El canto a la viña
1Cantaré en nombre de mi querido amigo
una canción dedicada a su viña.
Mi querido amigo tenía una viña
en una ladera fértil.
2La cavó, la limpió de piedras
y la plantó con las mejores cepas.
Edificó una torre en medio de ella
y además preparó un lagar.
Él esperaba que diera buenas uvas,
pero acabó dando uvas agrias.
3«Y ahora, habitantes de Jerusalén, hombres de Judá,
juzguen entre mi viña y yo.
4¿Qué más se podría hacer por mi viña
que yo no lo haya hecho?
Yo esperaba que diera buenas uvas;
¿por qué dio uvas agrias?
5Voy a decirles
lo que haré con mi viña:
Le quitaré su cerco
para que sirva de pasto;
derribaré su muro
para que sea pisoteada.
6La dejaré desolada
y no será podada ni cultivada;
le crecerán espinos y cardos.
Mandaré que las nubes
no derramen lluvia sobre ella».
7La viña del Señor de los Ejércitos
es la nación de Israel;
el pueblo de Judá
es su huerto preferido.
Él esperaba justicia, pero encontró ríos de sangre;
esperaba rectitud, pero encontró gritos de angustia.
Maldiciones contra los explotadores
8¡Ay de aquellos que acaparan casa tras casa
y se apropian de campo tras campo
hasta que no dejan lugar para nadie más,
y terminan viviendo solos en la tierra!
9El Señor de los Ejércitos me ha dicho al oído:
«Ciertamente muchas casas quedarán devastadas
y no habrá quien habite las grandes mansiones.
10Tres hectáreas5:10 tres hectáreas. El hebreo dice tres yugadas. Es decir, la cantidad de terreno que diez yuntas de bueyes podían arar en un día. de viña solo producirán un bato5:10 Es decir, aprox. 22 l. de vino
y un jómer5:10 Es decir, aprox. 160 kg. de semilla dará tan solo un efa5:10 Es decir, aprox. 16 kg. de grano».
11¡Ay de los que madrugan
para ir tras bebidas embriagantes,
que se quedan hasta muy tarde
para encenderse con vino!
12En sus banquetes hay arpas,
liras, panderos, flautas y vino;
pero no se fijan en los hechos del Señor
ni tienen en cuenta las obras de sus manos.
13Por eso mi pueblo será exiliado
por falta de conocimiento;
sus nobles perecerán de hambre
y la gente común morirá de sed.
14Por eso la muerte5:14 la muerte. Lit. Seol. ensancha su garganta,
y desmesuradamente abre su boca.
Allí bajan nobles y plebeyos
con sus juergas y diversiones.
15El pueblo será humillado,
la humanidad, doblegada
y abatidos los ojos altivos.
16Pero el Señor de los Ejércitos será exaltado en justicia,
el Dios santo se mostrará santo en rectitud.
17Los corderos pastarán como en praderas propias
y las cabras5:17 las cabras (LXX); los forasteros (TM). comerán entre las ruinas de los ricos.
18¡Ay de los que arrastran iniquidad con cuerdas de mentira
y el pecado con sogas de carreta!
19Dicen: «¡Que Dios se apure,
que apresure su obra
para que la veamos;
que se acerque y se cumpla
el plan del Santo de Israel,
para que lo conozcamos!».
20¡Ay de los que llaman a lo malo bueno
y a lo bueno malo,
que tienen las tinieblas por luz
y la luz por tinieblas,
que tienen lo amargo por dulce
y lo dulce por amargo!
21¡Ay de los que se consideran sabios,
de los que se creen inteligentes!
22¡Ay de los valientes para beber vino,
de los campeones que mezclan bebidas embriagantes,
23de los que por soborno absuelven al culpable
y niegan sus derechos al inocente!
24Por eso, así como las lenguas de fuego devoran la paja
y el pasto seco se consume en las llamas,
su raíz se pudrirá
y, como el polvo, se disipará su flor.
Porque han rechazado la Ley del Señor de los Ejércitos
y han desdeñado la palabra del Santo de Israel.
25Por eso se enciende la ira del Señor contra su pueblo,
levanta la mano contra él y lo golpea;
las montañas se estremecen,
los cadáveres quedan como basura en medio de las calles.
A pesar de todo esto, la ira de Dios no se ha aplacado;
su mano aún sigue extendida.
26Con una bandera hará señas a una nación lejana,
con un silbido la llamará desde el extremo de la tierra,
y esta nación llegará
presta y veloz.
27Ninguno de ellos se cansa ni tropieza,
ni dormita ni se duerme;
a ninguno se le afloja el cinturón
ni se le rompe la correa de las sandalias.
28Sus flechas son puntiagudas,
tensos todos sus arcos;
parecen dura piedra los cascos de sus caballos
y torbellino las ruedas de sus carros.
29Su rugido es el de una leona,
como el de los leoncillos:
gruñe y atrapa la presa,
y se la lleva sin que nadie se la arrebate.
30En aquel día bramará contra ella
como brama el mar.
Si alguien contempla la tierra,
la verá sombría y angustiada;
entonces la luz se ocultará tras negros nubarrones.
O cântare despre via Domnului
1Voi cânta Preaiubitului meu
o cântare despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
pe un deal fertil.
2A săpat‑o, a curățat‑o de pietre
și a sădit în ea cele mai alese vițe.
I‑a zidit un turn de pază
și i‑a săpat un teasc.
Apoi a așteptat să facă struguri buni,
dar ea a făcut struguri sălbatici2, 4 Lit.: urât mirositori (stricați). Sau acri..
3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda,
judecați, vă rog, între Mine și via Mea.
4Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele
și nu i‑am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?
5Acum vă voi spune
ce voi face cu via Mea:
îi voi îndepărta gardul,
și ea va fi lăsată pentru pășune;
îi voi dărâma zidul,
și ea va fi călcată‑n picioare.
6O voi preface într‑o pustie;
nu va mai fi curățată, nici săpată,
iar în ea vor crește mărăcini și spini.
De asemenea, voi porunci norilor
să nu mai dea ploaie peste ea.“
7Via Domnului Oștirilor
este Casa lui Israel,
iar bărbații lui Iuda
sunt grădina desfătării Sale.
El Se aștepta la judecată dreaptă,
și iată că are loc vărsare de sânge;
Se aștepta la dreptate,
dar iată că se aude strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda și condamnarea lui
8Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă
și uniți ogor lângă ogor
până nu mai rămâne loc
și trăiți singuri în țară!
9Domnul Oștirilor a jurat în auzul meu:
„Cu siguranță, multe case vor fi pustiite,
case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10O vie de zece iugăre10 Aproximativ 5 ha, terenul arat într‑o zi de zece perechi de boi. va da doar un bat10 Aproximativ 22 l.,
un homer10 Aproximativ 220 l. de sămânță nu va da decât o efă10 Aproximativ 22 l..“
11Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață
ca să alerge după băutură
și vai de cei ce stau până noaptea târziu,
ca să se înfierbânte de vin!
12Ei au liră și harfă,
tamburină, flaut și vin la ospețele lor,
dar nu iau seama de faptele Domnului
și nu văd lucrarea mâinilor Sale!
13Și astfel, poporul meu va merge în captivitate
din lipsă de cunoștință.
Conducătorii13 Lit.: gloria. lui vor ajunge oameni ai foametei,
iar mulțimea lui se va usca de sete.
14De aceea Locuința Morților14 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]. și‑a mărit pofta
și și‑a deschis gura peste măsură.
În ea vor coborî nobilii14 Lit.: măreția, termenul ebraic fiind sinonim cu cel din v. 13, dar făcând referire tot la conducătorii lui Iuda. lui Iuda și mulțimea lui,
precum și cei ce petrec și se veselesc în ea.
15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit,
iar privirile trufașe vor fi smerite.
16Dar Domnul Oștirilor va fi înălțat prin judecată;
Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor,
vor mânca printre dărâmăturile bogaților.
18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii
și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!
19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească,
să‑Și facă repede lucrarea
ca s‑o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
ca noi să‑l cunoaștem!“
20Vai de cei ce numesc răul bine,
și binele rău,
întunericul lumină,
și lumina întuneric,
amărăciunea dulceață,
și dulceața amărăciune!
21Vai de cei ce se cred înțelepți
și de cei ce se consideră isteți!
22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin
și curajoși la amestecat băuturi tari,
23care, pentru mită, îl achită pe cel rău,
și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți!
24De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea
și așa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot așa le va putrezi și lor rădăcina,
iar floarea li se va risipi ca țărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oștirilor
și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
25De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară.
Munții se clatină,
și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
26El ridică un steag pentru neamurile de departe
și le fluieră de la marginea pământului.
Și iată‑le că vin iute și ușor.
27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică27 Sau: nu se clatină.;
niciunul nu ațipește și nici nu doarme.
Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor
și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă.
28Săgețile lor sunt ascuțite,
toate arcurile lor sunt încordate.
Copitele cailor lor sunt ca de cremene,
și roțile carelor lor sunt ca vijelia.
29Urletul lor este ca al unui leu;
urlă ca niște lei tineri.
Răcnesc și înșfacă prada
pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa.
30În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui,
ca răcnetul mării.
Dacă cineva se va uita către țară,
va vedea numai întuneric și necaz;
chiar și lumina va fi ascunsă între nori.
