Ang Mensahe bahin sa Jerusalem
1Miingon ang Ginoo, “Alaot ang Jerusalem,29:1 Jerusalem: sa Hebreo, Ariel. ang siyudad nga gipuy-an ni David! Sige, pasauloga kini nga siyudad sa iyang mga pista matag tuig. 2Apan sulongon ko kini, ug manghilak ug magbakho ang mga lumulupyo niini. Ug alang kanako, ang tibuok nga siyudad mahimong sama sa halaran nga napuno sa dugo.29:2 mahimong sama sa halaran nga napuno sa dugo: sa Hebreo, mahimong sama sa Ariel. 3Palibotan ko ang siyudad sa Jerusalem. Maghimo akog mga damba ug tambakan kog yuta ang palibot sa inyong mga paril, ug sulongon ko kamo. 4Malaglag kamo, ug mahimong sama sa usa ka kalag nga naghagawhaw gikan sa ilalom sa yuta. 5Apan sa kaulahian, ang inyong mga kaaway nga daghan kaayo mahimong sama sa abog o tahop nga paliron sa hangin. Kalit lang kini mahitabo kanila. 6Duawon sa Ginoo nga Makagagahom ang Jerusalem inubanan sa dalogdog, linog, dakong kabanha, buhawi, bagyo, ug nagdilaab nga kalayo. 7-8Mawala sama sa usa ka damgo ang daghang mga nasod nga nakiggira sa Jerusalem ug miguba sa mga paril niini. Sama sila sa tawo nga nagdamgo nga mikaon, apan sa pagmata niya, gigutom pa gihapon siya, o sama sa tawo nga nagdamgo nga miinom, apan momata siya nga luya kay wala matagbaw ang iyang kauhaw.”
9Kamong mga taga-Judah, liboga ninyo ang inyong kaugalingon ug pagpakabuang kamo. Taptapi ninyo ang inyong mga mata ug pagpakabuta kamo. Naghubog kamo ug nagsusapinday apan dili tungod sa bino. 10Kay gipahinanok kamo sa Ginoo. Gitabonan niya ang inyong mga ulo ug mga mata, nga mao ang inyong mga propeta.
11Alang kaninyo, kining tanan nga gipadayag kaninyo sama sa libro nga selyado. Kon ipabasa mo kini sa tawo nga mahibalong mobasa, moingon siya, “Dili ko kana mabasa tungod kay selyado.” 12Ug kon ipabasa mo sa dili mahibalong mobasa, moingon siya, “Dili ako mahibalong mobasa.”
13Mi-ingon ang Ginoo, “Kining katawhan nagdayeg ug nagpasidungog kanako sa baba lang, apan ang ilang kasingkasing layo kanako. Ug ang ilang pagsimba kanako sumala lang sa mga kasugoan sa tawo. 14Busa pahinganghaon ko pag-usab kini nga mga tawhana sa sunod-sunod nga mga katingalahang butang. Ug wad-on ko ang kaalam sa mga maalamon ug ang kahibalo sa mga utokan.”
15Alaot kamong naningkamot sa pagtago sa inyong mga plano gikan sa Ginoo. Naghimo kamo sa inyong mga buluhaton diha sa kangitngit ug nagaingon, “Walay makakita o makahibalo sa atong gihimo.” 16Mga hungog kamo! Bali ang inyong pangisip. Giisip ninyong sama sa yutang kolonon ang tighimo ug kolon.29:16 Giisip… kolon: Ang buot ipasabot, Giisip nila nga morag tinuga ang Dios nga Magbubuhat. Makaingon ba ang hinimo nga butang sa naghimo kaniya, “Dili ikaw ang naghimo kanako?” Makaingon ba ang kolon sa nagaumol kaniya, “Wala kay hibangkaagan?”
17Sa dili madugay ang kakahoyan sa Lebanon mahimong tabunok nga uma, ug ang tabunok nga uma mahimong kakahoyan. 18Nianang higayona, ang bungol makadungog na sa mga pulong nga gibasa gikan sa libro. Ug ang buta, nga pulos kangitngit lang ang iyang makita, makakita na. 19Ug tungod sa Ginoo, ang Balaan nga Dios sa Israel, maglipay pag-usab ang mga mapainubsanon ug ang mga kabos. 20Mawala na ang mga mapintas ug mabiay-biayon nga mga tawo. Mangamatay ang tanang mahigugmaon sa pagpakasala 21apil ang tanang nagbutang-butang sa uban, ang mga nagtuis sa katarong sa hukmanan, ug ang mga naghatag ug mga bakak nga pagsaksi aron dili mahatagan ug hustisya ang mga walay sala.
22Busa ang Ginoo, ang Dios nga nagluwas kang Abraham, nagaingon mahitungod sa mga kaliwat ni Jacob, “Sugod karon, wala na silay angay ikaulaw o kahadlokan. 23Kay kon makita nila ang akong mga binuhatan, tahoron nila ako, ang Balaan nga Dios ni Jacob, ug ilhon nila ang akong pagkabalaan. Kahadlokan nila ako nga Dios sa Israel. 24Ang mga naglibog makasabot na unya sa kamatuoran, ug ang nagreklamo malipay na nga tudloan.”
Judecată împotriva Ierusalimului
1„Vai de Ariel1-2, 7 Ariel înseamnă, cel mai probabil, Leul lui Dumnezeu și se referă la Ierusalim; vezi și nota de la v. 2., de Ariel,
cetatea în care David și‑a așezat tabăra!
Adăugați an după an
și lăsați sărbătorile să‑și continue cursul.
2Îl voi asedia pe Ariel,
iar el va plânge și se va jeli;
Îmi va fi ca o vatră de altar2 Termenul ebraic pentru vatra altarului este tot Ariel. Autorul a folosit un joc de cuvinte intenționat..
3Îmi voi așeza tabăra împotriva ta de jur împrejur,
te voi asedia cu turnuri de asalt,
voi ridica fortărețe împotriva ta.
4Doborât, vei vorbi din pământ,
iar cuvântarea ta va veni smerită din țărână.
Glasul tău va ieși din pământ ca duhul unui mort
și din țărână îți vei îngăima cuvântarea.
5Dar mulțimea străinilor tăi va fi ca țărâna fină
și mulțimea celor ce te îngrozesc ca pleava purtată de vânt.
Și deodată, într‑o clipită,
6Domnul Oștirilor va veni la tine
cu tunet, cutremur și mare vuiet,
cu vijelie, furtună și flacără de foc mistuitoare.
7Ca un vis, ca o viziune de noapte
va fi mulțimea neamurilor
care luptă împotriva lui Ariel,
toți cei ce îl atacă pe el și fortăreața lui,
toți cei ce‑l asediază.
8Ca un om flămând care visează că mănâncă,
dar se trezește tot flămând
sau ca un om însetat care visează că bea,
dar se trezește sleit de puteri și însetat,
așa se va întâmpla cu mulțimea neamurilor
care luptă împotriva muntelui Sion.“
9Rămâneți încremeniți și uimiți!
Orbiți și fiți fără vedere!
Îmbătați‑vă, dar nu de vin!
Clătinați‑vă, dar nu de băutură tare!
10Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de somn adânc.
Profeților! El v‑a închis ochii!
Văzătorilor! El v‑a acoperit capetele!
11Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu pot, este sigilat!“ 12Și dacă îi va fi dat unuia care nu știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu știu să citesc!“
13Stăpânul a zis:
„Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura
și Mă cinstește doar cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
Teama pe care o are față de Mine
este doar o poruncă omenească, învățată pe de rost.
14De aceea, iată, voi uimi încă o dată acest popor,
făcând lucruri minunate.
Înțelepciunea celor înțelepți ai lui va pieri
și priceperea celor pricepuți va sta ascunsă.“
15Vai de cei ce sapă adânc
pentru a‑și ascunde planurile înaintea Domnului,
ale căror fapte sunt în întuneric
și care zic: „Cine ne vede?“
sau „Cine știe ce facem?“!
16Pervertiți ce sunteți!
Oare olarul poate fi considerat lut?
Va zice oare lucrarea despre cel ce a făcut‑o:
„Nu m‑a făcut el!“?
Sau va zice lucrul întocmit celui ce l‑a întocmit:
„Nu are pricepere!“?
17Oare nu mai este foarte puțin
și Libanul se va preface într‑o livadă,
iar livada va fi considerată drept pădure?
18În ziua aceea, cel surd va auzi cuvintele sulului
și, din negura și întunericul în care se află,
ochii celui orb vor vedea.
19Cei smeriți se vor bucura din nou în Domnul,
iar cei mai nevoiași se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20Și aceasta pentru că cel groaznic va dispărea,
iar batjocoritorul nu va mai fi.
Toți cei ce pândesc să facă răul vor fi nimiciți –
21cei ce, printr‑un cuvânt, îl fac pe om să păcătuiască,
care întind o cursă celui ce decide la poarta cetății
și care‑l abat, prin deșertăciune, pe cel drept.
22De aceea așa vorbește Domnul, Care l‑a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov:
„Iacov nu va mai fi rușinat,
nu‑i va mai păli fața.
23Când își vor vedea copiii în mijlocul lor,
lucrarea mâinilor Mele,
Îmi vor sfinți Numele,
Îl vor sfinți pe Sfântul lui Iacov
și se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24Cei rătăciți în duh vor dobândi pricepere,
iar cei ce cârteau vor primi învățătură.
