Hamã planeia destruir os judeus
1Pouco tempo depois, o rei Assuero nomeou Hamã, filho de Hamedata, o agagita, como primeiro-ministro; era o mais poderoso magistrado no império, a seguir ao próprio rei. 2Todos os outros oficiais de serviço ao portão do palácio tinham de inclinar-se reverentemente na sua presença quando por ele passavam, porque era assim que o rei tinha ordenado. Mardoqueu, porém, recusou-se a fazê-lo.
3“Não seria melhor obedeceres às ordens do rei?”, perguntavam-lhe os outros funcionários. 4Mas ele mantinha a mesma atitude. Por fim, foram contá-lo a Hamã, para ver se mudava de comportamento; Mardoqueu tinha-lhes explicado que a sua condição de judeu o impedia de proceder deste modo.
5-6Hamã ficou furioso, e decidiu liquidar não apenas Mardoqueu, mas todo o povo judeu, e fazê-los desaparecer do território do reino de Assuero.
7No primeiro mês, que é o mês de Nisan, no décimo segundo ano do reinado de Assuero, foi lançado o “pur”, isto é, as sortes, diante de Hamã, para escolher o dia e o mês em que deveria levar a cabo os seus intentos; a escolha caiu no mês de Adar3.7 Mês de Adar, que é o décimo segundo mês. Entre a lua nova do mês de fevereiro e o mês de março., que é o décimo segundo mês.
8Hamã resolveu abordar o rei sobre o assunto: “Há um povo de uma certa raça, espalhado por todas as províncias do teu reino, cujas leis são diferentes das leis das outras nações, e que se recusam obedecer às tuas; por isso, não é do interesse do rei deixá-los viver. 9Se o rei estiver de acordo, publique um decreto que os mande destruir; eu próprio pagarei 10 000 talentos3.9 Um talento equivale aproximadamente a 34 kg. Assim, 10 000 talentos de prata equivalem a 340 toneladas de prata. de prata ao tesouro real para as despesas que essa ação implique.”
10O rei concordou e confirmou a sua decisão, tirando o anel do dedo e dando-o a Hamã. 11E disse-lhe: “Guarda o teu dinheiro e faz conforme achares melhor em relação a esse povo.”
12No décimo terceiro dia do primeiro mês, Hamã chamou os secretários do rei e ditou cartas para os governadores e chefes políticos de cada província em todo o império, nas suas respetivas línguas e dialetos. Essas cartas foram escritas em nome do rei e seladas com o seu anel. 13Foram levadas por mensageiros que se dirigiram a cada uma das províncias do império, decretando que todos os judeus, velhos e novos, mulheres e crianças, deveriam morrer num só dia, o dia 13 de Adar, e que os seus bens deveriam ser dados a quem os matasse. 14“Uma cópia deste édito”, continuava a carta, “deverá ser tornada pública nas províncias e dada a conhecer a todo o vosso povo, para que esteja pronto no dia indicado.”
15O édito seguiu para os seus destinos, levado pelos mensageiros mais rápidos, após ter sido proclamado primeiramente na cidade de Susã. O rei e Hamã sentaram-se satisfeitos, a comer e a beber, enquanto o pânico caía sobre a cidade.
Conspirația antievreiască
1După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l‑a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l‑a înălțat și a pus scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. 2Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ. 3Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“ 4Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l‑au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea4 Sau: cuvintele. lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. 5Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s‑a umplut de mânie. 6A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că‑l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. 7În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la7 LXX: și a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar7, 13 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie..
8Atunci Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș:
– Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să le dea pace! 9Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți9 Aproximativ 300 t. de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.
10Împăratul și‑a scos inelul de pe deget și i l‑a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.
11Împăratul i‑a zis lui Haman:
– Poți să‑ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă‑i așa cum crezi că este bine11 Lit.: fă‑i potrivit cu ceea ce este bine în ochii tăi.!
12Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le‑a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puși peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‑a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și stârpirea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât și prădarea bunurilor lor. 14Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile. 15Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.
