Propósito e tema
1Provérbios de Salomão, filho de David, rei de Israel, 2destinados a dar a conhecer a sabedoria, dar educação e ensinar também a compreender palavras cheias de profundo sentido. 3Para que se tenha um entendimento esclarecido e para que se seja justo, reto, íntegro na vida. 4Destinam-se ainda a formar e a enriquecer a mente de pessoas simples e a dar capacidade de compreensão aos jovens. 5Quanto aos que têm instrução, que aprofundem a sabedoria; 6tornem-se hábeis na exploração do significado dos ditos e enigmas dos sábios.
7O temor do Senhor é o princípio de todo o conhecimento; só os loucos recusam ser ensinados.
Exortações para abraçar a sabedoria
8Ouve o teu pai e a tua mãe e não desprezes o que te ensinarem. 9Porque o que aprenderes com eles será como um diadema na tua cabeça e um colar no teu pescoço.
10Meu filho, se pecadores quiserem aliciar-te, nunca lhes cedas! 11Se te disserem: “Vem connosco!”, volta-lhes as costas. Dir-te-ão: “Vamos lá! A gente, sem ninguém saber, rouba este aqui, mata aquele inocente além; 12apanhamo-los vivos e mandamo-los inteirinhos para a cova! 13Ficará para nós o belo quinhão que cá deixarem e assim encheremos os bolsos! 14Tiramos à sorte e tu terás a tua parte connosco.”
15Não, meu filho! Não vás com eles! Desvia-te de gente semelhante! 16Porque o seu modo de vida é o crime; são especialistas no assassínio. 17Apesar de até uma ave saber desviar-se, quando lhe preparam uma armadilha, 18estas pessoas deixam-se apanhar pelas suas próprias ciladas. 19Este é o destino de todo aquele que vive da rapina, e esta levá-lo-á à violência e à morte.
O perigo de rejeitar a sabedoria
20A sabedoria clama, em voz bem alta, pelas ruas da cidade e nos cruzamentos; 21sobre os muros eleva a sua voz, diante das portas da cidade, na frente de todos: 22“Ó gente insensata! Até quando continuarão a viver contentes com a loucura? Até quando continuarão a desprezar a sabedoria e a contestar a evidência dos factos? 23Venham ouvir e convençam-se com os meus argumentos. Derramarei sobre vocês um espírito de sabedoria e dar-vos-ei a conhecer a minha mensagem.
24Tantas vezes vos chamei e não quiseram vir; insisti convosco, estendendo a mão, mas ninguém me deu atenção. 25Rejeitaram os meus conselhos; não fizeram caso da minha repreensão. 26Por isso, quando se encontrarem em dificuldades, será a minha vez de me rir e de me divertir com os vossos medos. 27Quando esses medos vos sobrevierem, como uma tenebrosa tempestade, quando estiverem submergidos pela angústia e pelo pânico, 28então, ao gritarem pela minha ajuda, não responderei; embora me procurem ansiosamente, não me acharão. 29Porque preferiram desprezar a sabedoria e rejeitaram o temor do Senhor. 30Voltaram-me as costas e desprezaram o meu juízo. 31Essa é a razão por que terão de vir a comer o fruto amargo da vossa própria conduta e terão de fartar-se com as consequências desastrosas das vossas opções. 32Porque é pela sua imprudência que a gente insensata morrerá; a segurança dos doidos matá-los-á. 33Mas todos os que me derem ouvidos viverão em paz e segurança, e sem medo.”
Prolog: scopul și tema cărții
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și nepărtinirea,
4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,
cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.
7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească
nu accepta.
11Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].
și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.
și vom avea un sac împreună!“
15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,
își întind curse înseși sufletelor lor.
19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v‑aș dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoștința
și n‑au ales teama de Domnul,
30pentru că n‑au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
