Salomos Reichtum und seine Abkehr vom Gott Israels
(Kapitel 9–11)
Gott spricht mit Salomo
(2. Chronik 7,11‒22)
1Als Salomo den Tempel des Herrn und den Königspalast vollendet und alle seine Ziele erreicht hatte, 2da erschien ihm der Herr erneut, wie schon in Gibeon. 3Er sagte zu Salomo:
»Ich habe dein Flehen erhört. Diesen Tempel, den du gebaut hast, habe ich als einen heiligen Ort erwählt, an dem ich selbst für immer wohnen will9,3 Wörtlich: um meinen Namen dort niederzulegen. – So auch in Kapitel 14,21. Vgl. »Name Gottes« in den Sacherklärungen.. Mein Blick wird stets auf ihm ruhen, denn mein Herz hängt an ihm. 4Und du, Salomo, lebe wie dein Vater David, aufrichtig und ohne Falschheit! Befolge alles, was ich dir befohlen habe! Lebe nach meinen Geboten und achte auf meine Weisungen! 5Dann wird immer ein Nachkomme von David auf dem Thron Israels sitzen, so wie ich es deinem Vater versprochen habe. Ich selbst werde dein Königtum für alle Zeiten sichern.
6Doch wenn ihr oder eure Nachkommen mir den Rücken kehrt und meine Gebote und Weisungen nicht mehr befolgt, wenn ihr anderen Göttern nachlauft, sie anbetet und ihnen dient, 7dann werde ich euch aus diesem Land vertreiben, das ich euch gegeben habe. Israels Unglück wird sprichwörtlich sein. Alle Völker werden euch verspotten. Auch von dem Tempel, den ich jetzt zu einer heiligen Stätte erklärt habe, werde ich mich wieder abwenden. 8Nur ein Trümmerhaufen wird von ihm übrig bleiben.9,8 So nach einigen alten Übersetzungen. Der hebräische Text lautet: Dieses Haus wird hoch sein. Wer an ihm vorübergeht, wird verächtlich lachen und zugleich entsetzt sein über das, was er sieht. Erstaunt wird er fragen: ›Warum hat der Herr dieses Land und diesen Tempel so furchtbar zerstört?‹ 9Und man wird ihm antworten: ›Weil die Israeliten den Herrn, ihren Gott, verlassen haben. Er hat ihre Vorfahren aus Ägypten herausgeführt, und doch sind sie fremden Göttern nachgelaufen, haben sie angebetet und ihnen gedient. Darum hat der Herr nun dieses Unglück über sie hereinbrechen lassen.‹«
Salomos Handel mit Hiram von Tyrus
10-11Salomo hatte zwanzig Jahre lang am Tempel des Herrn und am Königspalast gebaut. König Hiram von Tyrus lieferte ihm das nötige Baumaterial: Zedern- und Zypressenholz und Gold, so viel er brauchte. Als die Bauarbeiten beendet waren, gab Salomo Hiram als Gegenleistung zwanzig Städte in Galiläa. 12König Hiram kam von Tyrus nach Galiläa, um sich die Städte anzusehen. Aber sie gefielen ihm nicht. 13Deshalb stellte er Salomo zur Rede: »Mein lieber Freund, was für Städte hast du mir da gegeben! Sie sind überhaupt nichts wert!« Darum heißt das Gebiet dieser zwanzig Städte heute noch »die Gegend Kabul«, das bedeutet »nichts wert«. 14Hiram hatte dem König von Israel immerhin über vier Tonnen Gold geliefert.
Salomos Amtsführung
(2. Chronik 8)
15Salomo setzte bei allen Bauarbeiten Fronarbeiter ein: beim Tempel, bei seinem Palast, beim Ausbau der Stadtmauer und der Verteidigungsanlagen Jerusalems. Sie mussten ihm die Städte Hazor, Megiddo und Geser ausbauen.
16Die Stadt Geser hatte der Pharao, König von Ägypten, auf einem seiner Feldzüge eingenommen, ihre Einwohner, die Kanaaniter, umgebracht und schließlich alles niedergebrannt. Das Gebiet hatte er seiner Tochter als Mitgift in die Ehe gegeben, als Salomo sie heiratete. 17Salomo baute die Stadt Geser nun wieder auf. Außerdem erweiterte er das untere Bet-Horon, 18Baalat und die Wüstenstadt Tamar.
19Salomos Fronarbeiter mussten Städte bauen, in denen Vorratshallen, Hallen für die Streitwagen und Pferdeställe untergebracht wurden. Alles, was Salomo bauen wollte, sei es in Jerusalem, im Libanon oder sonst irgendwo in seinem Reich, ließ er durch Fronarbeiter errichten. 20-21Sie waren keine Israeliten, sondern die Nachkommen der Amoriter, Hetiter, Perisiter, Hiwiter und Jebusiter, die früher das Land Israel bewohnt hatten. Bei der Eroberung des Landes hatten die Israeliten diese Völker nicht ganz vernichten können. Bis heute müssen ihre Nachkommen für Israel Fronarbeit leisten. 22Die Israeliten selbst aber blieben davon verschont. Sie dienten Salomo als Beamte und Soldaten, als seine Offiziere und Befehlshaber über die Streitwagen und Reitertruppen. 23Salomo setzte 550 Oberaufseher ein. Sie unterstanden den Bezirksverwaltern und sollten darauf achten, dass die Fronarbeiter auf Salomos Bauten gute Arbeit leisteten.
24Als die Tochter des Pharaos aus dem alten Stadtkern Jerusalems in den Palast gezogen war, den Salomo für sie errichtet hatte, begann der König mit dem Ausbau der Verteidigungsanlagen Jerusalems.
25Nachdem Salomo den Tempel vollendet hatte, brachte er auf dem Altar, den er für den Herrn gebaut hatte, dreimal im Jahr Brand- und Friedensopfer dar und verbrannte wohlriechenden Weihrauch.
26In Ezjon-Geber, einem Ort in der Nähe von Elat am Roten Meer, im Gebiet der Edomiter, baute Salomo eine Flotte auf. 27König Hiram von Tyrus stellte ihm erfahrene Seeleute zur Verfügung, die zusammen mit Salomos Männern 28nach Ofir segelten, um von dort Gold zu holen. Sie brachten Salomo fast 15 Tonnen Gold mit.
Domnul i Se arată din nou lui Solomon
(2 Cron. 7:11-22)
1După ce Solomon a terminat de zidit Casa Domnului, palatul regelui și tot ceea ce‑și dorise să facă, 2Domnul i S‑a arătat a doua oară, tot așa cum i Se arătase la Ghivon. 3Domnul i‑a zis:
„Ți‑am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai zidit‑o, punându‑Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo în toate zilele.
4Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău, David, în curăție de inimă și în dreptate, împlinind tot ce ți‑am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele, 5voi întări pe vecie tronul domniei tale peste Israel, așa cum i‑am promis tatălui tău, David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.» 6Dar dacă voi sau urmașii voștri vă veți întoarce de la Mine, dacă nu veți păzi poruncile și hotărârile pe care vi le‑am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor, 7atunci îl voi îndepărta pe Israel din țara pe care i‑am dat‑o și voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfințit‑o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge o pildă și o batjocură printre toate popoarele. 8Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta care este acum impunătoare, se va îngrozi, va fluiera și va întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei țări și acestei Case?» 9Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Care i‑a scos pe părinții lor din țara Egiptului, și pentru că s‑au alipit de alți dumnezei, s‑au închinat înaintea lor și le‑au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire.»“
Alte realizări ale lui Solomon
(2 Cron. 8:1-18)
10La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise cele două case – Casa Domnului și palatul regelui – 11(Hiram, regele Tyrului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru și de chiparos și aur cât a dorit), regele Solomon i‑a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Hiram a ieșit din Tyr să vadă cetățile pe care i le‑a dat Solomon, dar nu i‑au plăcut. 13Atunci a zis: „Ce fel de cetăți mi‑ai dat, frate?“ Și le‑a numit țara Cabul13 Cabul sună asemănător cu expresia ebraică pentru bun‑de‑nimic., nume care le‑a rămas până în ziua aceasta. 14Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanți14 Aproximativ 3,6 t. de aur.
15Aceasta este relatarea cu privire la oamenii de corvoadă pe care i‑a folosit regele Solomon pentru a zidi Casa Domnului, palatul său, Milo15, 24 Milo înseamnă plin și se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci și susținute de ziduri., zidul Ierusalimului și cetățile Hațor, Meghido și Ghezer. 16Faraonul Egiptului se suise, capturase Ghezerul și‑i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniții din cetate și i‑o dăduse ca zestre fiicei sale, soția lui Solomon. 17Solomon a rezidit cetățile Ghezer, Bet‑Horonul de Jos, 18Baalat și Tadmor18 Sau: Tamar. în pustie, în interiorul țării, 19precum și toate cetățile-hambare, care erau ale lui Solomon, cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie19 Sau: cai., și tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.
20Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoriți, hitiți, periziți, hiviți și iebusiți, – care nu erau dintre fiii lui Israel, – 21adică pe urmașii acestora, care rămăseseră după ei în țară și pe care fiii lui Israel nu‑i putuseră da de tot spre nimicire21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan., Solomon i‑a folosit la muncă de corvoadă și așa au rămas până în ziua aceasta. 22Dar Solomon nu i‑a folosit pe fiii lui Israel ca robi, căci aceștia erau războinici, slujitori, demnitari, ofițeri și conducători de care și de cavalerie. 23Conducătorii puși să supravegheze lucrarea lui Solomon, – cei ce conduceau poporul, cei ce făceau lucrarea, – erau în număr de cinci sute cincizeci.
24Fiica lui Faraon s‑a suit din Cetatea lui David la palatul pe care Solomon îl zidise pentru ea. Atunci a zidit el Milo.
25De trei ori pe an, Solomon aducea arderi‑de‑tot și jertfe de pace25 Vezi nota de la 3:15. pe altarul pe care‑l zidise pentru Domnul și ardea tămâie înaintea Domnului împreună cu jertfele. Astfel, el a terminat Casa.
26Regele Solomon a construit și niște corăbii la Ețion-Gheber, care se află lângă Elat, în țara Edomului, pe țărmul Mării Roșii26 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf.. 27Hiram i‑a trimis, cu aceste corăbii, pe slujitorii săi, marinari care cunoșteau marea, împreună cu slujitorii lui Solomon. 28Ei s‑au dus la Ofir și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți28 Aproximativ 12,5 t. de aur, pe care i‑au adus apoi regelui Solomon.
