A generosidade tem recompensa
1Lança o teu pão sobre as águas, porque passado algum tempo o recolherás11.1 Este provérbio será uma metáfora que realça a importância de aventurar-se num investimento (pois, os barcos naquele tempo eram um fator de perigo e risco), mesmo que implique riscos.. 2Reparte o que tens com muita gente, porque nos tempos vindouros poderás vir a necessitar de muita ajuda.
3Quando as nuvens são escuras e pesadas, vem chuva; caindo uma árvore, seja em que direção for, no sítio em que tombar, aí ficará.
4Se estiveres à espera das condições ideais para realizar alguma coisa, nunca farás nada; quem está sempre a observar o vento, de que lado está ou não está, nunca chegará a semear o que quer que seja; quem anda sempre a olhar para as nuvens, a ver se chove, nunca segará.
5Assim como não podes compreender os caminhos do vento ou o mistério de um pequeno feto formando-se no ventre de sua mãe, assim também não compreendes as obras de Deus, que faz todas as coisas.
6Pela manhã lança a semente à terra e continua pela tarde, porque não sabes qual a semente que virá a crescer; se esta, se aquela, ou mesmo todas.
Lembra-te do teu Criador na tua mocidade
7A luz é uma coisa maravilhosa! É tão boa a luz do Sol! 8Se uma pessoa viver muitos anos, que se alegre todos os dias da sua vida, mas que não se esqueça que a eternidade é muito longa! Tudo aqui em baixo é ilusão em relação a ela!
9Alegra-te, jovem, com a tua juventude! Goza cada minuto dela! Faz tudo o que tiveres planeado, mas não te esqueças que terás de dar conta a Deus de cada coisa que fizeres. 10Evita aquilo que pode provocar desgostos e sofrimento; lembra-te que a juventude, com toda uma vida por diante, passa como um vento.
Valoarea hărniciei
1Aruncă‑ți pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăși;1 Cel mai probabil imaginea folosită aici este aceea a comerțului maritim, care, în Orientul Apropiat preistoric, era o investiție foarte riscantă, dar extrem de profitabilă.
2împarte‑o în șapte sau chiar în opt,
căci nu știi ce rău va veni pe pământ.
3Când norii sunt plini de apă,
atunci ei o deșartă pe pământ;
când un copac cade spre sud sau spre nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5Așa cum nu știi calea vântului
și nici cum prind formă oasele5 Sau: nu știi cum intră viața (sau sufletul) / în trupul ce se formează. în pântecul femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6Seamănă sămânță dimineața,
iar seara nu‑ți odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu știi care sămânță va răsări,
aceasta sau cealaltă,
și nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu‑ți aminte, la tinerețe, de Creatorul tău!
7Lumina este plăcută
și este bine pentru ochi să vadă soarele.
8Dacă un om trăiește mulți ani,
să se bucure de toți aceștia,
dar să se gândească și la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.
9Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta,
veselește‑ți inima cât ești tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
și plăcute ochilor tăi,
dar să știi că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10Îndepărtează orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.
