بیتوجهی اسرائيل نسبت به خدا
1-2بار ديگر خداوند با من سخن گفت و فرمود كه بروم و به اهالی اورشليم بگويم كه خداوند میفرمايد: «گذشتهها را به ياد میآورم، زمانی را كه تازه عروس بودی! در آن روزها چقدر مشتاق بودی كه مورد پسند من باشی! چقدر مرا دوست میداشتی! حتی در بيابانهای خشک و سوزان نيز همراهم میآمدی. 3ای اسرائيل، تو در آن روزها قوم مقدس من و نخستين فرزند من بودی. اگر كسی به تو آزار میرساند او را محكوم كرده، به بلايی سخت گرفتار میساختم.
4-5«ای قوم اسرائيل، چرا پدران شما از من دل كندند؟ چه كوتاهی در حق ايشان كردم كه از من رو برگرداندند و دچار حماقت شده، به بتپرستی رو آوردند؟ 6گويا فراموش كردند كه اين من بودم كه ايشان را از مصر نجات داده، در بيابانهای خشک و سوزان هدايت كردم، و از سرزمينهای خطرناک پر از گودال و از شورهزارهای مرگبار عبور دادم از مكانهای غيرمسكونی كه حتی كسی از آن عبور نمیكند 7و آنها را به سرزمينی حاصلخيز آوردم تا از محصول و بركات آن برخوردار شوند؛ اما ايشان آنجا را به گناه و فساد كشيدند و ميراث مرا به شرارت آلوده ساختند. 8حتی كاهنانشان هم در فكر من نبودند، و داورانشان نيز به من اعتنايی نكردند، حكام ايشان بر ضد من برخاستند و انبيای آنها بت بعل را پرستيدند و عمر خود را با كارهای بيهوده تلف كردند.
شكايت خدا از قوم خود
9«بنابراين من شما را محكوم میكنم! حتی در سالهای آينده، فرزندان و نوههای شما را نيز محكوم خواهم كرد!
10-11«به سرزمينهای اطراف نگاه كنيد! ببينيد آيا میتوانيد در جايی قومی بيابيد كه خدايانشان را با خدايان تازه عوض كرده باشند با اينكه خدايانشان واقعاً خدا نيستند! كسانی را به جزيره قبرس در غرب و به صحرای قيدار در شرق بفرستيد و ببينيد آيا در آنجا تا به حال چنين اتفاق غريبی رخ داده است؟ اما قوم من از خدايی كه موجب سربلندیشان بود روگردان شده، به دنبال بتهای بیجان رفتهاند! 12آسمانها از چنين كاری حيرتزده شده، به خود میلرزند؛ 13زيرا قوم من مرتكب دو خطا شدهاند: اول اينكه، مرا كه چشمهٔ آب حيات هستم ترک نمودهاند و دوم اينكه رفتهاند و برای خود حوضهايی شكسته ساختهاند كه نمیتواند آب را در خود نگه دارد!»
نتيجه خيانت قوم اسرائيل
14مگر قوم اسرائيل، برای بندگی و غلامی انتخاب شده كه اين گونه اسير گشته، به جای دور برده میشود؟
15سپاهيان نيرومند شمال مانند شيران غران به سوی سرزمين اسرائيل در حركتند تا آن را ويران ساخته، شهرهايش را بسوزانند و با خاک يكسان كنند. 16نيروهای مصر نيز بر ضد او برخاسته، از شهرهای خود «ممفيس» و «تحفنيس» میآيند تا عظمت و قدرت اسرائيل را در هم بكوبند. 17ای اورشليم، تو خود باعث شدی كه چنين بلايی بر تو نازل شود، چون وقتی خداوند، خدايت میخواست تو را راهنمايی كند، از او سرپيچی كردی!
18-19خداوند، خدای قادر متعال میفرمايد: «از اتحاد با مصر و آشور چه نفعی بردهای؟ شرارت و گناه خودت، تو را تنبيه و مجازات خواهد كرد. آنگاه خواهی ديد كه سرپيچی از خدا و بیاحترامی به او چه سرانجام بدی دارد! 20از مدتها پيش يوغ مرا از گردنت باز كردی، رشتههای انس و الفت خود را با من بريدی و با كمال بیشرمی از من سرپيچی كردی؛ روی هر تپه و زير هر درخت زانو زدی و به بتپرستی سرگرم شدی.
21«وقتی میخواستم تو را همچون نهالی بكارم، با دقت، بهترين بذر را انتخاب كردم. پس چه شد كه نهالی فاسد و بیمصرف شدی؟ 22با هر چه كه خود را بشويی، پاک نخواهی شد. به گناهی آلوده شدهای كه پاک شدنش محال است؛ گناه تو هميشه در نظرم خواهد ماند. 23چگونه میتوانی بگويی كه منحرف نشدهای و بت نپرستيدهای؟ ای ماده شتر بیقرار كه به دنبال جفت میگردی، به همهٔ دشتهای سرزمينت نگاه كن و خطاهای خويش را ملاحظه نما و به گناهان هولناكت اعتراف كن! 24تو مثل گورخری هستی كه شهوتش او را به بيابان میكشاند و كسی نمیتواند جلو او را بگيرد. هر گورخر نری كه تو را بخواهد بیهيچ زحمتی تو را به دست میآورد، چون خودت را در آغوشش میاندازی! 25چرا از اين همه دوندگی خسته كننده در پی بتها دست برنمیداری؟ تو در جواب میگويی: نه، ديگر نمیتوانم برگردم. من عاشق اين بتهای بيگانه شدهام و ديگر قادر به دل كندن نيستم.
مجازات در انتظار اسرائيل است
26-27«قوم من مانند دزدی كه در حال دزدی گرفتار میشود، خجل و شرمگين خواهد شد؛ پادشاهان، بزرگان، كاهنان و انبیا نيز به همين وضع دچار خواهند گرديد. چوب تراشيده را پدر خود و بتی را كه از سنگ ساخته شده، مادر خود میخوانند؛ ولی وقتی در زحمت و مصيبت گرفتار میشوند نزد من آه و ناله میكنند تا نجاتشان دهم! 28بگذاريد بتهايی كه خود ساختهايد، در زمان مصيبت، شما را نجات دهند! شما كه به تعداد شهرهای يهودا بت داريد! 29ديگر به من پناه نياوريد، چون شما همه ياغی هستيد. 30فرزندان شما را تنبيه كردهام، ولی چه فايده، چون خود را اصلاح نكردند! همچون شيری كه شكار خود را میكشد، شما هم انبيای مرا كشتهايد.
31«ای قوم من، به كلام من گوش فرا دهيد: آيا من در حق بنیاسرائيل بیانصافی كردهام؟ آيا برای ايشان مانند يک زمين تاريک و پربلا بودهام؟ پس چرا قوم من میگويند: سرانجام از دست خدا رها شديم، ديگر نمیخواهيم با چنين خدايی سروكار داشته باشيم!
32«آيا ممكن است دوشيزهای زيور آلاتش را از ياد ببرد؟ آيا امكان دارد تازه عروسی، لباس عروسیاش را فراموش كند؟ با اين حال، قوم من سالهاست مرا كه برايشان همچون گنجی گرانبها بودهام، فراموش كردهاند!
33«چقدر ماهرانه فاسقان را به سوی خود جلب میكنيد! حتی با سابقهترين زنان بدكاره هم میتوانند از شما چيزهايی بياموزند! 34لباستان به خون فقيران بیگناه آغشته است كه آنها را نه برای سرقت اموالتان، بلكه بیجهت كشتهايد! 35با اين حال میگوييد: ما بیگناهيم و كاری نكردهايم كه خدا خشمگين شود! اما من شما را به شدت مجازات میكنم، چون میگوييد: بیگناهيم!
36«مدام به دنبال همپيمانان جديد میگرديد، اما همانگونه كه آشور شما را رها كرد، مصر نيز كمكی به شما نخواهد كرد. 37از آنجا نيز نااميد و سرافكنده باز خواهيد گشت، چون خداوند كسانی را كه شما به ايشان تكيه میكنيد طرد كرده است؛ با وجود تمام كمکهای ايشان، باز هم كاری از پيش نخواهيد برد.»
Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“