Introduction
1Proverbes de Salomon1.1 Pour les noms proverbes et Salomon, voir l’introduction., fils de David, roi d’Israël. 2Ils ont pour but d’enseigner aux hommes la sagesse et de les éduquer, pour qu’ils comprennent les paroles prononcées avec intelligence, 3et qu’ils reçoivent une éducation réfléchie en vue d’être justes, de vivre selon le droit et dans la droiture. 4Ces proverbes donneront aux gens sans expérience1.4 gens sans expérience: expression qui traduit un mot hébreu rendu aussi, dans les Proverbes, par stupides. le bon sens et aux jeunes de la connaissance et du jugement. 5Que le sage écoute et il enrichira son savoir, et l’homme avisé acquerra l’art de bien se conduire. 6Ces proverbes sont destinés à faire comprendre les maximes et les paraboles et à pénétrer les propos des sages et leurs paroles énigmatiques.
La clé de la sagesse
7C’est par la crainte de l’Eternel que commence la connaissance1.7 Voir 9.10 ; 15.33 ; 31.30 ; Jb 28.28 ; Ps 111.10.,
mépriser la sagesse et l’éducation, c’est être un insensé.
La vie selon la Sagesse
Se garder de mauvaises fréquentations
8Mon fils, sois attentif à l’éducation que tu reçois de ton père
et ne néglige pas l’instruction de ta mère,
9car elles seront comme une belle couronne sur ta tête
et comme des colliers à ton cou.
10Mon fils, si des gens malfaisants veulent t’entraîner,
ne leur cède pas.
11S’ils te disent : « Viens avec nous,
dressons une embuscade pour tuer quelqu’un,
tendons, sans raison, un piège à l’innocent :
12nous l’engloutirons tout vif comme le séjour des morts,
il disparaîtra tout entier comme ceux qui descendent dans la tombe.
13Nous ferons main basse sur un tas de biens précieux,
nous remplirons nos maisons de butin.
14Tu en auras ta part avec nous,
nous ferons tous bourse commune »,
15mon fils, ne te mets pas en route avec ces gens-là,
évite d’emprunter les mêmes chemins qu’eux,
16car ils se précipitent vers le mal,
ils ont hâte de répandre le sang.
17Mais il est vain de vouloir tendre un filet
pendant que tous les oiseaux t’observent1.17 L’oiseau aperçoit le filet et s’envole. Le jeune homme averti fait comme lui et évite les pièges qui se retournent en fin de compte contre ceux qui les tendent (v. 18)..
18En vérité, c’est au péril de leur propre vie que ces gens-là dressent des embûches,
c’est à eux-mêmes qu’ils tendent des pièges.
19C’est à cela qu’aboutiront tous ceux qui cherchent à s’enrichir par des voies malhonnêtes :
un gain mal acquis fait périr celui qui le détient.
Les appels de la sagesse
20La Sagesse crie bien haut dans les rues,
sa voix résonne sur les places publiques.
21Dominant le tumulte, elle appelle.
Près des portes de la ville1.21 Les juges siégeaient aux portes de la ville (31.23 ; Rt 4.11 ; Jb 29.7), les marchés se tenaient sur les places attenantes (2 R 7.1)., elle fait entendre ses paroles, disant :
22Gens sans expérience, jusques à quand vous complairez-vous dans votre inexpérience ?
Et vous, moqueurs, jusqu’à quand prendrez-vous plaisir à vous moquer ?
Et vous, insensés, jusqu’à quand détesterez-vous la connaissance ?
23Ecoutez mes avertissements,
voici : je répandrai sur vous mon Esprit
et je vous ferai connaître mes paroles.
24J’ai appelé et vous m’avez résisté,
j’ai tendu la main et personne n’y a prêté attention.
25Vous avez rejeté tous mes conseils
et vous n’avez pas voulu de mes avertissements.
26C’est pourquoi, lorsque le malheur fondra sur vous, je rirai,
quand la terreur vous saisira, je me moquerai.
27Quand l’épouvante, comme une tempête, viendra sur vous,
que le malheur fondra sur vous comme un ouragan,
et que la détresse et l’angoisse vous assailliront,
28alors ils m’appelleront, mais je ne répondrai pas.
Ils me chercheront, mais ne me trouveront pas1.28 Voir Jr 11.11 ; Mi 3.4..
29Puisqu’ils ont détesté la connaissance
et qu’ils n’ont pas choisi de craindre l’Eternel,
30qu’ils n’ont pas voulu de mes conseils
et qu’ils ont dédaigné tous mes avertissements,
31eh bien, ils récolteront les fruits de leur conduite
et ils se repaîtront jusqu’à ce qu’ils en aient plus qu’assez de leurs propres projets.
32Car la présomption des gens inexpérimentés causera leur mort,
et l’assurance des insensés les perdra.
33Mais celui qui m’écoute habitera en sécurité,
il vivra tranquille, sans avoir à redouter le malheur.
Prolog: scopul și tema cărții
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și nepărtinirea,
4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,
cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.
7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească
nu accepta.
11Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].
și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.
și vom avea un sac împreună!“
15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,
își întind curse înseși sufletelor lor.
19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v‑aș dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoștința
și n‑au ales teama de Domnul,
30pentru că n‑au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
