El castigo de los culpables
1Después oí que Dios clamaba con fuerte voz: «¡Acérquense, verdugos de la ciudad, cada uno con su arma destructora en la mano!». 2Entonces vi que por el camino de la puerta superior que da hacia el norte venían seis hombres, cada uno con un arma mortal en la mano. Con ellos venía un hombre vestido con tela de lino, que llevaba en la cintura un estuche de escriba. Todos ellos entraron y se pararon junto al altar de bronce.
3La gloria del Dios de Israel, que estaba sobre los querubines, se elevó y se dirigió hacia el umbral del Templo. Entonces el Señor llamó al hombre vestido de tela de lino que llevaba en la cintura un estuche de escriba 4y le dijo: «Recorre la ciudad de Jerusalén y coloca una señal en la frente de quienes giman y se lamenten por los actos detestables que se cometen en la ciudad».
5Pero oí que a los otros dijo: «Síganlo. Recorran la ciudad y maten sin piedad ni compasión. 6Maten a viejos y a jóvenes, a muchachas, niños y mujeres; comiencen en el Templo, y no dejen a nadie con vida. Pero no toquen a los que tengan la señal». Y aquellos hombres comenzaron por matar a los ancianos que estaban frente al Templo.
7Después les dijo: «Salgan y profanen el Templo; llenen de cadáveres los atrios».
Ellos salieron y comenzaron a matar gente en toda la ciudad. 8Y mientras mataban, yo me quedé solo, caí rostro en tierra y grité: «¡Ay, Señor y Dios! ¿Descargarás tu furor sobre Jerusalén y destruirás a todo el resto de Israel?».
9Él me respondió: «La iniquidad del pueblo de Israel y de Judá es extremadamente grande. El país está lleno de violencia; la ciudad, llena de injusticia. Porque ellos dicen: “El Señor abandonó la tierra; el Señor no nos ve”. 10Por eso no tendré piedad ni compasión, sino que les pediré cuentas de su conducta».
11Entonces el hombre vestido de tela de lino que llevaba en la cintura un estuche de escriba informó: «Ya hice lo que me mandaste hacer».
Uciderea idolatrilor
1După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetății, fiecare cu arma lui de distrugere!“ 2Și iată că șase bărbați veneau dinspre drumul Porții de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit și s‑au oprit în apropierea altarului de bronz.
3Slava Dumnezeului lui Israel s‑a ridicat dintre heruvimii de unde era și a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l‑a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in și care avea călimara la brâu. 4Domnul i‑a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul și fă un semn pe frunțile celor ce suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârșesc în mijlocul ei.“
5Iar celorlalți le‑a zis în auzul urechilor mele: „Străbateți cetatea în urma lui și ucideți! Ochii voștri să nu arate milă și să nu cruțați pe nimeni! 6Bătrâni și tineri, fecioare, copii și femei, pe toți să‑i ucideți! Însă de toți aceia care au primit semnul să nu vă atingeți! Începeți chiar din Sfântul Meu Lăcaș!“ Așa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.
7El le‑a zis: „Întinați Casa și umpleți‑i curțile cu morți! Porniți!“ Ei au pornit și au ucis prin cetate.
8În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur.
Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămășița lui Israel, revărsându‑Ți furia peste Ierusalim?
9El mi‑a zis:
– Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede!“ 10De aceea nu voi avea milă de ei și nu‑i voi cruța, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.
11Și, iată, bărbatul îmbrăcat în haine de in și cu călimara la brâu s‑a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“
