Elias anuncia uma seca
1Elias, o tesbita, que morava em Gileade, disse ao rei Acabe: “Tão certo como vive o Senhor, o Deus de Israel, o Deus a quem adoro e sirvo, te garanto que não haverá nem chuva nem orvalho durante vários anos, até eu dizer basta!”
2O Senhor disse a Elias: 3“Vai para o oriente e esconde-te junto do ribeiro de Querite, num lugar a leste do rio Jordão. 4Bebe da água do ribeiro e come o que os corvos te trouxerem, porque mandei que eles te alimentassem.”
5Elias fez como o Senhor lhe ordenara e foi viver para junto do ribeiro. 6Os corvos traziam-lhe pão e carne de manhã e à tarde e bebia a água do rio. 7Passado algum tempo o ribeiro secou, porque deixou de cair chuva sobre a terra.
A viúva de Zarefate
8Então o Senhor disse-lhe: 9“Vai viver para a aldeia de Zarefate, perto da cidade de Sídon. Há lá uma viúva que te alimentará. Já lhe dei as minhas instruções.”
10Então foi para Zarefate e quando ia a entrar na cidade viu uma mulher viúva a apanhar lenha e pediu-lhe de beber. 11Quando ela ia buscar a água, ele pediu-lhe mais: “Traz-me também um pedaço de pão.”
12Mas ela disse: “Tão certo como vive o Senhor, teu Deus, que não tenho um só pedaço de pão em casa. Tenho apenas uma mão-cheia de farinha e uma pequena porção de azeite no fundo duma botija. Estava justamente a juntar alguns pedaços de lenha para cozinhar a minha última refeição e depois deixar-me morrer de fome com o meu filho.”
13“Não tenhas medo! Vai e cozinha aquilo que consideras a tua última refeição, mas faz primeiro para mim um pequeno pão; depois verás que haverá alimento suficiente para ti e para o teu filho. 14Porque o Senhor, o Deus de Israel, diz que haverá sempre farinha na panela e azeite na botija até que o Senhor mande a chuva e as searas tornem a crescer!”
15Ela fez como Elias disse e tanto ela e o filho como o profeta continuaram a poder comer, tanto quanto lhes foi necessário. 16A farinha não se acabou na panela nem o azeite na botija, tal como o Senhor prometera a Elias.
17Um dia, o filho da mulher adoeceu de tal maneira que morreu. 18“Ó homem de Deus”, clamou ela, “que foi que me fizeste? Vieste aqui para me castigar pelos meus pecados e matar-me o meu filho?”
19“Dá-me o teu menino”, respondeu-lhe Elias. Pegou no corpo do rapaz, levou-o para cima, para o quarto onde vivia e deitou-o na sua cama. 20E clamou ao Senhor: “Ó Senhor, meu Deus, porque é que mataste o filho desta viúva em casa de quem estou alojado?”
21E estendeu-se três vezes sobre o corpo do menino, rogando ao Senhor: “Ó Senhor, meu Deus, imploro-te que o espírito deste menino volte para ele!” 22O Senhor ouviu a oração de Elias e o espírito do rapaz voltou e este tornou a viver. 23Elias pegou nele, desceu e entregou-o à mãe. “Olha! Aqui está ele, vivo!”
24“Agora tenho a certeza de que és um homem de Deus”, retorquiu a mulher, “e que tudo o que dizes em nome do Senhor é verdadeiro!”
Profetul Ilie anunță seceta
1Ilie1 Ilie (ebr.: Eliahu) înseamnă Domnul (YHWH) este Dumnezeul meu, nume sugestiv pentru misiunea sa. tișbitul, unul din locuitorii Ghiladului, i‑a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu.“
2Apoi Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie, zicând: 3„Pleacă de aici, du‑te spre răsărit și ascunde‑te lângă uedul3-7 Vezi nota de la 2:37. Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 4Vei bea apă din ued. Le‑am poruncit corbilor să‑ți asigure hrana acolo.“
5El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s‑a dus și s‑a așezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din ued. 7După o vreme însă, uedul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.
Ilie și văduva din Sarepta
8Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit, zicând: 9„Ridică‑te, du‑te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i‑am poruncit unei văduve de acolo să‑ți asigure hrana.“ 10El s‑a ridicat și s‑a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne.
El a strigat‑o și a zis:
– Te rog, adu‑mi puțină apă într‑un vas ca să beau!
11Ea a plecat să‑i aducă apă, dar Ilie a strigat‑o și a zis:
– Te rog, adu‑mi și o bucată de pâine în mâna ta!
12Ea a răspuns:
– Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într‑un urcior și puțin ulei într‑un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti cu acestea pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13Ilie i‑a zis:
– Nu te teme. Du‑te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu‑mi‑o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din urcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care Domnul va da ploaie pe fața pământului.“
15Ea s‑a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16Făina din urcior nu s‑a terminat și uleiul din vas nu s‑a împuținat, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.
17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s‑a îmbolnăvit. S‑a îmbolnăvit atât de grav, încât n‑a mai rămas suflare în el.
18Atunci ea i‑a zis lui Ilie:
– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să‑mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu?
19El i‑a răspuns:
– Dă‑mi‑l pe fiul tău.
L‑a luat din brațele ei, l‑a dus în odaia de sus unde locuia el și l‑a așezat pe patul său. 20Apoi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21El s‑a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în lăuntrul lui!“ 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s‑a întors în lăuntrul lui și el a revenit la viață.
23Ilie a luat copilul, l‑a coborât din odaia de sus în casă, i l‑a dat mamei sale și i‑a zis:
– Iată, fiul tău trăiește!
24Femeia i‑a zis lui Ilie:
– Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului este adevăr în gura ta!
