Deuxième discours de Tsophar
Le triomphe des méchants ne dure pas
1Tsophar de Naama prit la parole et dit :
2A présent, mes pensées ╵me pressent de répondre,
et mon agitation ╵ne peut se contenir.
3J’entends des remontrances ╵qui me sont une injure.
Mais mon esprit, ╵avec intelligence, ╵me donne la réponse.
4Ne le sais-tu donc pas : ╵depuis toujours,
depuis que l’homme ╵a été placé sur la terre,
5le triomphe des gens méchants ╵est de courte durée,
et la joie de l’impie ╵ne dure qu’un instant.
6Et quand bien même ╵il grandirait jusques au ciel,
quand de la tête ╵il toucherait les nues,
7il périra à tout jamais ╵tout comme son ordure20.7 L’ancienne version grecque a : sa grandeur, ce qui suppose une différence d’une consonne par rapport au texte hébreu traditionnel..
Et ceux qui le voyaient ╵diront : « Où donc est-il ? »
8Comme un songe, il s’évanouit, ╵on ne le trouve plus.
Comme un rêve nocturne, ╵il se dissipe.
9L’œil qui le contemplait ╵ne pourra plus le voir,
l’endroit qu’il habitait ╵ne l’apercevra plus.
10Ses fils devront indemniser ╵ceux qu’il a appauvris20.10 Autre traduction : ses fils seront assaillis par les pauvres.
et, de ses propres mains, ╵il restituera sa fortune.
11Ses os étaient remplis ╵d’une ardeur juvénile –
qui se couchera avec lui ╵dans la poussière.
12Si la méchanceté ╵est si douce à sa bouche,
et s’il l’abrite sous sa langue,
13s’il la savoure ╵sans jamais la lâcher,
s’il la retient encore ╵sous son palais,
14cet aliment se corrompra ╵en ses entrailles
et deviendra en lui ╵comme un venin d’aspic.
15Il a beau engloutir une fortune, ╵il devra la vomir :
Dieu la lui fera rendre.
16Il a sucé ╵un venin de serpent,
il sera mis à mort ╵par la langue de la vipère.
17Non, il ne verra plus ╵couler à flots
des fleuves, des torrents ╵de miel et de laitage ;
18il devra rendre ╵le fruit de son labeur, ╵et il ne l’avalera pas.
Tout ce qu’il s’est acquis ╵par ses affaires, ╵il n’en jouira pas.
19Puisqu’il a écrasé, ╵abandonné les pauvres,
et pillé des maisons ╵qu’il n’avait pas bâties,
20puisque son appétit ╵s’est montré insatiable,
il ne sauvera pas ╵ce qu’il a de plus cher.
21Personne n’échappait ╵à sa voracité,
c’est pourquoi son bonheur ╵ne subsistera pas.
22Au sein de l’abondance, ╵la détresse le frappera.
Tous les coups du malheur ╵viendront fondre sur lui.
23Quand il sera en train ╵de se remplir le ventre,
Dieu enverra sur lui ╵l’ardeur de sa colère,
elle pleuvra sur lui, ╵ce sera son repas.
24S’il échappe aux armes de fer,
un arc de bronze ╵viendra le transpercer20.24 Arc de bois renforcé par du bronze qui envoyait les flèches avec plus de force que les autres. La même pensée se retrouve en Es 24.18 ; Am 5.19. ;
25s’il arrache la flèche ╵et la sort de son corps,
s’il retire la pointe ╵qui a percé son foie,
les terreurs l’atteindront.
26L’obscurité totale ╵enveloppera ses trésors20.26 Autre traduction : enveloppera ses cachettes.,
un feu que nul n’attise ╵viendra le dévorer,
et consumera tout ╵ce qui reste dans sa demeure.
27Le ciel dévoilera sa faute
et, contre lui, la terre ╵se dressera.
28Au jour de la Colère,
tous les biens qu’il a amassés ╵dans sa maison ╵seront balayés, emportés.
29Tel est le sort que Dieu destine ╵à ceux qui font le mal, ╵voilà ce qu’il récoltera.
C’est ce que Dieu ╵a résolu pour lui20.29 voilà ce qu’il récoltera… pour lui: autre traduction : c’est là ce que Dieu lui fera récolter pour ses propos..
Al doilea discurs al lui Țofar
1Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:
2„Așadar, gândurile mele mă silesc să‑ți răspund,
pentru că sunt tare frământat.
3Am auzit o mustrare care mă umple de rușine,
și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4Nu știi că încă din vechime,
de când a fost pus omul4 Sau: Adam. pe pământ,
5veselia celui rău este scurtă
și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?
6Chiar dacă trufia lui se înalță până la cer,
și capul lui atinge norii,
7va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui,
iar cei ce l‑au văzut vor întreba: «Unde este?»
8Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
va pieri ca o vedenie de noapte.
9Ochiul care l‑a văzut nu‑l va mai vedea;
locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10Copiii săi vor căuta bunăvoința celui sărac;
mâinile lui vor da înapoi bogăția sa.
11Oasele lui, pline cândva de puterea tinereții,
vor ședea cu el în țărână.
12Deși răutatea este dulce în gura sa,
și el o ascunde sub limbă,
13deși o păstrează pentru el și n‑o lasă
și o ține în cerul gurii,
14mâncarea i se va strica în măruntaie;
va fi ca veninul cobrelor în lăuntrul lui.
15El va vărsa bogăția pe care a înghițit‑o;
Dumnezeu o va scoate din pântecul lui.
16El va suge otrava cobrelor;
limba viperei îl va ucide.
17Nu se va mai bucura de pâraie,
de râuri de miere și smântână.
18El va da înapoi câștigul său și nu îl va înghiți.
Nu se va bucura de câștigul negoțului său,
19pentru că l‑a asuprit și l‑a lăsat lipsit pe cel sărac
și a luat cu forța case pe care nu le‑a zidit.
20Pentru că n‑a cunoscut odihna în pântecul lui,
nu va salva nimic din ceea ce‑și dorește.
21N‑a mai rămas nimic după ce a mâncat;
de aceea bunăstarea lui nu va dura.
22În mijlocul belșugului va fi în necaz;
toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
23Când își va fi umplut pântecul,
Dumnezeu Își va trimite mânia împotriva lui
și îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24Deși fuge de o armă de fier,
o săgeată de bronz îl va străpunge.
25El și‑o va smulge din spate;
va străluci când va ieși din fierea lui.
Groaza îl va cuprinde.
26Întunericul deplin e pregătit pentru bogățiile lui.
Un foc neaprins de nimeni le va mistui
și va distruge ce a rămas în cortul lui.
27Cerurile îi vor da la iveală nelegiuirea
și pământul se va ridica împotriva lui.
28Câștigul casei sale se va pierde,
va fi dus de ape28 Sau: Un potop va îndepărta casa lui / un torent venit. în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea pe care i‑o hotărăște Dumnezeu.“
