O Livro

Ezequiel 1:1-28

O aparecimento das criaturas e a glória do Senhor

1Eu, o sacerdote Ezequiel, filho de Buzi, vivia no meio dos judeus exilados nas proximidades do rio Quebar na Babilónia. No quinto dia do quarto mês1.1 Mês de Tamuz. Entre a lua nova do mês de junho e o mês de julho. do meu trigésimo ano, abriram-se os céus de repente, perante mim, e tive visões da parte de Deus.

2Era o quinto ano do cativeiro do rei Jeconias, no exílio babilónico, 3quando veio a palavra do Senhor, dirigida pessoalmente a mim, Ezequiel, filho de Buzi, na terra dos caldeus, e a sua mão esteve sobre mim.

4Houve um forte vento tempestuoso vindo do norte, empurrando uma nuvem enorme que ardia em fogo e que espalhava à sua volta uma luminosidade intensa; no meio havia algo que brilhava como bronze brilhante. 5Então, do centro da nuvem, saíram quatro criaturas que se pareciam com seres humanos, 6mas que tinham quatro rostos cada um e ainda dois pares de asas! 7Tinham pernas direitas, mas pés com cascos de bezerro que brilhavam como bronze polido. 8Debaixo das asas pude ver-lhes mãos humanas; os quatro tinham rostos e asas assim dispostas: 9estavam juntas, asa com asa, e voavam em frente, em linha reta, sem desvios.

10Para a frente do corpo tinham um rosto humano, para o lado direito da cabeça, um rosto de leão, para o lado esquerdo, um rosto de boi, e para trás, de águia. 11Os dois pares de asas saíam-lhes do meio das costas. Um par estendia-se até às asas da criatura que estava a seu lado e o outro par cobria-lhes o corpo. 12Cada um caminhava em frente; para onde quer que o Espírito se movia eles também iam e não se viravam quando se movimentavam. 13Entre eles havia outras formas que se deslocavam para cima e para baixo e que pareciam como relâmpagos ou como algo que ardesse intensamente. 14Um fogo movia-se entre esses seres, e brilhava intensamente, expelindo relâmpagos.

15Enquanto olhava para isto tudo, vi ainda quatro rodas no chão, debaixo das criaturas; uma roda sob cada uma. 16As rodas tinham a cor de um topázio, todas iguais, e cada uma delas tinha outra, na parte interior, atravessada. 17Podiam assim rodar para a frente e para os lados sem se virarem. 18As quatro rodas tinham aros e raios; os aros estavam cheios de olhos em toda a volta.

19Quando os quatro seres viventes se deslocavam para a frente, as rodas seguiam-nos; se se elevavam, as rodas também se levantavam; se paravam, também as rodas. 20Porque o espírito das criaturas estava também nas rodas. 21Por isso, para onde quer que o seu espírito fosse, tanto as rodas como os seres seguiam-no.

22Por cima das suas cabeças havia algo semelhante ao firmamento, que reluzia como cristal, estendido por cima deles. 23As asas de cada um dos seres estendiam-se direitas, até tocaram nas do outro ao lado; com o outro par de asas cobriam o corpo. 24Quando se deslocavam, as asas, ao baterem, faziam um ruído semelhante ao das vagas, rebentando na praia, ou à voz do Todo-Poderoso, ou ainda parecido com o tumulto de um grande exército. Quando paravam, baixavam as asas.

25E ouvia-se uma voz do firmamento de cristal por cima deles. 26Por cima desse firmamento estava algo semelhante a um trono, feito de belas pedras de safira azuis, e nele estava sentado alguém que parecia ser um homem. 27Da cintura para cima, parecia ser de bronze brilhante, luzindo como fogo; para baixo, dava a impressão de ser todo ele uma chama. 28Havia um resplendor em volta dele como um arco nas nuvens num dia de aguaceiros.

Foi assim que me apareceu a glória do Senhor. Quando vi aquilo, caí com o rosto em terra e ouvi a voz de alguém que me falava.

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 1:1-28

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.

4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.

10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.

15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.

19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.

22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.