Elias é arrebatado
1-2Tinha chegado a altura do Senhor levar Elias para o céu num remoinho. Elias disse a Eliseu, quando deixaram Gilgal: “Fica aqui, porque o Senhor disse-me que fosse a Betel.” Eliseu respondeu-lhe: “Tão certo como vive o Senhor e vive a tua alma, que não te deixarei!” Foram pois a Betel juntos. 3Os jovens profetas da escola de Betel vieram ao encontro deles e perguntaram a Eliseu: “Sabes que o Senhor vai levar Elias hoje para si?” “Sim, calem-se!” respondeu Eliseu. “Já sei isso.”
4Elias disse a Eliseu: “Peço-te que fiques aqui em Betel, porque o Senhor mandou-me a Jericó.” Eliseu tornou a responder: “Tão certo como vive o Senhor e vive a tua alma que não te deixarei.” Por isso, foram juntos até Jericó.
5Os estudantes da escola de Jericó vieram ter com Eliseu e perguntaram-lhe: “Sabes que o Senhor vai levar o teu mestre para si?” Eliseu respondeu: “Estejam calados. Eu sei bem!”
6Elias disse a Eliseu: “Por favor, fica aqui, porque o Senhor mandou-me ao rio Jordão.” Eliseu respondeu como anteriormente: “Tão certo como vive o Senhor e vive a tua alma que não te deixarei.”
7Foram juntos e chegaram ao rio Jordão, enquanto os cinquenta jovens profetas ficavam a ver, à distância. 8Elias tirou a capa, dobrou-a e bateu com ela na água; a torrente dividiu-se e eles passaram a seco.
9Quando chegaram ao outro lado, Elias disse a Eliseu: “Pede-me o que quiseres, antes que eu seja levado.” E Eliseu respondeu: “Peço-te que me dês uma porção dobrada do teu poder profético.2.9 Literalmente: Peço-te que haja uma porção dobrada do teu espírito sobre mim.”
10“Pedes uma dura coisa. Se puderes ver-me, quando for levado de junto de ti, obterás o que pretendes. Se não, não o obterás.”
11Enquanto iam caminhando e conversando, de repente um carro de fogo apareceu e passou pelo meio deles, separando-os. Elias foi, assim, levado para os céus num remoinho. 12Eliseu, que viu tudo, gritou: “Meu pai! Meu pai! Carro de Israel e seus condutores!” Quando o carro desapareceu, Eliseu rasgou a sua roupa.
13Depois pegou na capa que Elias deixou cair e voltou para a margem do Jordão. 14Pegou, então, na capa que Elias tinha deixado cair e bateu na água com ela, dizendo: “Onde está o Senhor, o Deus de Elias?.” A corrente separou-se e Eliseu passou em seco para o outro lado.
15Quando os jovens profetas de Jericó viram o que acontecera, disseram: “O poder profético de Elias ficou em Eliseu!” E foram ter com ele e inclinaram-se diante dele até ao chão. 16“Senhor, basta que digas uma palavra e cinquenta dos nossos homens mais valentes irão à procura do teu senhor no deserto; talvez o Espírito do Senhor o tenha deixado sobre algum monte ou ravina.” Eliseu respondeu: “Não façam nada disso.”
17Contudo, eles continuaram a insistir, a ponto de o importunarem; por fim acedeu: “Está bem! Vão lá!” Foram então cinquenta rapazes à procura dele durante três dias, mas não o acharam. 18Eliseu estava ainda em Jericó quando eles voltaram: “Não vos disse para não irem?”
Purificação da água
19Os responsáveis da cidade de Jericó vieram falar com Eliseu: “Temos um problema: a cidade está bem localizada, como podes ver, mas a água é má e a terra é estéril.”
20“Tragam-me uma tigela nova cheia de sal.” Trouxeram-lha. 21Depois, dirigiu-se ao poço da povoação e deitou lá para dentro o sal, dizendo: “O Senhor curou estas águas. Não mais causarão nem morte nem infertilidade.” 22Na verdade, as águas ficaram purificadas, tal como Eliseu dissera.
Rapazes fazem troça de Eliseu
23De Jericó dirigiu-se a Betel. Quando ia a caminho, alguns rapazes da cidade começaram a troçar dele. “Sobe, careca!”, gritavam eles. “Sobe, careca!” 24Ele voltou-se e amaldiçoou-os em nome do Senhor. Apareceram então duas ursas que saíam dos bosques e mataram quarenta e dois deles. 25Depois foi para o monte Carmelo e finalmente voltou para Samaria.
Înălțarea lui Ilie la cer
1Când a vrut Domnul să‑l ridice pe Ilie la ceruri într‑un vârtej de vânt, Ilie și Elisei1 Elisei (ebr.: Elișa’) înseamnă Dumnezeu mântuie. ieșeau împreună din Ghilgal.
2Ilie i‑a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
Elisei a răspuns:
– Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Așa că au coborât împreună la Betel.
3Fiii profeților3 Prin fiu se înțelege calitatea de membru al grupului profeților, grup care avea probabil și anumiți mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei [peste tot în capitol]., care erau la Betel, l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:
– Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine3, 5 Lit.: de deasupra capului tău.?
El a răspuns:
– Da, știu, dar tăceți!
4Apoi Ilie i‑a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
El a răspuns:
– Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Așa că s‑au dus la Ierihon.
5Fiii profeților care erau la Ierihon l‑au întâmpinat pe Elisei și i‑au zis:
– Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
– Da, știu, a răspuns el, dar tăceți!
6Apoi Ilie i‑a zis:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
Elisei i‑a răspuns:
– Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Așa că au plecat împreună. 7Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s‑au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8Atunci Ilie și‑a luat mantaua, a făcut‑o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
9După ce au trecut, Ilie i‑a zis lui Elisei:
– Spune‑mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.
Elisei i‑a zis:
– Te rog, aș vrea să‑mi revină o dublă măsură din duhul tău.
10Ilie i‑a răspuns:
– Ai cerut un lucru greu, însă dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
11Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i‑au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s‑a înălțat la ceruri într‑un vârtej de vânt. 12Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l‑a mai văzut, Elisei și‑a luat hainele și le‑a rupt în două.
13Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s‑a întors și a stat pe malul Iordanului. 14După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s‑au despărțit într‑o parte și într-alta, și Elisei a trecut dincolo. 15Când au văzut lucrul acesta, fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ Ei au venit să‑l întâlnească și s‑au plecat până la pământ înaintea lui.
16Ei i‑au zis:
– Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie‑le, te rugăm, să‑l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l‑a dus și l‑a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
El le‑a răspuns:
– Să nu‑i trimiteți.
17Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:
– Trimiteți‑i!
I‑au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l‑au căutat timp de trei zile fără să‑l găsească.
18Când s‑au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.
El le‑a zis:
– Nu v‑am spus să nu vă duceți?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19După aceea, bărbații din cetate i‑au zis lui Elisei:
– Domnul meu, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar iată că apele sunt rele și pământul este sterp.
El le‑a zis:
20– Aduceți‑mi un vas nou și puneți sare în el.
Și ei i‑au adus. 21Apoi Elisei s‑a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul sterp!»“ 22Și apele au rămas vindecate până în ziua aceasta, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
Pedepsirea tinerilor batjocoritori
23De acolo, Elisei s‑a suit la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și‑au bătut joc de el, strigându‑i: „Suie‑te, pleșuvule! Suie‑te, pleșuvule!“ 24El s‑a uitat în spate, i‑a văzut și i‑a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit din pădure două ursoaice și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25De acolo, Elisei s‑a dus la muntele Carmel, iar după aceea s‑a întors în Samaria.
