David e Bate-Seba
1Na primavera do ano seguinte, na altura em que as guerras costumam recomeçar, David enviou Joabe e o exército israelita destruir os amonitas. Começaram por pôr cerco à cidade de Rabá. David ficara em Jerusalém.
2Uma noite, levantou-se do leito onde repousava e foi para um terraço do seu palácio. Enquanto passeava reparou numa mulher muito bonita que estava a tomar banho. 3Procurou saber quem era e disseram-lhe que se tratava de Bate-Seba, filha de Eliam, mulher de Urias, o hitita. 4Mandou-a chamar. Quando veio, deitou-se com ela. A mulher tinha acabado de completar os ritos de purificação do seu período. Depois disso, voltou para casa. 5A mulher ficou grávida e mandou avisá-lo.
6O rei enviou um recado a Joabe: “Que Urias, o hitita, venha ter comigo.” 7Quando este chegou, David perguntou-lhe como ia Joabe e as tropas e como iam as ações de combate. 8Disse-lhe que fosse para casa descansar; mais tarde fez-lhe chegar um presente. 9Contudo, Urias não entrou na sua casa. Ficou à porta do palácio do soberano e ali passou a noite com outros servos do rei.
10Ao saber do que Urias tinha feito, David mandou-o chamar: “Que é que se passa contigo? Porque não foste para casa ter com a tua mulher a noite passada, depois de teres estado longe tanto tempo?”
11Urias replicou: “A arca, os exércitos, o general e os seus oficiais estão todos no campo de batalha e eu iria para casa beber vinho e dormir com a minha mulher? Juro que nunca me tornarei culpado de tal ação!”
12“Está bem. Fica então aqui e amanhã voltas.” Urias manteve-se por ali perto. 13Entretanto, David convidou-o para jantar e embebedou-o. Mesmo assim ele não foi a casa nessa noite; tornou a dormir à entrada do palácio.
14Na manhã seguinte David escreveu uma carta a Joabe e deu-a a Urias para que lha entregasse. 15A carta dava instruções a Joabe para colocar Urias na frente mais acesa da batalha, e para que depois se afastassem e o deixassem morrer.
16Joabe destacou Urias para um sítio junto à cidade sitiada, onde sabia estarem os melhores atiradores do inimigo. 17Dessa forma, Urias foi morto, com mais alguns outros soldados israelitas.
18Quando Joabe enviou ao rei o relatório dos combates, 19-20disse ao mensageiro: “Se o rei ficar furioso e perguntar: ‘Porque é que as tropas se chegaram tão perto da cidade? Não sabiam que havia atiradores lá dentro? 21Não foi Abimeleque, filho de Jerubaal, morto em Tebez por uma mulher que lhe atirou com uma mó de moinho em cima?’ Diz-lhe assim: ‘Também morreu teu servo Urias, o hitita.’ ”
22O mensageiro chegou a Jerusalém e transmitiu o relatório a David: 23“O inimigo veio sobre nós e eram mais fortes do que nós”, disse-lhe, “e quando estávamos a persegui-los até à entrada da cidade, 24do alto da muralha os arqueiros dispararam as suas flechas contra as tropas do rei, e alguns dos nossos, incluindo Urias, o hitita, foram mortos.”
25“Diz a Joabe que não perca a coragem”, respondeu David. “A espada tanto mata uns como outros! Lutem com mais ardor para a próxima vez e conquistem a cidade. Diz-lhe que estou satisfeito com a sua atuação.”
26Quando Bate-Seba soube que o marido tinha morrido, pôs luto por ele. 27Passado esse período de nojo, David mandou-a chamar e trouxe-a para o palácio. Ela tornou-se uma das suas mulheres e deu à luz o seu filho. No entanto, tudo isto que David fez pareceu muito mal aos olhos do Senhor.
David comite adulter cu Batșeba
1La începutul anului, pe vremea când regii ieșeau la luptă, David l‑a trimis la război pe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i‑au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.
2Într‑o seară, regele s‑a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a zărit o femeie foarte plăcută la înfățișare care se îmbăia. 3David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s‑a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam și soția hititului Urie. 4David a trimis niște mesageri ca s‑o aducă la el. Ea a venit la el și el s‑a culcat cu ea (ea tocmai se curățise4 Lit.: se sfințise. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). de necurăția ei). Apoi ea s‑a întors acasă. 5Femeia a rămas însărcinată și a trimis să‑l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“
6Atunci David i‑a transmis lui Ioab: „Trimite‑mi‑l pe hititul Urie!“ Și Ioab l‑a trimis pe Urie la David. 7Când Urie a sosit la David, acesta a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.
8Apoi David i‑a zis lui Urie:
– Coboară‑te acasă și spală‑ți picioarele!
Urie a ieșit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9Urie însă n‑a coborât acasă, ci s‑a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său. 10L‑au înștiințat pe David, zicând: „Urie n‑a coborât acasă“.
Atunci David i‑a zis lui Urie:
– Oare nu vii din călătorie? De ce n‑ai coborât acasă?
11Urie i‑a răspuns lui David:
– Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și‑au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.
12David i‑a zis:
– Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.
Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare. 13David l‑a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l‑a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n‑a coborât acasă.
David, vinovat de moartea lui Urie
14În dimineața următoare, David i‑a scris o scrisoare lui Ioab și i‑a trimis‑o prin Urie. 15În ea a scris: „Trimiteți‑l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă și apoi retrageți‑vă de lângă el ca să fie lovit și să moară.“
16Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l‑a așezat pe Urie într‑un loc unde știa că sunt bărbați viteji. 17Bărbații cetății au ieșit și s‑au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.
18Apoi Ioab a trimis un om la David ca să‑l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă. 19Și i‑a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v‑ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v‑ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid? 21Cine l‑a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet21 Cunoscut și ca Ierub-Baal (Ghedeon).? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v‑ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să‑i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el.»“
22Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i‑a istorisit tot ceea ce Ioab îl trimisese să‑i spună.
23Mesagerul i‑a zis lui David:
– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i‑am respins până la intrarea porții cetății, 24dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.
25Atunci David i‑a zis mesagerului:
– Așa să‑i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge‑o.“ Întărește‑l în felul acesta.
26Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l‑a jelit pe stăpânul ei. 27După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus‑o în palatul lui. Ea i‑a devenit soție și i‑a născut un fiu.
Fapta pe care a săvârșit‑o David a fost rea în ochii Domnului.
