La Bible du Semeur

Abdias 1:1-21

1Révélation reçue par Abdias.

Le Seigneur, l’Eternel |déclare sur Edom1 Peuple descendant d’Esaü (Gn 25.19-26 ; 36.1-43) installé au sud-est de la mer Morte, très souvent hostile à Israël (voir v. 10 et note ; Nb 20.21 ; Dt 23.8). :

j’ai entendu1 j’ai entendu : d’après l’ancienne version grecque et Jr 49.14. |une nouvelle

venant de l’Eternel,

et un héraut |a été envoyé |parmi les autres peuples :

Levez-vous, leur dit-il.

Partons en guerre contre Edom1 Les v. 1-4 ont leur parallèle en Jr 49.14-16 ; les v. 5-6 en Jr 49.9-10. L’idée du v. 8 se retrouve en Jr 49.7..

Le jugement d’Edom

La ruine d’Edom

2Je vais te rendre |petit parmi les peuples

et tu seras très méprisé.

3Car ton orgueil t’égare,

toi qui as ta demeure |dans les creux du rocher3 rocher, en hébreu séla, est peut-être une allusion à la ville du même nom, taillée dans le roc, capitale d’Edom (2 R 14.7). Séla était peut-être sur le même site que la Pétra ultérieure des Nabatéens, qui elle est bien connue ; elle se situait en tout cas dans la même région..

Toi dont l’habitation |est haut perchée,

tu te dis en toi-même :

« Qui m’en fera descendre ? »

4Si comme l’aigle |tu t’élevais,

et quand bien même |ton nid serait placé |au milieu des étoiles,

je t’en ferais descendre,

l’Eternel le déclare.

5Si des voleurs |ou des pillards |viennent chez toi |pendant la nuit,

ils saccageront tout.

Ne s’empareront-ils pas de tes biens |jusqu’à ce qu’ils en aient assez ?

Si des vendangeurs pénètrent chez toi,

ne laisseront-ils pas |que ce qui se grappille ?

6O ! Esaü, |comme on te fouille !

On met à jour |tous tes trésors cachés.

7Tous tes alliés |t’ont refoulé |jusque sur ta frontière.

Tous tes amis te trompent |et te réduisent |en leur pouvoir.

Tes associés |tendent7 Tes associés tendent. Autre traduction : ils profitent de ton hospitalité pour tendre. des pièges sous tes pas.

Il n’y a en Edom |aucun discernement.

8En ce jour-là,

l’Eternel le déclare,

je vais faire périr |tous les sages d’Edom,

je ferai disparaître |tout le discernement |de la montagne d’Esaü.

9Tes guerriers, ô Témân9 Ville ou région d’Edom qui représente ici tout le pays (voir Jr 49.7 ; Am 1.12)., |seront pris de panique

si bien qu’au grand massacre,

tout homme sera retranché |de la montagne d’Esaü.

Contre ceux qui profitent du malheur d’autrui

10Tu t’es montré violent |envers Jacob ton frère,

c’est pourquoi tu seras |couvert de honte

et tu disparaîtras |à tout jamais10 Voir v. 10-14 : Abdias fait référence à une participation édomite soit lors du sac de Jérusalem sous Yoram, vers 845 av. J.-C. (voir 2 Ch 21.8-10, 16-17) soit lors de la prise de Jérusalem par les Babyloniens en 587 av. J.-C. (2 R 25.8-12 ; Ps 137.7 ; Ez 25.12-14 ; 35)..

11Car tu étais présent11 D’autres comprennent : tu te tenais à l’écart.

en ce jour où des étrangers |emportaient ses richesses,

lorsque des étrangers |pénétraient dans sa ville,

et, en tirant au sort, |se partageaient entre eux |le butin de Jérusalem.

Oui, toi aussi, |tu as agi comme eux.

12Non, tu n’aurais pas dû |te complaire au spectacle |au jour du malheur de ton frère,

au jour de sa détresse.

Non, tu n’aurais pas dû |te réjouir |au détriment des Judéens

au jour de leur désastre,

ni ouvrir grand la bouche |pour insulter et te moquer

au jour de leur angoisse.

13Et tu n’aurais pas dû |pénétrer dans la ville de mon peuple

au jour de son malheur,

ni te complaire, |oui, toi aussi, |à la vue de ses maux,

ni t’emparer |de toutes ses richesses

au jour de son malheur !

14Non, tu ne devais pas

te tenir là |au carrefour des routes14 au carrefour des routes. Autre traduction : après avoir brisé son joug (voir Gn 27.40).

pour massacrer ses rescapés

et pour livrer |les derniers survivants

au jour de leur détresse !

Le jour de l’Eternel

15Le jour est proche |où l’Eternel jugera tous les peuples

et l’on te traitera |comme tu as traité les autres :

le mal que tu as fait |retombera sur toi.

16Vous avez bu |la coupe de l’orgie16 D’autres comprennent : vous, les Judéens, vous avez bu la coupe de colère. |sur ma sainte montagne :

De même, tous les peuples étrangers |ne cesseront de boire |la coupe de colère16 Voir Jr 25.15-29..

Ils la boiront, |et ils l’avaleront,

puis ils seront anéantis.

17Mais sur le mont Sion |il y aura des rescapés :

ce sera un lieu saint.

Le peuple de Jacob |spoliera à son tour

ceux qui l’auront spolié.

18Le peuple de Jacob |sera semblable au feu,

les enfants de Joseph |seront comme une flamme ;

les enfants d’Esaü, par contre, |seront comme du chaume :

ceux-ci embraseront ceux-là |et les consumeront ;

il ne réchappera |pas un seul survivant |parmi les enfants d’Esaü :

l’Eternel le déclare.

A l’Eternel appartiendra le règne

19Ceux du Néguev s’empareront |de la montagne d’Esaü

et ceux qui vivent dans la plaine |posséderont la Philistie.

Ils viendront occuper19 Ils viendront occuper : une modification légère du texte hébreu traditionnel permet de lire : Jérusalem possédera. |le territoire d’Ephraïm,

qui est celui de Samarie.

Les gens de Benjamin |s’empareront de Galaad19 Galaad, à l’est du Jourdain, région rattachée au royaume du Nord.,

20et les déportés d’Israël |– toute une armée –

posséderont |le pays des Cananéens |jusque vers Sarepta.

Les exilés à Sardes20 Sarepta : entre Tyr et Sidon (voir 1 R 17.9), sur la côte de la Méditerranée. Sardes : en hébreu, Sepharad. Très certainement Sardes en Asie Mineure. Selon d’autres, Sparte en Grèce., |déportés de Jérusalem,

posséderont |les villes du Néguev.

21Des sauvés21 D’après les versions. Le texte hébreu traditionnel a : des sauveurs. graviront |le mont Sion

pour dominer |sur les monts d’Esaü21 graviront le mont Sion … d’Esaü. Autre traduction : sur le mont Sion, iront exercer leur domination sur la montagne d’Esaü..

Alors l’Eternel régnera !

Nouă Traducere În Limba Română

Obadia 1:1-21

Judecată împotriva Edomului

1Viziunea lui Obadia. Așa vorbește Stăpânul Domn despre Edom:

– Noi am auzit un mesaj de la Domnul.

Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:

„Ridicați‑vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“

2„Iată, te voi face mic între neamuri!

Vei fi foarte disprețuit!

3Îngâmfarea inimii tale te‑a înșelat,

pe tine care locuiești în crăpăturile stâncii3 Sau: de la Sela, capitala Edomului.,

care ai locuința pe înălțimi,

pe tine care zici în inima ta:

«Cine mă va doborî la pământ?»

4Chiar dacă te‑ai înălța precum vulturul

și ți‑ai așeza cuibul între stele,

și de acolo te voi coborî, zice Domnul.

5Dacă ar intra la tine niște hoți,

niște prădători, în timpul nopții,

(o, cum vei fi de distrus!),

n‑ar fura ei doar cât ar avea nevoie?

Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,

n‑ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?

6O, cât de răvășit va fi Esau

și cât de căutate vor fi comorile lui ascunse!

7Toți oamenii cu care ai încheiat legământ te vor izgoni până la hotar,

iar oamenii cu care ai făcut pace te vor înșela și te vor învinge.

Cei ce mănâncă pâinea ta vor pune o cursă sub tine7 Sensul acestui vers este nesigur.,

de care nu vei avea cunoștință.

Motivul condamnării Edomului

8În ziua aceea, zice Domnul,

oare nu‑i voi distruge Eu pe înțelepții Edomului

și priceperea din muntele lui Esau?

9Vitejii tăi, Temane9 Teman desemna teritoriul situat la SE de Canaan fiind de multe ori sinonim cu Edom., se vor înspăimânta,

astfel că toți cei din muntele lui Esau

vor fi uciși în măcel.

10Din cauza violenței față de fratele tău Iacov

vei fi acoperit de rușine,

vei fi distrus pentru totdeauna.

11În ziua în care ai stat deoparte,

în ziua în care străinii i‑au capturat averea,

atunci când necunoscuții intrau pe porțile lui

și aruncau sorții pentru Ierusalim,

ai fost și tu ca unul dintre ei!

12N‑ar fi trebuit să privești mulțumit la fratele tău

în ziua nenorocirii lui,

nici să te bucuri de fiii lui Iuda

în ziua nimicirii lor

și nici să te lauzi

în ziua strâmtorării lor!

13N‑ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu

în ziua nenorocirii lui,

nici să privești mulțumit la necazul acestuia

în ziua nenorocirii sale

și nici să pui mâna pe averea sa

în ziua nenorocirii lui!

14N‑ar fi trebuit să stai la răspântii

pentru a‑i ucide pe fugarii lui,

nici să‑i predai supraviețuitorii

în ziua strâmtorării lui!

Domnul va judeca toate neamurile

15Căci ziua Domnului este aproape

pentru toate neamurile!

Cum ai făcut, așa ți se va face,

și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!

16După cum voi ați băut cupa mâniei16 Vezi Ier. 25:15-29. pe muntele Meu cel sfânt,

tot așa o vor bea neîncetat toate neamurile.

Vor bea, vor înghiți

și vor fi ca și când n‑ar fi existat vreodată.

Israel restaurat

17Dar pe muntele Sion va fi eliberarea!

El va fi sfânt,

iar cei din Casa lui Iacov

își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!

18Casa lui Iacov va fi un foc,

iar Casa lui Iosif – o flacără.

Casa lui Esau va fi o miriște

pe care o vor aprinde și o vor mistui,

și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor

al Casei lui Esau, căci Domnul a vorbit!

19Cei din Neghev19 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea (și în 1:20). Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. vor lua în stăpânire

muntele lui Esau,

iar cei din zona deluroasă19 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. vor lua în stăpânire

țara filistenilor!

Ei vor lua stăpânire ținutul lui Efraim și ținutul Samariei,

iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!

20Fortăreața20 Sensul termenului ebraic este nesigur. aceasta de exilați a fiilor lui Israel,

care sunt în Canaan,

vor lua în stăpânire țara până la Sarepta,20 Sau: fiilor lui Israel / îi va stăpâni pe canaaniți până la Sarepta; sau: Exilații din aceste posesiuni (lit.: fortărețe) aparținând fiilor lui Israel / îi vor stăpâni pe canaaniți până la Sarepta.

iar exilații Ierusalimului, care sunt în Sefarad,

vor lua în stăpânire cetățile din Neghev.

21Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sion

ca să judece muntele lui Esau.

Și Împărăția va fi a Domnului.“