Guds løfte om at genoprette sit folk
1Herren, Israels Gud, sagde til mig:
2„Alt, hvad jeg har sagt til dig, skal du skrive ned i en bog. 3For der kommer en dag, hvor jeg vil befri mit folk Israel og Juda fra fangenskabet og føre dem hjem til det land, jeg gav deres forfædre i eje.”
4Det følgende budskab angår Israel og Juda:
5„Hør, hvad Herren siger: Der er nogen, der råber og skriger af skræk. 6Sig mig, kan mænd føde børn? Hvorfor står de så askegrå i ansigtet og presser hænderne mod lænden som kvinder i fødselsveer? 7Det bliver en forfærdelig tid. Aldrig har Israels folk oplevet en lignende trængselstid. Men jeg vil bevare mit folk og redde dem til sidst. 8Til den tid, siger Herren, den Almægtige, vil jeg rive åget af deres skuldre og brække det i stykker. Jeg vil sprænge deres lænker. De skal ikke længere være slaver i et fremmed land. 9Derefter skal de tjene Herren, deres Gud, og jeg vil give dem en konge som David.
10Israel, min tjener, tab ikke modet over det, I skal igennem. Vær ikke nedslået, for engang vil jeg føre jer hjem fra fjerne lande og befri jeres efterkommere fra eksilet. Mit folk vil vende hjem til deres eget land og leve i fred og gode kår, uden at nogen truer dem mere. 11Jeg er hos jer, og jeg vil redde jer, siger Herren. Jeg vil fuldstændigt ødelægge det folk, jeg spredte jer iblandt, men jeg vil altid bevare en rest af mit eget folk. Jeg er nødt til at straffe jer, men det er en retfærdig straf.
12I har fået et gabende sår, mit folk. 13Ingen er i stand til at forbinde det eller behandle det med medicin. 14Jeres forbundsfæller har ladt jer i stikken. Jeg har slået hårdt ned på jer, som om jeg var en grusom fjende. Årsagen er jeres mange synder, jeres store skyld. 15I kan godt holde op med at græde over såret, når ingen kan behandle det. Jeg er nødt til at straffe jer på grund af jeres mange synder og store skyld.
16Men når jeg vender jeres skæbne, vil de, som nu mishandler jer, selv blive mishandlet. Alle jeres fjender vil ende som slaver. De, som angreb jer, vil selv blive angrebet, og de, som plyndrede jer, vil selv blive plyndret. 17Da vil jeg helbrede jeres sår, så I bliver raske igen, siger Herren. Men indtil da vil Jerusalem blive betragtet som en forbandet by, et gudsforladt sted.
18Engang vil jeg føre jer ud af fangenskabet og genoprette jeres land. Da skal Jerusalem genopbygges på sine gamle ruiner, og fæstningsværkerne skal restaureres. 19Der vil lyde glædesråb og jubelsang. Jeg vil igen gøre folket talrigt, og det skal blive en stor og agtet nation. 20Jeres efterkommere vil opleve en blomstringstid som i gamle dage. Jeg vil genoprette dem som mit folk og straffe alle, som vil undertrykke dem. 21Jeg vil give jer en leder fra jeres egne rækker. Han skal træde frem for mig, for jeg indbyder ham til at komme ind i min nærhed. Hvem tør træde frem for mig, medmindre jeg har kaldt ham til mig? 22Da skal I leve som mit folk, og jeg vil være jeres Gud, siger Herren.
23Min voldsomme vrede skal bryde løs som en hærgende orkan, der gør det af med de gudløse. 24Min vrede lægger sig ikke, før den har udført mine planer. Engang i fremtiden vil I kunne forstå det.
Restaurarea lui Israel
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într‑un sul toate cuvintele pe care ți le‑am spus. 3Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le‑am dat‑o părinților lor și o vor stăpâni.»“
4Acestea sunt cuvintele pe care Domnul le‑a rostit cu privire la Israel și Iuda: 5„Da, așa vorbește Domnul:
«Auzim un strigăt de spaimă,
de groază, și nu de pace.
6Întrebați și luați aminte!
Poate un bărbat să nască?
Atunci de ce‑i văd pe toți bărbații
cu mâinile pe coapse,
ca o femeie în durerile nașterii?
De ce au pălit?
7Vai, ce îngrozitoare va fi ziua aceea!
N‑a mai fost niciodată vreuna ca ea!
Va fi o vreme de necaz pentru Iacov,
dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor,
voi sfărâma jugul de pe gâtul lor,
le voi rupe legăturile
și străinii nu îi vor mai înrobi.
9În schimb, vor sluji Domnului, Dumnezeul lor,
și împăratului lor David,
pe care li‑l voi ridica.
10Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme,
zice Domnul;
nu te înspăimânta, Israel!
Căci iată, te voi izbăvi din teritoriul îndepărtat
și‑ți voi izbăvi sămânța din țara în care este captivă.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște
și nimeni nu‑l va mai îngrozi,
11căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc
zice Domnul.
Voi mistui toate neamurile
printre care te‑am risipit,
dar pe tine nu te voi mistui.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
nu pot să te las nepedepsit.»“
12Așa vorbește Domnul:
„Lovitura ta este de nevindecat
și rana ta este incurabilă.
13Nu este nimeni care să‑ți apere cauza,
nu este nicio doctorie pentru rana ta
și niciun mijloc de vindecare.
14Toți iubiții tăi te‑au uitat
și niciunuia nu‑i mai pasă de tine.
Te‑am lovit așa cum lovește un dușman
și te‑am disciplinat ca un om nemilos
pentru că nelegiuirea ta este așa de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
15De ce te plângi de rana ta,
de durerea ta ce nu are vindecare?
Ți‑am făcut aceste lucruri
din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
16Totuși, toți cei ce te devorează vor fi devorați;
toți vrăjmașii tăi,
toți, vor fi duși în captivitate.
Cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți
și pe toți cei ce te prădează îi voi da Eu ca pradă.
17Pe tine însă te voi vindeca
și‑ți voi lega rănile,
zice Domnul,
pentru că ești numit «Cel alungat»,
«Sionul de care nimănui nu‑i pasă.»“
18Așa vorbește Domnul:
„Iată, îi voi aduce înapoi pe exilații corturilor lui Iacov
și voi avea milă de locuințele lui.
Fiecare cetate va fi rezidită pe ruinele ei
și fiecare citadelă va sta din nou
în locul ei de odinioară.
19Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri
și strigăte de bucurie.
Îi voi înmulți
și nu se vor împuțina;
îi voi onora
și nu vor fi dezonorați.
20Fiii lor vor fi ca în vremurile de odinioară
și comunitatea lor va fi restabilită înaintea Mea;
îi voi pedepsi pe toți asupritorii lor.
21Liderul lor va fi unul de‑al lor
și conducătorul lor va ieși din mijlocul lor.
Îl voi apropia Eu de Mine și‑Mi va fi aproape,
căci altfel cine și‑ar putea dărui inima
pentru a fi aproape de Mine,
zice Domnul?
22Voi veți fi poporul Meu
și Eu voi fi Dumnezeul vostru.“
23Iată furtuna Domnului!
Mânia izbucnește
și vijelia se năpustește
asupra capului celor răi.
24Mânia aprigă a Domnului nu se va potoli
până nu va împlini
și înfăptui planurile inimii Sale.
Veți înțelege aceste lucruri în zilele de pe urmă.
