Jeremias sender breve til de bortførte judæere i Babylon
1-2Nogen tid efter at kong Jekonja sammen med enkedronningen, hoffolkene, embedsmændene og håndværkerne var blevet deporteret fra Jerusalem til Babylon af Nebukadnezar, skrev jeg i Jerusalem et brev til lederne, præsterne, profeterne og de øvrige bortførte judæere. 3Brevet blev overbragt af Elasa, Shafans søn, og Gemarja, Hilkijas søn, da de drog af sted til Nebukadnezar i Babylon som kong Zidkijas udsendinge. I brevet stod der:
4Herren, den Almægtige, Israels Gud, sender følgende budskab til alle de fanger, han har sendt i eksil fra Jerusalem til Babylonien:
5Indstil jer på at blive i Babylonien. Byg huse, plant vingårde og dyrk jeres marker, så I kan leve af det, I høster. 6Gift jer og få børn. Lad jeres sønner og døtre gifte sig, så de kan få børn og befolkningen vokse. 7Arbejd for, at den by, I nu bor i, får fremgang, og bed Herren om at velsigne den, for når det går godt for den, går det også godt for jer.
8Herren, den Almægtige, Israels Gud, siger: Lad jer ikke narre af de profeter og åndemanere, der findes iblandt jer. Lyt ikke til deres drømme, 9for de profeterer løgn i mit navn. Jeg har ikke talt til dem, siger Herren. 10Sandheden er, at I skal blive i Babylonien i 70 år. Men derefter vil jeg opfylde mit løfte og føre jer hjem til jeres eget land. 11For jeg ved, hvilke planer jeg har for jer, siger Herren, planer om fred og ikke om ulykke, planer om fremtid og håb. 12Når I beder til mig om hjælp, vil jeg høre jer, 13når I søger efter mig, vil I finde mig. Ja, hvis I søger mig af hele jeres hjerte, vil I finde mig. 14Jeg vender jeres skæbne, sætter jer fri og giver jer fremgang. Jeg samler jer fra de lande, jeg fordrev jer til, og fører jer hjem til jeres eget land.
15Lad være med at tro på de profeter, I har hos jer i det fremmede. De lover jer en hurtig frihed, 16men hør, hvad Herren siger angående kongen, der sidder på Davids trone, og alle dem, som stadig bor her i Jerusalem, og jeres slægtninge, som ikke blev bortført til Babylonien: 17„Jeg sender krig, hungersnød og sygdom over dem, der bor i Jerusalem, så de bliver som uspiselige, rådne figner. 18Ja, jeg vil straffe dem med krig, hungersnød og sygdom og sprede dem ud over hele jorden, så de bliver eksempler til skræk og advarsel for folkene i de lande, jeg fordriver dem til. Overalt vil de blive forbandet og hånet, 19fordi de nægtede at lytte til mig, skønt jeg gang på gang talte til dem gennem mine profeter. 20Derfor bør I høre efter og adlyde Herrens ord, alle I, som er i fangenskab i Babylonien.”
21Herren, den Almægtige, Israels Gud, har også noget at sige om Ahab, søn af Kolaja, og Zidkija, søn af Ma’aseja, der begge profeterer løgne og påstår, at de taler på mine vegne: „Jeg udleverer dem til Nebukadnezar, så han kan henrette dem offentligt. 22Når man i fremtiden vil forbande nogen, vil man mindes deres grufulde skæbne og sige: ‚Må Herren gøre ved dig, som Babylons konge gjorde ved Zidkija og Ahab, da han brændte dem levende.’ 23De to mænd har gjort frygtelige ting iblandt mit folk. De begik ægteskabsbrud med andres koner, og de har profeteret ting, som jeg aldrig har sagt. Jeg har set alt, hvad de har gjort,” siger Herren.
24Senere sendte jeg et brev med et budskab til Shemaja fra Nehelam: 25Herren den Almægtige, Israels Gud, siger: Du skrev et brev til præsten Zefanja, søn af Ma’aseja, og sendte kopier til de øvrige præster og ledere i Jerusalem. 26I brevet til Zefanja skrev du: „Herren udpegede dig til at overtage posten som præst i Jerusalem i stedet for Jojada. Det er altså dit ansvar at arrestere enhver tåbe, der hævder at være profet, og sætte ham i gabestok og halsjern. 27Hvorfor har du så ikke gjort noget for at standse Jeremias fra Anatot, som giver sig ud for at være profet hos jer? 28Han skrev til os her i Babylonien, at vi skulle indstille os på at blive her i lang tid, at vi skulle bygge huse og dyrker markerne, så vi kunne leve af det, vi høstede.”
29Da Zefanja modtog dit brev, bragte han det til mig og læste det for mig. 30Da sagde Herren til mig: 31Send et åbent brev af sted til dem, som er i eksil i Babylonien med følgende budskab: „Fordi Shemaja har profeteret for jer, uden at jeg har talt til ham, og narret jer til at tro på sine løgne, 32vil jeg straffe ham og hans familie. Hans slægt vil snart uddø, så ingen af dem kommer til at opleve den velsignelse, der venter mit folk, for han har gjort oprør mod Herren.”
Scrisorile lui Ieremia către exilați
1Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis‑o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon, 2după ce regele Iehoiachin, regina mamă, demnitarii, conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, tâmplarii și fierarii au părăsit Ierusalimul. 3Le‑a trimis‑o prin mâna lui Elasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:
4Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți exilații pe care i‑am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon: 5„Zidiți case și locuiți‑le! Plantați grădini și mâncați‑le roadele! 6Luați‑vă soții și faceți fii și fiice! Găsiți soții pentru fiii voștri și dați‑vă fetele în căsătorie ca și ele să poată avea fii și fiice! Înmulțiți‑vă în locul unde sunteți și nu vă împuținați! 7Căutați pacea pentru cetatea în care v‑am dus în captivitate și rugați‑vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde și bunăstarea voastră!“ 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze. 9Ei vă profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, zice Domnul.“
10Așa vorbește Domnul: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându‑vă înapoi în locul acesta. 11Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță. 12Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. 13Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. 14Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi pe captivii voștri. Vă voi aduna din toate neamurile și din toate locurile în care v‑am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v‑am dus în captivitate.“
15Pentru că ziceți: „Domnul ne‑a ridicat profeți în Babilon!15 Vezi v. 8.“, 16așa vorbește Domnul despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, despre frații voștri care nu au mers cu voi în exil. 17Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și‑i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate. 18Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu molima și îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, o pricină de blestem, de pustiire, de fluierat și de dispreț printre toate neamurile unde îi voi alunga, 19pentru că n‑au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, cuvinte pe care li le‑am trimis dis‑de‑dimineaţă prin robii Mei, profeții. Și nici voi n‑ați ascultat, zice Domnul.“
20Prin urmare, ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți exilații pe care v‑am alungat din Ierusalim în Babilon! 21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Kolaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care îi va ucide înaintea ochilor voștri. 22Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să‑ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i‑a prăjit în foc!», 23căci au săvârșit spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice Domnul.“
Scrisoarea lui Șemaia
24„Spune‑i nehelamitului Șemaia că 25așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Țefania, fiul lui Maaseia, și tuturor celorlalți preoți și le‑ai zis:
26‘Domnul te‑a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa Domnului pe orice nebun care se dă drept profet și să‑l arunci în butuci și în fiare. 27Acum, de ce nu‑l pedepsești pe Ieremia din Anatot, care profețește printre voi? 28Ba încă a trimis aici, în Babilon, să ni se spună că vom sta mult în captivitate și că este bine să ne zidim case ca să le locuim și să ne plantăm grădini ca să le mâncăm roadele.’»“
29Preotul Țefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.
30Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 31„Trimite să li se spună tuturor celor exilați că așa vorbește Domnul despre nehelamitul Șemaia: «Pentru că Șemaia vă profețește fără ca Eu să‑l fi trimis și vă face să vă încredeți într‑o minciună, 32iată ce zice Domnul: îi voi pedepsi pe nehelamitul Șemaia și sămânța lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor și nu va mai vedea binele pe care‑l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci a vorbit de apostazie împotriva Domnului.»“
