La misión de Isaías
1El año de la muerte del rey Uzías vi al Señor sentado en un trono alto y excelso; las orlas de su manto llenaban el Templo. 2Por encima de él había serafines, cada uno de los cuales tenía seis alas: con dos de ellas se cubrían el rostro, con dos se cubrían los pies y con dos volaban. 3Y se decían el uno al otro:
«Santo, santo, santo es el Señor de los Ejércitos;
toda la tierra está llena de su gloria».
4Al sonido de sus voces se estremecieron los umbrales de las puertas y el Templo se llenó de humo.
5Entonces grité: «¡Ay de mí, que estoy perdido! Soy un hombre de labios impuros y vivo en medio de un pueblo de labios impuros y mis ojos han visto al Rey, al Señor de los Ejércitos».
6En ese momento voló hacia mí uno de los serafines. Traía en la mano una brasa que, con unas tenazas, había tomado del altar. 7Con ella me tocó los labios y me dijo:
«Mira, esto ha tocado tus labios; tu maldad ha sido borrada y tu pecado, perdonado».
8Entonces oí la voz del Señor que decía:
—¿A quién enviaré? ¿Quién irá por nosotros?
Y respondí:
—Aquí estoy. ¡Envíame a mí!
9Él dijo:
—Ve y dile a este pueblo:
»“Oigan bien, pero no entiendan;
miren bien, pero no perciban”.
10Haz insensible el corazón de este pueblo;
endurece sus oídos
y cierra sus ojos,
no sea que vea con sus ojos,
oiga con sus oídos
y entienda con su corazón,
se convierta y sea sanado».
11Entonces exclamé:
—¿Hasta cuándo, Señor?
Y él respondió:
—Hasta que las ciudades queden destruidas
y sin habitante alguno;
hasta que las casas queden deshabitadas
y los campos asolados y en ruinas;
12hasta que el Señor haya enviado lejos a la gente
y sean muchos los lugares abandonados en el país.
13Y, si aún queda en la tierra una décima parte,
esta volverá a ser devastada.
Pero así como al talar la encina y el roble
queda parte del tronco,
esa parte es el linaje santo.
Viziunea lui Isaia și chemarea lui
1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul1 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte].. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4Ușorii4 Sau: Temelia. și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.
5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“
6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“
8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
– Iată‑mă! Trimite‑mă!
9El a zis:
– Du‑te și spune‑i acestui popor:
„Să auziți cu auzul,9 Sau: Să auziți auzind, un idiom ebraic cu sensul de a auzi mereu. dar să nu înțelegeți
și să priviți cu privirea,9 Sau: Să priviți privind, un idiom ebraic cu sensul de a privi mereu. dar să nu pricepeți!“
10Împietrește10 Lit.: Îngrașă inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi‑a răspuns:
– Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină
și vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate și pustii;
12până când Domnul îi va trimite pe toți departe,
iar țara va rămâne în întregime părăsită.
13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
