A visão de Daniel de um homem
1No terceiro ano do reinado de Ciro, rei da Pérsia, Daniel, também chamado Beltessazar, teve outra visão. Dizia igualmente respeito a acontecimentos a realizarem-se no futuro, tempos de guerra e angústias, e desta vez ele compreendeu o significado da visão.
2Quando tive esta visão, eu, Daniel, tinha estado de luto três semanas inteiras. 3Durante todo esse tempo não bebi vinho nem comi carne, nem qualquer comida saborosa. Também não lavei a cabeça, nem cortei o cabelo.
4Então, no vigésimo quarto dia do primeiro mês do ano10.4 Mês de Abibe ou Nisan. Entre a lua nova do mês de março e o mês de abril., estando junto ao grande rio Tigre, 5reparei numa pessoa junto de mim, vestida de roupa de linho com um cinto de ouro puro de Ufaz à volta da cintura. 6Tinha a pele brilhante como topázio; saíam-lhe do rosto cintilações e os seus olhos eram como tochas de fogo; os braços e os pés brilhavam também como bronze; quando falava, a voz soava como se se tratasse duma vasta multidão.
7Só eu, Daniel, vi isto; as pessoas que estavam comigo nada viram. No entanto, sentiram repentinamente um terror inexplicável e foram a correr esconder-se. 8Apenas eu permaneci ali. Quando vi aquela figura impressionante fiquei sem forças, empalideci e perdi os sentidos.
9Ele dirigiu-me a palavra, o que fez com que eu caísse com o rosto no chão, desfalecido. 10Nessa altura, uma mão tocou-me e levantou-me; ainda a tremer fiquei de joelhos. 11E ouvi: “Daniel, homem muito amado de Deus, ergue-te e ouve atentamente o que tenho a dizer-te, porque foi Deus quem me mandou junto de ti!” Levantei-me, ainda a tremer, e ele continuou:
12“Não tenhas medo, Daniel, porque as tuas orações são atendidas nos céus e a resposta foi dada logo no primeiro dia em que começaste a jejuar perante o Senhor e a pedir-lhe esclarecimento; nesse mesmo dia fui mandado vir ter contigo. 13Mas durante vinte e um dias o príncipe que governa o reino da Pérsia opôs-me resistência. Então Miguel, um dos chefes do exército celestial, veio apoiar-me e consegui vencer os reis da Pérsia. 14Agora, aqui estou para te dizer o que há de acontecer ao teu povo no futuro, porque o cumprimento desta profecia será daqui a muito tempo.”
15Todo esse tempo, mantive-me de olhos baixos, incapaz de proferir uma palavra. 16Depois, alguém que me pareceu um homem, tocou-me nos lábios e pude dizer ao mensageiro do céu: “Senhor, estou extremamente perturbado com esta aparição e estou sem forças! 17Como é que uma pessoa como eu pode falar contigo? Estou desfalecido e até respiro com dificuldade!”
18Então, aquele que me pareceu ser um homem, tocou-me outra vez e senti as forças voltarem-me novamente. 19“Deus ama-te muito!”, disse ele. “Não tenhas receio! Acalma-te e anima-te! Sim, anima-te!”
Enquanto me dizia isto, senti-me mais forte e respondi-lhe: “Podes falar, senhor, porque me fortaleceste!”
20“Sabes a razão por que vim? Quando regressar, enfrentarei de novo o príncipe da Pérsia e depois dele o príncipe da Grécia. 21Mas estou aqui para te dizer o que está registado na escritura da verdade. Só Miguel, o príncipe de Israel, estará ali para me ajudar.
Revelația cu privire la vecinii lui Israel
1În anul al treilea1 536 î.Cr. al lui Cirus, împăratul Persiei, i‑a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu‑i printr‑o viziune.
2„În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3Nu am mâncat bucate alese, nu mi‑a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m‑am uns deloc, până nu s‑au împlinit cele trei săptămâni.
4În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Tigrul. 5Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Coapsele lui erau încinse cu aur de Ufaz. 6Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut‑o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat‑o la fugă pentru a se ascunde. 8Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m‑a părăsit, culoarea feței mi s‑a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă. 9Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat9 Vezi nota de la 8:18. cu fața la pământ.
10Atunci o mână m‑a atins și m‑a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11El mi‑a zis:
– Daniel, om de mare preț, ia aminte la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.
12Apoi mi‑a zis:
– Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te‑ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13Dar căpetenia împărăției Persiei13 Vezi și v. 20. mi s‑a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei. 14Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.
15În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi‑am plecat fruntea la pământ și am rămas mut. 16Dar iată că cineva care era la înfățișare ca un fiu al omului mi‑a atins buzele.
Atunci mi‑am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea:
– Stăpâne, la vederea acestei vedenii, m‑am umplut de groază și am rămas fără vlagă. 17Cum ar putea robul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m‑a părăsit și abia mai am suflare.
18Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m‑a atins din nou și m‑a întărit.
19El mi‑a zis:
– Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i‑am zis:
– Vorbește, stăpâne, căci m‑ai întărit!
20El m‑a întrebat:
– Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului20 Grecia.. 21Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului21 Vezi 12:1.. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
