O julgamento do Senhor sobre Acazias
1Após a morte de Acabe, a nação de Moabe declarou a sua independência e recusou continuar a pagar impostos a Israel.
2O novo rei de Israel, Acazias, caiu da varanda dum andar alto do seu palácio em Samaria e ficou gravemente ferido. Na sequência deste acontecimento, enviou mensageiros ao templo do deus Baal-Zebube, em Ecrom, para perguntarem se recuperaria.
3Contudo, o anjo do Senhor disse a Elias, o tesbita: “Vai ao encontro desses mensageiros e pergunta-lhes: Será mesmo verdade que já não há Deus em Israel? Será por essa razão que vão ter com Baal-Zebube, o deus de Ecrom, para lhe perguntar se o rei há de recuperar? 4Visto que Acazias tomou uma decisão dessas, o Senhor manda dizer que nunca mais deixará a cama em que está deitado; infalivelmente morrerá.” Elias fez como o anjo lhe ordenou.
5Depois de Elias lhes ter dito isto, os mensageiros regressaram apressadamente para falar com o rei. “Porque é que regressaram tão depressa?”, perguntou-lhes.
6“É que veio ter connosco um homem que nos mandou regressar para te dizer o seguinte: ‘Diz assim o Senhor: “Por que razão vão dirigir perguntas a Baal-Zebube, o deus de Ecrom? Será porque não há Deus em Israel? Visto que fizeste uma tal coisa, não deixarás mais a cama em que estás e com toda a certeza hás de morrer.” ’ ”
7“Mas quem era esse homem?”, exigiu o rei. “Que aspeto tinha?”
8“Tinha o cabelo comprido, vestia-se de peles e trazia um cinto de couro.” O rei exclamou: “É o profeta Elias, o tesbita!”
9Mandou logo um grupo de cinquenta soldados, sob o comando de um oficial, para o prender. Acharam-no sentado no alto duma colina. Disse-lhe o oficial: “Ó homem de Deus, o rei ordena-te que venhas connosco.”
10Elias respondeu: “Se sou um homem de Deus, que desça fogo do céu para vos destruir, a ti e aos teus cinquenta homens!” Então veio um raio que os matou a todos.
11O rei mandou outro oficial com mais um grupo de cinquenta homens: “Ó homem de Deus, o rei manda que desças já daí!”
12Elias respondeu: “Se sou um homem de Deus, que venha fogo do céu e vos destrua, a ti e aos teus cinquenta soldados!” E novamente veio fogo, da parte de Deus, que os queimou.
13Uma vez mais o rei enviou cinquenta soldados; mas desta vez o capitão caiu de joelhos perante Elias e rogou-lhe: “Ó homem de Deus, peço-te que me poupes a vida e a destes teus cinquenta servos. Tem misericórdia de nós! 14Não nos destruas, como aconteceu com os outros!”
15O anjo do Senhor disse a Elias: “Não tenhas receio. Podes ir com estes.” Elias foi então ter com o rei.
16E disse-lhe: “Porque mandaste enviados a Baal-Zebube, o deus de Ecrom, para te informares sobre a tua doença, assim te diz o Senhor: ‘Será que não há Deus em Israel a quem te dirigires? Visto que fizeste uma tal coisa, não deixarás mais essa cama; com toda a certeza morrerás.’ ”
17Assim morreu Acazias, tal como o Senhor dissera por intermédio de Elias. O seu irmão Jorão tornou-se o novo rei, porque Acazias não teve filhos que lhe sucedessem. Isto ocorreu no segundo ano do reinado do rei Jeorão, filho de Jeosafá de Judá. 18O resto da história do reinado de Acazias está relatado no Livro das Crónicas dos Reis de Israel.
Judecata Domnului asupra lui Ahazia
1După moartea lui Ahab, Moab s‑a răsculat împotriva lui Israel. 2S‑a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus, din palatul Samariei, și a zăcut la pat. Atunci a trimis niște mesageri, zicându‑le: „Duceți‑vă și întrebați‑l pe Baal-Zebub2 Baal-Zebub înseamnă Stăpânul (Baal) Muștelor, o parodiere a epitetului Baal-Zebul (Prințul Baal), Baal fiind zeul canaanit al fertilității [peste tot în capitol]., zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“
3Dar un înger3 Sau: Îngerul. Vezi Gen. 16:7-13. al Domnului i‑a zis lui Ilie3 Ilie (ebr.: Eliahu) înseamnă Domnul (YHWH) este Dumnezeul meu, nume sugestiv pentru misiunea sa [peste tot în carte]. tișbitul: „Ridică‑te, du‑te să‑i întâlnești pe mesagerii regelui Samariei și spune‑le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeți să‑l întrebați pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? 4De aceea așa vorbește Domnul: ‘Nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“ Apoi Ilie a plecat.
5Când mesagerii s‑au întors la rege, el i‑a întrebat:
– De ce v‑ați întors?
6Ei i‑au răspuns:
– Un om s‑a suit să ne întâlnească și ne‑a zis: „Duceți‑vă! Întoarceți‑vă la regele care v‑a trimis și spuneți‑i: «Așa vorbește Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să‑l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri sigur!’»“
7El i‑a întrebat:
– Cum arăta bărbatul care s‑a suit să vă întâlnească și v‑a spus aceste cuvinte?
8Ei i‑au răspuns:
– Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins la mijloc cu o curea de piele.
El a zis:
– Este Ilie tișbitul.
9Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia.
Căpetenia s‑a suit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal, și i‑a zis:
– Omule al lui Dumnezeu, regele spune: „Coboară!“
10Dar Ilie a răspuns și i‑a zis căpeteniei celor cincizeci:
– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi.
Atunci a coborât foc din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el. 11Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia.
Căpetenia i‑a zis:
– Omule al lui Dumnezeu, așa vorbește regele: „Coboară repede!“
12Dar Ilie a răspuns și le‑a zis:
– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te mistuie pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi.
Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din ceruri și i‑a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el. 13Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s‑a suit, iar când a ajuns, s‑a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie și a căutat bunăvoința lui, zicându‑i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preț pe viața mea și pe viața acestor cincizeci de robi ai tăi! 14Iată că a coborât foc din ceruri și a mistuit primele două căpetenii peste cincizeci și cei cincizeci de oameni ai lor. Acum deci, pune preț pe viața mea!“
15Atunci îngerul Domnului i‑a zis lui Ilie: „Coboară cu el și nu te teme de el!“ Ilie s‑a ridicat și a coborât împreună cu el la rege. 16El i‑a zis regelui: „Așa vorbește Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să‑L poți întreba, de trimiți mesageri să‑l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu vei coborî din patul în care te‑ai urcat, ci vei muri cu siguranță!»“
17Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l‑a rostit Ilie. Pentru că nu avea niciun fiu, în locul lui a devenit rege Ioram. Era al doilea an al lui Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda.
18Celelalte fapte pe care le‑a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?
