L’endurcissement d’Israël
Les dames de Samarie
1Ecoutez bien ceci, ╵ô vaches du Basan4.1 Amos apostrophe ainsi les dames riches de Samarie. Le Basan, au nord-est du Jourdain, était réputé pour ses troupeaux.
qui demeurez ╵sur les montagnes ╵de Samarie,
qui opprimez les pauvres,
et maltraitez les indigents,
vous qui dites à vos maris :
« Apportez-nous à boire ! »
2Le Seigneur, l’Eternel, ╵a juré : Aussi vrai ╵que je suis saint,
voici venir des jours
où l’on vous traînera vous-mêmes ╵avec des crocs,
et vos suivantes4.2 Autre traduction : et votre descendance ou jusqu’aux dernières. ╵avec des hameçons.
3Vous devrez sortir par les brèches, ╵chacune devant soi,
vous serez chassées vers l’Hermon,
l’Eternel le déclare.
La religion illusoire
4Allez donc à Béthel ╵et transgressez la loi,
et, à Guilgal4.4 Béthel: voir 3.14. Guilgal: autre sanctuaire du royaume du Nord., ╵transgressez-la encore plus !
Offrez tous les matins ╵vos sacrifices,
et le troisième jour vos dîmes.
5Faites brûler ╵de la pâte levée4.5 La Loi interdisait d’apporter du pain levé à Dieu (Lv 7.13). Autre traduction : faites fumer sans levain. ╵pour les offrandes de reconnaissance,
claironnez vos dons volontaires, ╵proclamez-les à haute voix,
puisque c’est là ce qui vous plaît, ╵Israélites,
c’est là ce que déclare ╵le Seigneur, l’Eternel.
Les oreilles bouchées
6Moi, je vous ai laissés ╵le ventre vide
dans toutes vos cités,
j’ai fait manquer de pain ╵dans toutes vos bourgades.
Malgré cela, ╵vous ne revenez pas à moi,
l’Eternel le déclare.
7Et moi encore, ╵je vous ai refusé la pluie
trois mois avant ╵le moment des moissons,
ou bien j’ai fait pleuvoir ╵sur telle ville
et non pas sur telle autre.
Un terrain recevait la pluie,
un autre, n’en recevant pas, ╵était tout à fait sec.
8Les gens de deux ou de trois villes ╵se traînaient vers une autre
en quête d’eau à boire,
sans pouvoir étancher leur soif.
Malgré cela, ╵vous ne revenez pas à moi,
l’Eternel le déclare.
9Et je vous ai frappés ╵par la rouille et la nielle,
et puis j’ai desséché4.9 j’ai desséché: en modifiant légèrement un terme qui, tel qu’il se présente dans le texte hébreu traditionnel, est obscur. ╵vos jardins et vos vignes ; ╵vos figuiers et vos oliviers
ont été dévorés ╵par les criquets.
Malgré cela, ╵vous ne revenez pas à moi,
l’Eternel le déclare.
10Et j’ai déchaîné contre vous la peste ╵comme je l’avais fait ╵contre l’Egypte4.10 Allusion à la cinquième plaie d’Egypte (Ex 9.1-7).,
j’ai tué par l’épée ╵vos jeunes gens,
tandis que vos chevaux ╵ont été capturés.
J’ai fait monter à vos narines ╵la puanteur des morts ╵tombés dans votre camp.
Malgré cela, ╵vous ne revenez pas à moi,
l’Eternel le déclare.
11J’ai produit parmi vous ╵des bouleversements
comme j’en ai produit ╵à Sodome et Gomorrhe4.11 Voir Gn 19.24-25.,
et vous avez été ╵comme un tison arraché à un incendie.
Malgré cela, ╵vous ne revenez pas à moi,
l’Eternel le déclare.
12C’est pourquoi, Israël, ╵tu vas voir comment je vais te traiter !
Et puisque je vais te traiter ainsi, ╵prépare-toi, toi, Israël, ╵à rencontrer ton Dieu !
13Car c’est lui qui a formé les montagnes, ╵qui a créé le vent.
C’est lui qui fait connaître ╵à l’homme sa pensée,
lui qui au moment de l’aurore ╵fait venir des ténèbres,
lui qui marche sur les sommets, ╵les hauteurs de la terre.
Son nom est l’Eternel, ╵Dieu des armées célestes.
1Ascultați cuvântul acesta,
vaci ale Bașanului, care sunteți pe muntele Samariei,
care‑i asupriți pe cei săraci,
care‑i zdrobiți pe cei nevoiași,
care ziceți stăpânilor voștri:
„Aduceți‑ne să bem!“
2Stăpânul Domn a jurat pe sfințenia Sa, zicând:
„Iată vin zile pentru voi
când vă vor trage cu cârlige,
iar pe ultimele dintre voi – cu cârlige de pescuit.
3Veți ieși prin spărturile zidului,
fiecare drept înainte,
și veți fi alungate în Harmon3 Locație geografică necunoscută.,“ zice Domnul.
4„Duceți‑vă la Betel și păcătuiți!
Duceți‑vă la Ghilgal și păcătuiți și mai mult!
Aduceți‑vă dimineața jertfele
și dați‑vă zeciuielile la fiecare trei zile4 Sau, cf. Deut. 14:28: ani.!
5Aduceți jertfă de mulțumire din pâine dospită
și lăudați‑vă cu darurile de bunăvoie,
trâmbițați despre ele,
căci aceasta vă place, fii ai lui Israel,“
zice Stăpânul Domn.
Eșecul Israelului în a învăța prin disciplinare
6„Prin urmare, și Eu v‑am trimis foamete6 Lit.: dinți curați (fără mâncare printre ei). în toate cetățile voastre
și am adus lipsă de pâine în toate locurile voastre.
Dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
7„Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi,
când mai erau încă trei luni până la seceriș.
Am dat ploaie peste o cetate,
dar peste o alta n‑am lăsat să plouă;
peste un ogor a plouat,
însă alt ogor nu a avut parte de ploaie și s‑a uscat.
8Două-trei cetăți s‑au dus însetate la o alta ca să bea apă,
dar nu s‑au săturat.
Cu toate acestea, nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
9„De multe ori v‑am lovit grădinile și viile
cu filoxera și cu mălura.9 Sau: V‑am lovit cu filoxera și cu mălura / mulțimea grădinilor și viilor voastre.
Apoi lăcustele v‑au devorat smochinii și măslinii,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
10„Am trimis împotriva voastră molima,
ca și în Egipt.
I‑am ucis pe tinerii voștri cu sabia
și am tăiat caii voștri căzuți ca pradă.
Am ridicat duhoarea taberei voastre până la nările voastre,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
11„Pe unii dintre voi i‑am distrus,
cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora.
Ați ajuns ca tăciunele scos din jar,
dar tot nu v‑ați întors la Mine,“ zice Domnul.
12„De aceea îți voi face astfel, Israel,
și, pentru că îți voi face astfel,
pregătește‑te să‑L întâlnești pe Dumnezeul tău, Israel!“
13Căci iată că El este Cel Ce a întocmit munții,
Cel Ce a creat vântul
și i‑a descoperit omului gândul Său,
Cel Ce a prefăcut zorii în întuneric
și Cel Ce umblă pe înălțimile pământului –
Domnul, Dumnezeul Oștirilor, este Numele Său.
