Mardoqueu persuade a Ester a intervir
1Quando Mardoqueu soube do que tinha sido feito, rasgou os vestidos, cobriu-se com pano de saco e cinzas, e chorou amargamente em alta voz. 2Foi pôr-se diante do portão do palácio, pois não se deixava entrar ninguém vestido daquela maneira. 3Em todas as províncias, o clamor de angústia era enorme entre os judeus, que jejuavam e choravam desesperados, devido ao decreto do imperador; muitos puseram também roupas de pano de saco e cinzas sobre si.
4Quando as criadas de Ester e os eunucos vieram contar-lhe como Mardoqueu se encontrava, ela ficou profundamente entristecida e enviou-lhe roupas, para que se vestisse, mas ele recusou. 5Então Ester mandou chamar Hataque, um dos eunucos do rei que estava ao seu serviço, e disse-lhe que fosse ter com Mardoqueu para saber o que é que o perturbava, e por que razão estava a agir assim.
6Hataque dirigiu-se à praça em frente ao palácio e encontrou Mardoqueu junto do portão. 7Ouviu da boca dele toda a história, inclusivamente sobre o dinheiro que Hamã estava de acordo em pagar aos cofres reais para a destruição dos judeus. 8Mardoqueu deu também a Hataque um exemplar do decreto real que mandava executar todos os judeus, dizendo-lhe que o mostrasse a Ester, pondo-a ao corrente do que estava a acontecer, e avisando-a que deveria interceder junto do rei em favor do seu povo.
9Hataque voltou para junto de Ester com o recado de Mardoqueu. 10A rainha enviou-o outra vez a Mardoqueu para lhe dizer o seguinte: 11“Toda a gente sabe que qualquer homem ou mulher que tente entrar nos aposentos do rei, sem ser convocado, está condenado a morrer, a menos que o rei estenda o seu cetro de ouro. Acontece que o rei não me manda chamar, já faz mais de um mês.” 12Hataque transmitiu a Mardoqueu o que Ester lhe mandara dizer.
13Foi esta a resposta de Mardoqueu para Ester: “Pensas tu que por estares no palácio escaparás, quando todos os outros judeus forem mortos? 14Se te mantiveres calada numa situação destas, os judeus serão salvos de outra maneira, mas tu e os teus parentes morrerão. E quem sabe se não foi para um tempo como este que foste colocada nesta posição?”
15Ester mandou responder a Mardoqueu: 16“Manda reunir todos os judeus de Susã para um jejum; não comam nem bebam durante três dias, nem de noite nem de dia; eu e as minhas criadas faremos o mesmo. Ainda que seja estritamente proibido, irei ver o rei; e se tiver de morrer, que morra!” 17Mardoqueu fez como Ester lhe indicara.
Jalea și răspunsul evreilor
1Când Mardoheu a aflat tot ce s‑a întâmplat, și‑a sfâșiat hainele, s‑a îmbrăcat în sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și s‑a jelit cu strigăte mari și amare. 2El s‑a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine de sac. 3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau în sac și cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat‑o, împărăteasa s‑a tulburat foarte tare. Ea i‑a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să‑și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5Estera l‑a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i‑a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul. 6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului. 7Mardoheu i‑a vorbit despre tot ce i s‑a întâmplat și i‑a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s‑o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8I‑a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i‑l arate Esterei, s‑o înștiințeze și să‑i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i‑a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10Estera i‑a zis lui Hatac să‑i poruncească lui Mardoheu astfel: 11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n‑am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 12Când l‑au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13Mardoheu i‑a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu‑ți imaginezi că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și izbăvirea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“ 15Estera i‑a răspuns lui Mardoheu: 16„Du‑te, strânge‑i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“ 17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.
