Poursuivi sans cause
1Prière de David.
O Eternel, ╵écoute ma requête, ╵car elle est juste ! ╵Entends mon cri !
Prête l’oreille à ma prière, ╵prononcée sans duplicité.
2Viens prononcer le jugement ╵qui me rendra justice.
Que tes yeux voient ╵où est le droit.
3Examine mon cœur, ╵observe-moi la nuit,
éprouve-moi, ╵tu ne trouveras rien ╵à reprocher en moi.
J’ai décidé ╵de ne pas pécher en paroles.
4Et quoi que fassent ╵les autres hommes,
je me suis bien gardé, ╵conformément à tes paroles, ╵de marcher sur la route des méchants.
5Je me suis tenu fermement ╵à la voie que tu as tracée,
et mes pieds n’ont pas chancelé.
6Dieu, je t’appelle ╵car tu réponds.
Prête l’oreille, ╵écoute-moi !
7Fais resplendir ╵l’immensité ╵de ton amour,
toi qui délivres ╵des agresseurs ╵ceux qui comptent sur ton intervention !
8Garde-moi ╵comme la prunelle ╵de tes yeux !
Cache-moi ╵bien à l’abri sous tes ailes17.8 Voir 36.8 ; 57.2 ; 61.5 ; 63.8 ; 91.4 ; Mt 23.37.,
9loin des ennemis ╵qui s’acharnent contre moi
et loin des méchants ╵qui me cernent !
10Ils s’enferment dans leur graisse,
et ils ont l’arrogance à la bouche.
11Ils sont sur mes pas. ╵Déjà, ils m’encerclent,
ils sont aux aguets ╵pour me terrasser,
12comme un lion ╵prêt à déchirer,
comme un fauve en embuscade.
13Lève-toi, ô Eternel, ╵et affronte-les ! ╵Fais-les s’incliner
et délivre-moi ╵de tous ces méchants ╵par ton glaive !
14Délivre-moi de ces hommes ╵par ton intervention, Eternel !
Que des hommes de ce monde ╵je sois délivré !
Leur seule part est en cette vie.
Quant à ceux que tu chéris, ╵tu combleras leurs aspirations,
leurs enfants seront bien rassasiés,
et ils auront des biens à léguer ╵à leurs descendants17.14 Autre traduction : Oui, qu’ils soient gavés, eux et leurs enfants, de ce que tu leur réserves. Qu’ils en soient tout rassasiés et en laissent à leurs descendants ! !
15Pour ma part, ╵lorsqu’il m’aura été fait justice, ╵je contemplerai ta face
et, à mon réveil, ╵je pourrai me rassasier ╵de la vue de ton image.
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1Ascultă‑mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea,
când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic.
Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.
4Cu privire la faptele omului,
m‑am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s‑au clătinat picioarele.
6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!
7Arată‑Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor,
ascunde‑mă la umbra aripilor Tale
9de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13Ridică‑Te, Doamne, înfruntă‑l și trântește‑l!
Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14Scapă‑mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comoara ta.
Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul14 Lit.: surplusul lor. lor.
15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.
