Hoffnung für Alle

Esther 1

Esther wird Königin von Persien (Kapitel 1–2)

Xerxes zeigt seine königliche Macht

1Zu der Zeit, als Xerxes König von Persien war, gehörten zu seinem Reich 127 Provinzen; sein Herrschaftsgebiet erstreckte sich von Indien bis nach Äthiopien. Er regierte von der Residenz Susa aus. In seinem 3. Regierungsjahr gab er ein rauschendes Fest für seine hohen Beamten und Würdenträger. Eingeladen waren die Heerführer von Persien und Medien, der Hofadel und die Statthalter der Provinzen. Sechs Monate lang stellte Xerxes die unvergleichliche Pracht seines Königreichs und seine große Macht zur Schau.

Danach lud der König auch die Bewohner der Residenz Susa zu einem Fest. Alle, vom Vornehmsten bis zum Einfachsten, feierten sieben Tage lang im Hof des Palastgartens. Zwischen Marmorsäulen hingen weiße und violette Vorhänge aus wertvollen Baumwollstoffen und Leinen, befestigt mit weißen und purpurroten Schnüren und silbernen Ringen. Die Gäste lagen auf Kissen, die mit goldenem und silbernem Brokatstoff überzogen waren. Der Boden des Hofes bestand aus einem Mosaik von bunten, kostbaren Marmorsteinen und Perlmutt. Man trank aus goldenen Gefäßen, von denen keines dem anderen glich. Der König ließ edlen Wein in Hülle und Fülle ausschenken. Jeder konnte trinken, so viel er wollte. Denn der König hatte angeordnet, dass seine Diener sich ganz nach den Wünschen der Gäste richten sollten.

Königin Wasti wird verstoßen

Königin Wasti gab im Inneren des Palasts ein Fest für die Frauen. 10 Am siebten Tag des Festes, als der König vom Wein angeheitert war, rief er die sieben Eunuchen zu sich, die ihn persönlich bedienten: Mehuman, Biseta, Harbona, Bigta, Abagta, Setar und Karkas. 11 Er befahl ihnen, die Königin zu holen, geschmückt mit dem königlichen Diadem. Denn er wollte seinen obersten Beamten und allen Gästen zeigen, wie wunderschön sie war. 12 Doch Königin Wasti weigerte sich, der Aufforderung des Königs zu folgen.

Da packte den König der Zorn. 13 Er beriet sich sofort mit dem Rat der Weisen. Es waren geschichtskundige Männer und Rechtsgelehrte, die dem König bei allen Entscheidungen zur Seite standen. 14 Sie hießen Karschena, Schetar, Admata, Tarsis, Meres, Marsena und Memuchan. Diese sieben Fürsten aus den Völkern der Meder und Perser waren die Vertrauten des Königs. Sie durften jederzeit zu ihm und nahmen nach ihm den ersten Rang im Königreich ein. 15 »Was soll nach dem Gesetz mit Königin Wasti geschehen?«, fragte Xerxes. »Sie hat sich meinem Befehl widersetzt, den ihr meine Eunuchen überbracht haben.«

16 Memuchan antwortete: »Königin Wasti ist nicht nur am König schuldig geworden, sondern auch an seinen Fürsten und am ganzen Volk in allen Provinzen des Reiches. 17 Was sie getan hat, wird bei allen Frauen bekannt werden. Sie werden ihre Männer verachten und sagen: ›König Xerxes hat Königin Wasti befohlen, vor ihm zu erscheinen; aber sie kam einfach nicht!‹ 18 Noch heute werden sich die Frauen der Fürsten von Persien und Medien ihren Männern gegenüber genauso respektlos verhalten, sobald sie erfahren, was die Königin getan hat. Das wird viel böses Blut geben! 19 Wenn es dem König gefällt, möge er in einem Erlass verkünden, dass Königin Wasti nie mehr zu ihm kommen darf. Dieser Befehl muss Teil der Gesetze der Meder und Perser werden, damit er nicht mehr rückgängig gemacht werden kann. Der König sollte eine andere Frau zur Königin erwählen, die sich dafür als würdig erweist. 20 Wenn man diesen Erlass im ganzen Reich bekannt gibt, werden alle Frauen ihre Männer achten, in den einfachen wie in den vornehmen Familien.«

21 Dieser Vorschlag gefiel dem König und seinen Fürsten. Wie Memuchan geraten hatte, 22 schickte Xerxes einen Erlass in alle Provinzen seines Reiches. Jede Volksgruppe erhielt das Schreiben in ihrer eigenen Schrift und Sprache. So wollte der König dafür sorgen, dass jeder Mann in seinem Haus das Sagen hatte. Außerdem ordnete er an, in jeder Familie solle die Sprache des Mannes gesprochen werden.

Nouă Traducere În Limba Română

Estera 1

Împrejurările destituirii împărătesei Vaşti

1Iată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ahaşveroş[a], – acel Ahaşveroş care domnea din India până în Cuş[b], peste o sută douăzeci şi şapte de provincii[c] –, în perioada în care împăratul Ahaşveroş stătea pe scaunul lui de domnie din citadela Susei.

În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un ospăţ în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor săi. Comandanţii oştirii Persiei şi ai Mediei, nobilii şi conducătorii provinciilor se aflau cu toţii acolo, înaintea împăratului. Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat strălucita bogăţie a împărăţiei sale şi nepreţuita glorie a măreţiei sale. Când zilele acestea s-au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari şi celor mici deopotrivă, un ospăţ de şapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

Covoare de bumbac, colorate în alb şi violet, erau prinse cu funii din in subţire şi din purpură de nişte verigi de argint, pe stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef şi de piatră neagră. Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belşug, mulţumită dărniciei împăratului. Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără oprelişti, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. Împărăteasa Vaşti a dat şi ea un ospăţ femeilor în palatul imperial al împăratului Ahaşveroş.

10 În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, 11 să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaşti, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele şi demnitarii să-i vadă frumuseţea, căci ea era frumoasă la înfăţişare. 12 La aflarea poruncii împăratului, trimisă prin eunuci, împărăteasa Vaşti a refuzat să vină, iar împăratul s-a mâniat foarte tare. 13 Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci aşa se obişnuia, şi anume ca împăratul să se sfătuiască cu toţi cei ce cunoşteau legea şi dreptatea. 14 În apropierea lui se aflau Karşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan, cei şapte demnitari ai Persiei şi ai Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

15 – Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaşti, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahaşveroş trimisă prin eunuci?

16 Memucan a răspuns în prezenţa împăratului şi a demnitarilor astfel:

– Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaşti, ci şi faţă de toţi demnitarii şi de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahaşveroş, 17 pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soţiile acestora, astfel că ele vor începe să-şi dispreţuiască soţii şi să zică: „Împăratul Ahaşveroş i-a zis împărătesei Vaşti să se înfăţişeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ 18 Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soţiile nobililor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naştere la mult dispreţ şi neînţelegere.

19 Dacă împăratul găseşte că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislaţia medo­persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa împăratului Ahaşveroş, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. 20 Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

21 Sfatul a fost apreciat de împărat şi de demnitari, iar împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. 22 El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii în scrierea provinciei respective şi fiecărui popor în limba poporului respectiv, vestind că fiecare bărbat trebuie să fie stăpân în familia lui şi trebuie să vorbească limba propriului său popor.

Notas al pie

  1. Estera 1:1 Xerxes I (486-465 î.Cr.); peste tot în Estera
  2. Estera 1:1 Regiunea Nilului Superior; Etiopia şi teritoriile învecinate
  3. Estera 1:1 Unităţi administrative mai mici decât satrapiile; peste tot în carte