1اين كتاب شامل پيامهايی است كه خدا در دوران سلطنت عزيا و يوتام و آحاز و حزقيا، پادشاهان سرزمين يهودا، در عالم رؤيا به اشعيا پسر آموص داد. اين پيامها دربارهٔ يهودا و پايتخت آن اورشليم است.
ياغيگری قوم اسرائيل
2ای آسمان و زمين، به آنچه خداوند میفرمايد گوش كنيد: «فرزندانی كه بزرگ كردهام بر ضد من برخاستهاند. 3گاو مالک خود را و الاغ صاحب خويش را میشناسد، اما قوم اسرائيل شعور ندارد و خدای خود را نمیشناسد.»
4وای بر شما قوم گناهكار كه پشتتان زير بار گناهانتان خم شده است. وای بر شما مردم شرور و فاسد كه از خداوند مقدس بنیاسرائيل روگردانده و او را ترک گفتهايد. 5چرا از گناهان خود دست برنمیداريد؟ آيا به اندازهٔ كافی مجازات نشدهايد؟ ای اسرائيل، فكر و دلت تمام بيمار است. 6از سر تا پا مجروح و مضروب هستی؛ جای سالم در بدنت نمانده است. زخمهايت باز مانده و عفونی شده، كسی آنها را بخيه نزده و مرهم نماليده است.
7ای قوم اسرائيل، سرزمينتان ويران گشته و شهرهايتان به آتش كشيده شده است. بيگانگان هر چه را كه میبينند، در برابر چشمانتان به غارت میبرند و نابود میكنند. 8اورشليم همچون كلبهای در مزرعه و مانند سايبانی در جاليز، بیدفاع و تنها مانده است.
9اگر خداوند قادر متعال به داد قوم ما نمیرسيد اين عدهٔ كم نيز از ما باقی نمیماند و اورشليم مثل شهرهای سدوم و عموره به کلی از بين میرفت.
10ای حاكمان و ای مردم اورشليم كه چون اهالی سدوم و عموره فاسد هستيد، به كلام خداوند گوش دهيد. 11او میفرمايد: «از قربانیهای شما بيزارم. ديگر آنها را به حضور من نياوريد. قوچهای فربهٔ شما را نمیخواهم. ديگر مايل نيستم خون گاوها و برهها و بزغالهها را ببينم. 12چه كسی از شما خواسته كه وقتی به حضور من میآييد اين قربانیها را با خود بياوريد؟ چه كسی به شما اجازه داده كه اينچنين آستان خانهٔ مرا پايمال كنيد؟ 13ديگر اين هدايای باطل را نياوريد. من از بخوری كه میسوزانيد نفرت دارم و از اجتماعات مذهبی و مراسمی كه در اول ماه و در روز سَبَت بجا میآوريد بيزارم. نمیتوانم اين اجتماعات گناهآلود را تحمل كنم. 14از همهٔ آنها متنفرم و تحمل ديدن هيچكدام را ندارم. 15هرگاه دستهايتان را به سوی آسمان دراز كنيد، روی خود را از شما برخواهم گرداند و چون دعای بسيار كنيد، اجابت نخواهم نمود؛ زيرا دستهای شما به خون آلوده است.
16«خود را بشوييد و طاهر شويد! گناهانی را كه در حضور من مرتكب شدهايد از خود دور كنيد. 17نيكوكاری را بياموزيد و با انصاف باشيد. به مظلومان و يتيمان و بيوهزنان كمک كنيد.»
18خداوند میفرمايد: «بحث و جدل من با شما اين است: اگرچه لكههای گناهانتان به سرخی خون است، اما من آنها را مانند پشم پاک میكنم و شما را همچون برف سفيد میسازم! 19كافی است مرا اطاعت كنيد تا شما را از محصول زمين سير كنم. 20اما اگر به سرپيچی از من ادامه دهيد، به دست دشمن كشته خواهيد شد.» اين كلام خداوند است.
21ای اورشليم، زمانی تو نسبت به خداوند وفادار بودی، اما اينک همچون يک فاحشه به دنبال خدايان ديگر میروی. زمانی شهر عدل و انصاف بودی، اما اكنون شهر جنايتكاران شدهای. 22زمانی چون نقره خالص بودی، ولی اينک فلزی بیمصرف شدهای. زمانی همچون شراب ناب بودی، ولی اكنون همانند آب شدهای. 23رهبرانت ياغی و شريک دزدانند؛ همه رشوهخوارند؛ از يتيمان حمايت نمیكنند و به دادخواهی بيوهزنان گوش نمیدهند. 24بنابراين خداوند، خدای قادر متعال اسرائيل به آنها میگويد: «شما دشمن من هستيد؛ تا از شما انتقام نگيرم آرام نمیشوم. 25به دست خود، شما را مثل فلز در كوره میگدازم تا از كثافت خود پاک شويد.
26«مانند گذشته، رهبران و مشاورانی لايق به شما خواهم بخشيد تا اورشليم را به شهر عدالت و امانت مشهور سازند.»
27خداوند عادل، اورشليم و اهالی توبهكار آن را نجات خواهد داد. 28اما گناهكاران و عصيانگران را به هلاكت خواهد رساند و كسانی را كه او را ترک كنند نابود خواهد كرد.
29شما از بتپرستی خود در زير درختان بلوط باغهايتان پشيمان خواهيد شد، 30و مانند بلوطی خشک و باغی بیآب، از بين خواهيد رفت. 31زورمندانتان با اعمالشان مانند كاه در آتش خواهند سوخت و كسی قادر نخواهد بود آنها را نجات دهد.
1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.
Un neam răzvrătit
2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,
pentru că Domnul a vorbit:
„Am îngrijit copii și i‑am crescut,
dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.
3Boul își cunoaște stăpânul,
iar măgarul știe ieslea stăpânului său,
însă Israel nu Mă cunoaște,
poporul Meu nu înțelege!“
4Vai, neam păcătos,
popor încărcat cu nelegiuire,
sămânță de răufăcători,
copii pervertiți!
Ei L‑au părăsit pe Domnul,
L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel
și I‑au întors spatele!
5Ce folos să mai fiți loviți,
de vreme ce stăruiți în apostazie!?
Tot capul este bolnav
și toată inima suferă!
6Din tălpi și până‑n creștet,
nimic nu este sănătos,
doar răni și vânătăi,
tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,
care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate
sau alinate cu ulei.
7Țara voastră este pustie,
cetățile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
chiar în fața voastră;
țara vă este distrusă
deoarece a fost răscolită de străini.
8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită
ca o colibă în vie,
ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,
ca o cetate asediată.
9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].
nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
10Ascultați Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?
zice Domnul.
Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor
și de grăsimea vițeilor îngrășați!
Nu‑Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.
12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,
pângărindu‑Mi curțile?
13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!
Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabatele și adunările voastre.
14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi
și sărbătorile voastre.
Ele au devenit o povară pentru Mine;
am obosit să le mai port.
15Când vă veți întinde mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veți face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16spălați‑vă și curățiți‑vă!
Îndepărtați faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceți rău,
17ci învățați să faceți bine!
Căutați dreptatea,
scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.
Faceți dreptate orfanului
și vorbiți în apărarea văduvei!
18Veniți acum să ne judecăm!
zice Domnul.
Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deși sunt roșii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19Dacă veți vrea și veți asculta,
veți mânca ce are țara mai bun,
20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,
veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.
O cetate necredincioasă
21Vezi cum orașul credincios
a devenit o prostituată!
Era plin de judecată;
dreptatea locuia în el;
dar acum este plin de ucigași!
22Argintul vostru s‑a făcut zgură,
și băutura voastră este amestecată cu apă.
23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți
și sunt prieteni cu tâlharii.
Toți iubesc mita
și aleargă după daruri!
Nu‑l apără pe cel orfan,
iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.
24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
Puternicul lui Israel, zice:
„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!
25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia
și voi îndepărta toate impuritățile tale.
26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ți se va zice:
«Cetate a dreptății,
orașul credincios!»“
27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,
și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.
28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună
și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.
29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri
în care vă găseați desfătarea;
veți roși din cauza grădinilor
pe care le‑ați ales!
30Căci veți fi ca un terebint
ale cărui frunze se veștejesc,
ca o grădină fără apă!
31Cel puternic va fi ca un câlț,
iar lucrarea sa ca o scânteie;
el și lucrarea lui vor arde împreună
și nimeni nu‑i va stinge!“