O Senhor rejeita Saul como rei
1Um dia, Samuel disse a Saul: “Consagrei-te rei de Israel por indicação do Senhor. Por isso, ouve bem isto que o Senhor dos exércitos te diz: 2‘Vou castigar os amalequitas por aquilo que fizeram antigamente a Israel, quando lhes fecharam o caminho, ao saírem do Egito. 3Deverás agora destruí-los totalmente: homens, mulheres, crianças, mesmo os bebés, e também bois, cordeiros, camelos e jumentos.’ ”
4Saul mobilizou então o exército em Telaim. Eram ao todo 200 000 soldados de infantaria, além de 10 000 só de Judá. 5Depois avançaram para a cidade dos amalequitas e prepararam uma emboscada no vale. 6Saul enviou uma mensagem aos queneus dizendo-lhes: “Afastem-se do meio dos amalequitas, senão morrerão com eles. Pois vocês foram bons com o povo de Israel quando este voltava do Egito.” Os queneus seguiram o aviso e retiraram-se.
7Saul matou amalequitas desde Havila por todo o caminho até Sur, a oriente do Egito. 8Capturou Agague, o rei dos amalequitas, mas matou o resto do exército. 9No entanto, Saul e os seus homens conservaram com vida o melhor dos bois e das ovelhas e os cordeiros mais gordos; enfim, tudo o que lhes interessou. Só destruíram o que lhes pareceu desprezável e sem qualidade.
10Então o Senhor disse a Samuel: 11“Lamento ter posto Saul como rei; deixou de me seguir, de executar as minhas ordens.” Samuel ficou profundamente contristado, de tal maneira que passou toda a noite a clamar ao Senhor. 12Logo de manhã cedo foi ao encontro de Saul, mas alguém lhe disse que ele tinha ido ao monte Carmelo erigir um monumento em sua própria honra, seguindo depois para Gilgal. 13Quando finalmente Samuel o encontrou, Saul veio ter com ele, saudando-o:
“Bendito sejas tu do Senhor! Tenho a dizer-te que já dei cumprimento às palavras do Senhor!”
14“Mas então que balido de ovelhas e que mugido de vacas é esse que estou a ouvir?”
15“É verdade que o exército poupou o melhor que havia de ovelhas e de vacas, mas é para serem sacrificadas ao Senhor, teu Deus. Tudo o resto destruímos totalmente.”
16“Não digas mais nada! Escuta agora o que o Senhor me disse esta noite!”
“O que foi?”, perguntou Saul.
17“Numa altura em que ainda não te tinhas em grande consideração, o Senhor fez de ti rei de Israel. 18Depois mandou-te cumprir esta ação, ordenando-te: ‘Vai destruir completamente esses pecadores amalequitas, até que todos estejam mortos.’ 19Por que razão não obedeceste ao Senhor? Porque é que te lançaste sobre o despojo, e fizeste o que era mau aos olhos do Senhor?”
20“Eu obedeci ao Senhor!”, insistiu Saul. “Fiz o que me disse. Trouxe o rei Agague, mas matei o resto dos amalequitas. 21Só quando as tropas pediram para ficar com o melhor dos animais e do saque é que autorizei, para oferecerem ao Senhor, teu Deus, em Gilgal.”
22“Alguma vez o Senhor tem o mesmo prazer nos holocaustos e sacrifícios do que na obediência à sua palavra? Obedecer é muito melhor do que sacrificar! Ele está muito mais interessado em que lhe obedeças do que na gordura de carneiros. 23A rebelião é um pecado tão grave como a própria feitiçaria; a obstinação é uma coisa tão má como a idolatria. Já que rejeitaste a palavra do Senhor, também ele te rejeitou como rei.”
24“Sim, eu pequei”, admitiu finalmente Saul. “É verdade que desobedeci às tuas instruções e às ordens do Senhor. Tive medo do povo, por isso fiz o que me pediram. 25Rogo-te que me perdoes o meu pecado desta vez e que venhas comigo adorar o Senhor.”
26“Não. Não vou contigo. Visto que desprezaste a palavra do Senhor também o Senhor te rejeitou como rei de Israel.”
27Quando Samuel se ia a retirar, Saul agarrou-o pela aba da capa para o fazer voltar, rasgando-lhe um pedaço. 28E Samuel disse-lhe: “Também o Senhor arrancou de ti o reino de Israel, hoje mesmo, e o deu a um compatriota melhor do que tu. 29Aquele que é a força de Israel não mente, nem muda de intenções, pois não é homem!”
30Saul insistiu: “Pequei, com certeza. Ao menos honra-me perante os chefes e o povo, indo comigo adorar o Senhor teu Deus.” 31Samuel desta vez foi com ele, e assim Saul adorou ao Senhor.
32Depois Samuel ordenou: “Tragam-me aqui o rei Agague.” Este chegou-se, todo confiante, pensando consigo mesmo: “Com certeza que o pior já passou. Eles vão seguramente poupar-me a vida!”
33Contudo, Samuel falou-lhe assim: “A tua espada tirou os filhos a muitas mães, por isso agora será a tua mãe a ser desfilhada.” E a seguir despedaçou-o ali mesmo, perante o Senhor em Gilgal. 34Samuel regressou a sua casa em Ramá e Saul voltou para Gibeá. 35Samuel nunca mais tornou a encontrar-se com Saul, embora tivesse ficado com muita pena dele. Também o Senhor ficou triste por o ter posto por rei de Israel.
Saul, respins ca rege
1Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. 2Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt. 3Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimicire3, 8-9, 15, 18, 20-21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. tot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“
4Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda. 5Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale. 6Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.
7Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt. 8L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. 9Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grași9 Sensul termenului ebraic este nesigur. și miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.
10Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Samuel, zicând: 11„Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat către Domnul toată noaptea. 12S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“
13Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:
– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.
14Samuel i‑a răspuns:
– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?
15Saul i‑a zis:
– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.
16Samuel i‑a zis:
– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbit Domnul în noaptea aceasta.
Saul i‑a zis:
– Spune‑mi!
17Samuel i‑a zis:
– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel? Domnul te‑a uns rege al lui Israel 18și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“ 19De ce n‑ai ascultat de glasul Domnului și te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?
20Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am ascultat de glasul Domnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire. 21Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.
22Atunci Samuel a zis:
Oare Își găsește Domnul plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe
mai mult decât în ascultare de glasul Său?
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele
și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.
23Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației23 Vezi nota de la Deut. 18:10.,
iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria23 Lit.: și terafimii (idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană). Sau ca nelegiuirea idolatriei..
Pentru că ai respins Cuvântul Domnului,
te‑a respins și El ca rege.
24Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului și n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui. 25Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.
26Samuel i‑a zis:
– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului și Domnul te‑a respins ca rege al lui Israel.
27În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.
28Atunci Samuel i‑a zis:
– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. 29Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.
30Saul i‑a zis:
– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeul tău.
31Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător32 Sau: tremurând; sau: legat., zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“ 33Samuel i‑a zis lui Agag:
„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,
tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“
Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului, la Ghilgal.
34După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul. 35Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul. Domnului I‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.
