Réponse de Job à Bildad
Dieu s’acharne-t-il contre moi ?
1Et Job prit la parole et dit :
2Jusques à quand ╵me tourmenterez-vous ?
Oui, jusqu’à quand ╵allez-vous m’accabler ╵de vos discours ?
3Voilà déjà dix fois ╵que vous me flétrissez !
N’avez-vous donc pas honte ╵de m’outrager ainsi ?
4Même s’il était vrai ╵que j’aie fait fausse route,
après tout, c’est moi seul ╵que mon erreur concerne.
5Quant à vous, si vraiment ╵vous voulez vous montrer ╵bien supérieurs à moi,
si vous me reprochez ╵mon humiliation,
6sachez bien que c’est Dieu ╵qui a violé mon droit19.6 Autre traduction : qui m’opprime.
et qui, autour de moi, ╵a tendu ses filets.
7Si je crie à la violence ╵dont je suis la victime, ╵personne ne répond,
si j’appelle au secours, ╵il n’est pas fait justice.
8Il a bloqué ma route, ╵et je ne puis passer.
Il a enveloppé ╵mes sentiers de ténèbres.
9Il m’a ravi ma dignité,
et la couronne de ma tête ╵il l’a ôtée.
10Il m’a détruit de tous côtés ╵et je vais disparaître.
Il a déraciné ╵mon espoir comme un arbre.
11Contre moi, il déchaîne ╵le feu de sa colère,
et il me considère ╵comme son adversaire.
12Ses bataillons, ensemble, ╵se sont tous mis en route,
et jusqu’à moi ╵ils se sont frayé leur chemin,
ils ont dressé leur camp ╵autour de ma demeure19.12 Comme une armée faisant le siège d’une ville ; les troupes envoyées par Dieu sont les nombreux maux dont Job souffre..
13Il a fait s’éloigner ╵de moi ma parenté
et ceux qui me connaissent ╵se détournent de moi.
14Mes proches et mes connaissances ╵m’ont tous abandonné,
les hôtes de passage, ╵dans ma maison, ╵m’ont oublié,
15et mes propres servantes
font comme si j’étais ╵un étranger.
Je ne suis plus pour eux ╵qu’un inconnu.
16J’appelle mon esclave, ╵et il ne répond pas,
même si je l’implore.
17Mon haleine répugne ╵à ma femme elle-même,
et les fils de ma mère ╵me prennent en dégoût.
18Les petits enfants même ╵me montrent leur dédain19.18 Insulte suprême en Orient où les personnes âgées jouissaient d’un grand respect (Ex 20.12). :
quand je veux me lever, ╵ils jasent sur mon compte.
19Ils ont horreur de moi, ╵tous mes amis intimes19.19 Autre traduction : ceux qui siégeaient au conseil à mes côtés..
Ceux que j’aimais le plus ╵se tournent contre moi.
20Ma peau colle à mes os ╵de même que ma chair
et je n’ai survécu ╵qu’avec la peau des dents19.20 Cela pourrait désigner les gencives. D’autres y voient une expression proverbiale signifiant : j’ai tout perdu..
21Ayez pitié de moi, ╵ayez pitié de moi, ╵vous, du moins, mes amis !
Car, la main de Dieu m’a frappé.
22Pourquoi vous acharner ╵sur moi, tout comme Dieu ?
N’en avez-vous donc pas assez ╵de me persécuter ?
23Oh ! si quelqu’un voulait ╵consigner mes paroles !
Si quelqu’un voulait bien ╵les graver dans un livre !
24Que d’une pointe en fer ╵ou d’un stylet de plomb19.24 On gravait des mots dans la pierre avec une pointe en fer, puis on passait dans le creux avec un stylet de plomb pour le noircir et rendre les lettres plus lisibles. Job veut que sa défense subsiste après sa mort jusqu’à ce qu’il soit réhabilité.,
elles soient incisées ╵pour toujours dans le roc !
25Mais je sais, moi, ╵que mon défenseur est vivant :
en dernier lieu ╵il surgira sur la poussière.
26Après que cette peau ╵aura été détruite,
moi, dans mon corps19.26 D’autres comprennent : hors de mon corps., ╵je contemplerai Dieu.
27Oui, moi, je le verrai ╵prendre alors mon parti19.27 Littéralement : pour moi ; certains traduisent : je le verrai moi-même.,
et, de mes propres yeux, ╵je le contemplerai. ╵Et il ne sera plus ╵un étranger pour moi19.27 Certains traduisent : je le contemplerai, moi, et pas un étranger ou je le contemplerai, et pas comme un étranger..
Ah ! mon cœur se consume ╵d’attente au fond de moi.
28Vous qui vous demandez : ╵« Comment allons-nous le poursuivre ? »
et qui trouvez en moi ╵la racine du mal,
29craignez pour vous l’épée,
car votre acharnement ╵est passible du glaive.
Ainsi vous apprendrez ╵qu’il y a bien un jugement.
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi cu vorbe?
3De zece ori3 Sau: de multe ori. m‑ați batjocorit.
Nu v‑a fost rușine să mă insultați.
4Dacă într-adevăr am greșit,
greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea
și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine
și m‑a înconjurat cu lațul Lui.
7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;
strig după ajutor, dar nu este dreptate.
8El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece,
El mi‑a învăluit cărările în întuneric.
9M‑a dezbrăcat de gloria mea
și mi‑a smuls coroana de pe cap.
10Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus;
îmi smulge speranța ca pe un copac.
11Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea;
mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.
12Oștile Lui pornesc în forță,
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.
13Mi‑a îndepărtat frații de mine,
cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m‑au părăsit,
și prietenii m‑au uitat.
15Sunt un străin pentru oaspeții și roabele15 Vezi 31:13. mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde,
deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,
și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.17 Lit.: fiii pântecului meu.
18Chiar și copiii mă resping;
când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;
cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.
20Mi se lipesc oasele de carne;
n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.
21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,
pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
23O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul,
24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,
cu o daltă de fier și cu plumb!
25Dar eu știu că Răscumpărătorul25 Sau: Apărătorul. meu este viu
și că, la urmă, va sta pe țărână.
26Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită,
în trup fiind26 Sau: despărțit de trupul meu., Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin27 Sau: Îl voi vedea eu însumi, / ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.!
Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.25-27 Sau: pe pământ, 26chiar dacă pielea îmi va fi nimicită. / Să‑L văd pe Dumnezeu, în trup fiind, / să‑L văd de partea mea, 27 să‑l văd cu ochii mei, să nu‑mi mai fie un străin. De dorul acesta mă mistui înăuntrul meu.
28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?»
Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29Temeți‑vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să știți că există o judecată.“
