fehler wieder gut
und lass in deinen Zelten kein neues Unrecht geschehen!
15Dann kannst du jedem wieder offen ins Gesicht sehen,
unerschütterlich und furchtlos stehst du im Leben deinen Mann!
16Bald schon wird all dein Leid vergessen sein
wie Wasser, das versickert ist.
17Dann kann dein Leben noch einmal beginnen
und leuchten wie die Mittagssonne,
auch die dunkelsten Stunden werden strahlen wie der lichte Morgen.
18Dann hast du endlich wieder Hoffnung
und kannst zuversichtlich sein.
Abends siehst du noch einmal nach dem Rechten
und legst dich dann in Frieden schlafen.
19Kein Feind schreckt dich auf – im Gegenteil:
Viele werden sich um deine Gunst bemühen.
20Aber alle, die Gott missachten,
schauen sich vergeblich nach Hilfe um;
sie haben keine Zuflucht mehr!
Ihnen bleibt nur noch der letzte Atemzug.«
Primul discurs al lui Țofar
1Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:
2„Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
și toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptății?
3Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
și că‑ți vei bate joc de alții fără să te mustre nimeni?
4Tu zici: «Învățătura mea este curată
și sunt fără pată în ochii Tăi!»
5Însă cine n‑ar da ca Dumnezeu să vorbească,
să‑Și deschidă gura împotriva ta
6și să‑ți arate tainele înțelepciunii!?
Căci înțelepciunea are două fețe.
Atunci ai ști că Dumnezeu ți‑a iertat câte ceva din nelegiuirea ta.
7Poți tu să descoperi misterul lui Dumnezeu?
Poți tu să descoperi limita Celui Atotputernic?
8Ea este cât înălțimile cerurilor – ce poți face?
Ea este mai adâncă decât Locuința Morților – ce poți ști?
9Întinderea lor este mai lungă decât pământul
și mai largă decât marea.
10Dacă El trece și întemnițează
și cheamă la judecată, cine‑L poate opri?
11Căci El îi cunoaște pe oamenii înșelători,
iar când vede nelegiuirea, oare nu va lua seamă?
12Dar omul nătâng va deveni înțelept,
când se va naște om mânzul măgarului sălbatic.
13Dacă îți vei îndrepta inima
și îți vei ridica mâinile spre El,
14dacă vei înlătura nelegiuirea din mâna ta
și nu vei lăsa nedreptatea să locuiască în corturile tale,
15atunci îți vei putea ridica fața fără pată,
vei fi tare și nu te vei teme.
16Îți vei uita necazul
și‑ți vei aminti de el ca de apele care au trecut.
17Viața va fi mai strălucitoare ca amiaza;
deși este întuneric, acesta va fi ca dimineața.
18Vei fi încrezător pentru că va fi speranță,
vei fi păzit și te vei odihni în siguranță.
19Te vei culca și nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulți vor căuta bunăvoința ta.
20Dar ochii celor răi se vor închide,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
și speranța lor este să‑și dea ultima suflare.“
