وای بر نينوا
1وای بر نينوا، شهری که از دروغ و قتل و غارت پر است. 2به صدای ضربههای تازيانهها که بر پيکر اسبان وارد میآيد گوش کنيد! غرش چرخها، تاخت و تاز اسبها و صدای مهيب عرابهها را بشنويد! 3به شمشيرهای درخشان و نيزههای براق سواران نگاه کنيد. اجساد کشتهشدگان در همه جا روی هم انباشته شدهاند و مردم در حين راه رفتن روی آنها میافتند.
4اين همه بدان سبب است که نينوای زناکار و جادوگر، مانند يک زن افسونگر با زيبايی خود قومها را به دام میانداخت و آنگاه به آنها ياد میداد خدايان دروغينش را بپرستند.
5خداوند قادر متعال میفرمايد: «ای نينوا، من بر ضد تو برخاستهام و اکنون تمام قومها برهنگی و رسوايی تو را خواهند ديد. 6تو را با کثافت میپوشانم و به مردم جهان نشان میدهم که تو چقدر فاسد هستی. 7هر که تو را ببيند از تو فرار کرده، فرياد خواهد زد: ”نينوا بکلی ويران شده است!“ ولی هرگز کسی از سرنوشت تو تأسف نخواهد خورد.»
8ای نينوا آيا تو از شهر تبس، پايتخت مصر بهتر هستی که آبهای رود نيل از هر طرف آن را در بر گرفته، مانند حصاری آن را محافظت مینمود؟ 9او بر حبشه و تمام سرزمين مصر فرمان میراند و فوط و ليبی متفقين نيرومندش بودند و در مواقع ضروری به ياری او میشتافتند. 10با وجود اين، تبس سقوط کرد. دشمنان، اهالی آن را به اسارت درآوردند و فرزندانشان را بر سنگفرش خيابانها کوبيده، کشتند. رهبرانش را به زنجير کشيدند و آنها را به حکم قرعه بين خودشان تقسيم کرده، به خدمت خود درآوردند.
11ای نينوا، تو نيز مانند اشخاص مست، گيج و مبهوت خواهی شد و پناهگاهی جستجو خواهی کرد تا خود را از چنگ دشمن پنهان کنی. 12تمام قلعههای تو مانند درختان انجيری هستند که ميوههايشان رسيده باشد. وقتی درختان انجير را تکان دهند نوبر رسيدهٔ آنها در دهان تکانندگان میافتد. 13سربازانت همچون زنان، ضعيف و درمانده میشوند. دروازههای سرزمينت به روی دشمن باز شده به آتش کشيده میشوند. 14برای محاصره شدن آماده شو! آب کافی ذخيره کن! قلعههايت را تقويت نما! خشتهای زيادی برای تعمير ديوارهايت آماده کن! به گودالها داخل شده، گل را پا بزن و آن را در قالبهای خشتسازی بريز!
15ولی بدان که در حين آماده شدن، آتش تو را میبلعد و شمشير، تو را قطعهقطعه میکند. دشمن، تو را مثل ملخهايی که هر چه بر سر راهشان قرار گيرد میخورند، خواهد بلعيد. هر چند مثل ملخ زياد شوی باز هم راه فراری نداری. 16تاجران تو که از ستارگان آسمان زيادتر بودند، تو را با ثروت بیحساب پر میکردند، ولی دشمنانت مانند مور و ملخ هجوم آورده، ثروت تو را با خود خواهند برد. 17بزرگان و سردارانت مثل ملخهايی هستند که در سرما، روی ديوارها دور هم جمع میشوند، اما همينکه آفتاب برمیآيد و هوا گرم میشود، پرواز میکنند و ناپديد میگردند.
18ای پادشاه آشور، رهبران سرزمينت در خاک و خون غلطيدهاند! قوم تو در کوهها پراکنده شدهاند! ديگر رهبری نمانده که جمعشان کند! 19درمانی برای زخمهايت پيدا نمیشود و جراحت تو عميقتر از آنست که شفا يابد. همهٔ کسانی که از سرنوشت تو باخبر شوند از شادی دست خواهند زد، چون کسی را نمیتوان يافت که از ظلم و ستم تو در امان بوده باشد.
Soarta cetății Ninive
1Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
și care nu renunță la a prăda!
2Se aude pocnetul biciului
și uruitul roții,
galopul cailor
și huruitul carelor!
3Călăreții se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar sulițele fulgeră!
Sunt o mulțime de morți,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri –
4și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei,
cea grațioasă și plăcută, stăpâna vrăjitoriilor,
care vindea4 Sau: trăda; sau: subjuga. neamuri prin desfrânările ei
și clanuri prin vrăjitoriile ei4 Posibil o aluzie la cultul zeiței Iștar, zeița dragostei și a fertilității și la practica magiei, care era dominantă în Asiria..
5„Iată că sunt împotriva ta! zice Domnul Oștirilor.
Îți voi ridica poalele în cap5 Aceasta era pedeapsa aplicată prostituatelor și celor ce comiteau adulter.
și voi arăta neamurilor goliciunea ta,
iar regatelor – rușinea ta!
6Voi arunca spurcăciuni peste tine,
te voi înjosi
și te voi face o priveliște pentru toți.
7Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice:
«Ninive este pustiită! Cine o va plânge?»
Unde să‑ți caut mângâietori?“
8Ești tu mai bună decât No‑Amon8 Cu referire la Teba, o cetate importantă construită în Egiptul de Sus (sudul Egiptului), pe ambele maluri ale Nilului. Ea a fost cucerită și distrusă de asirieni în anul 663 î.Cr.,
cetatea care era așezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreață era marea8 Este vorba despre Nil, cea mai cunoscută apă pentru tebani, considerată o adevărată mare.
al cărei zid era apa?
9Cuș9 Regiunea Nilului Superior; Etiopia și teritoriile învecinate. și Egiptul erau tăria ei nemărginită,
iar Put9 Identificarea exactă a acestui teritoriu este nesigură; probabil în Africa, datorită asocierii lui, în referințele biblice, cu Egipt și Cuș (Etiopia); posibil Somalia (Punt în inscripțiile egiptene); vechile inscripții persane se referă la Libia sub numele de Putaya, iar Put a fost asociat în mod tradițional cu Libia, asociere care este însă nesigură, creând anumite probleme, ca în textul de față. și Libia îi erau ajutoare.
10Și totuși a fost exilată,
a trebuit să plece în captivitate!
Chiar și copiii ei au fost zdrobiți
la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorți pentru fruntașii ei,
și toți mai marii ei au fost puși în lanțuri.
11Și tu te vei îmbăta
și te vei ascunde!
Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13Iată, cei din poporul tău
sunt ca niște femei în mijlocul tău!
Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi;
focul le‑a mistuit zăvoarele.
14Scoate‑ți apă pentru asediu!
Întărește‑ți fortificațiile!
Calcă noroiul!
Frământă lutul!
Pregătește cuptorul de cărămidă!
15Acolo te va mistui focul,
iar sabia te va tăia;
te va devora, ca o lăcustă!
Înmulțiți‑vă ca lăcusta Ielek!
Înmulțiți‑vă ca lăcusta Arbe!15-17 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele două specii de lăcuste este nesigur.
16Ți‑ai înmulțit negustorii
mai mult decât stelele cerurilor.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
și apoi zboară.
17Voievozii17 Sensul termenului ebraic este nesigur. tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii17 Ofițeri care se ocupau cu recrutarea. tăi ca un roi de lăcuste
care se așază pe ziduri într‑o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18Păstorii18 Cu sensul de conducători; guvernatori. tăi au ațipit, împărate al Asiriei,
iar cei măreți ai tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăștiat pe munți
și nu este nimeni să‑i adune!
19Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura‑ți este fatală!
Toți cei ce aud vești despre tine,
bat din palme,
căci peste cine nu s‑a abătut
răutatea ta neîncetată?!