Le chemin de la vie
1Un cantique16.1 Terme de sens incertain. de David.
O Dieu, protège-moi, ╵car je me réfugie en toi.
2Je dis à l’Eternel : ╵« Toi, tu es mon Seigneur,
et mon bonheur est en toi seul. »
3Je suis plein d’affection ╵pour tous ceux qui sont saints ╵dans le pays :
ce sont eux qui sont vraiment grands.
4Mais tous ceux qui s’empressent ╵après un autre dieu
ne font qu’augmenter leurs tourments16.4 Texte hébreu incertain..
Je ne prendrai pas part ╵à leurs sanglantes libations16.4 La libation consistait généralement en une offrande de vin. Dans certains sacrifices païens, on mêlait peut-être le vin au sang de la victime que l’on répandait sur l’autel ; ou encore, le psalmiste pourrait faire allusion au « sang versé », c’est-à-dire aux crimes associés aux cultes idolâtres ; mais, plus vraisemblablement, il se réfère simplement à des gens qui offrent leur culte aux idoles tout en « ayant du sang sur les mains »..
Le nom de ces idoles ╵ne passera pas sur mes lèvres.
5L’Eternel est ma part ╵et la coupe16.5 Allusion à la coupe offerte aux invités lors d’une réception. où je bois.
Tu garantis la part que j’ai reçue.
6Tu en as fixé les limites16.6 Autre traduction : la part qui m’est donnée., ╵c’est un jardin plein de délices,
oui, c’est pour moi ╵un patrimoine merveilleux.
7Oui, je veux bénir l’Eternel ╵qui me conseille,
et même dans la nuit, ╵je suis instruit ╵dans mon être intérieur.
8Je garde constamment ╵les yeux fixés sur l’Eternel,
car il est à ma droite16.8 C’est là où se plaçait le défenseur d’un accusé (109.31)., ╵pour que je ne vacille pas16.8 Les v. 8-11 sont cités en Ac 2.25-28 selon l’ancienne version grecque..
9Voilà pourquoi ╵mon cœur est dans la joie,
mon âme exulte d’allégresse.
Ainsi mon corps ╵repose dans la confiance :
10tu ne m’abandonneras pas ╵dans le séjour des morts,
tu ne laisseras pas ╵un homme qui t’est attaché ╵descendre dans la tombe16.10 Cité en Ac 13.35 d’après la version grecque..
11Tu me feras connaître ╵le chemin de la vie :
plénitude de joie ╵en ta présence,
délices éternelles ╵auprès de toi.
Psalmul 16
Un mihtamTitlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur. al lui David
1Păzește‑mă, Dumnezeule,
căci în Tine mă adăpostesc!
2Eu zic Domnului: „Tu ești Stăpânul meu;
fericirea mea nu este dincolo de Tine!“2 Sau: Eu zic Domnului: Tu ești Domn, / fericirea mea. Nu este nimic mai presus de Tine!
3Cât despre sfinții care sunt în țară,
ei și cei măreți, în ei este toată plăcerea mea!
4Durerile lor se înmulțesc; au cumpărat un idol.4 Lit.: se înmulțesc; altul, [ei] au cumpărat.
Nu voi turna jertfele lor de băutură din sânge
și nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.
5Domnul este partea mea de moștenire și cupa mea!
Tu îmi apuci sorțul5 Psalmistul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Cel Care apucă și aruncă sorțul pentru el (metodă folosită în acele vremuri pentru împărțirea pământului).!
6Plăcute moșii mi‑au căzut la sorți!
Într-adevăr, frumoasă moștenire mi‑a fost dată!
7Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuiește!
Chiar și în timpul nopților rărunchii mei mă îndeamnă!
8Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea;
pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina!
9De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește sufletul9 Lit.: gloria mea. LXX: limba mea.!
Mai mult, trupul meu va locui în siguranță,
10căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca sfântul Tău10 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7). Sau credinciosul Tău. să vadă putrezirea10 Sau: groapa (termen aflat în paralelism sinonimic cu sintagma Locuința Morților din primul vers). Din aceeași rădăcină ebraică provin și verbele a distruge, a perverti. În LXX și F.A. 2:27, termenul ebraic este tradus prin diafthoran, care înseamnă putrezire..
11Îmi faci cunoscută calea vieții;
în prezența Ta este un belșug de bucurii,
la dreapta Ta sunt desfătări veșnice!11 Sau: Tu‑mi vei arăta calea vieții, / belșugul de bucurii din prezența Ta / și desfătările veșnice de la dreapta Ta.
