Profecía contra Egipto
1A los doce días del mes décimo del año décimo, el Señor me dirigió la palabra: 2«Hijo de hombre, pon tu rostro contra el faraón, rey de Egipto, y profetiza contra él y contra todo Egipto. 3Adviértele que así dice el Señor y Dios:
»“Yo estoy contra ti, faraón, rey de Egipto,
gran monstruo que yaces en el cauce de tus arroyos,
que dices: ‘El Nilo es mío,
es mi creación’.
4Te pondré garfios en las mandíbulas,
y haré que los peces del río se te peguen a las escamas.
Y con todos los peces pegados a tus escamas
te sacaré de la corriente.
5Te abandonaré en el desierto,
junto con todos los peces de tus arroyos.
Caerás en campo abierto
y no serás recogido ni enterrado.29:5 enterrado (mss. hebreos y Targum); juntado (TM).
Te daré como alimento
a las bestias de la tierra y a las aves del cielo.
6Entonces todos los habitantes de Egipto sabrán que yo soy el Señor.
»”Solo has sido un bastón de caña para el pueblo de Israel. 7Cuando se agarraron de tu mano, te quebraste y desgarraste sus manos;29:7 manos (LXX y Siríaca); hombros (TM). cuando en ti se apoyaron, te rompiste y sus espaldas se estremecieron.29:7 se estremecieron (Siríaca; véanse LXX y Vulgata); hiciste que se pararan (TM).
8»”Por eso, así dice el Señor y Dios: Contra ti traeré la espada y haré que mate a hombres y animales. 9La tierra de Egipto quedará en ruinas. Entonces sabrán que yo soy el Señor.
»”Tú dijiste: ‘El Nilo es mío, es mi creación’. 10Por eso me declaro en contra tuya y en contra de tus ríos. Desde Migdol hasta Asuán, y hasta la frontera con Cus, convertiré a la tierra de Egipto en ruina y destrucción total. 11Durante cuarenta años quedará completamente deshabitada; ni hombres ni animales pasarán por allí. 12Haré de Egipto la más desolada de todas las tierras y durante cuarenta años sus ciudades quedarán en ruinas y en medio de gran destrucción. Yo dispersaré a los egipcios entre las naciones y los esparciré por los países.
13»”Así dice el Señor y Dios: Al cabo de los cuarenta años reuniré a los egipcios de entre los pueblos donde fueron dispersados. 14Haré que vuelvan de su cautividad y los haré volver a Patros, tierra de sus antepasados. Allí formarán un reino humilde. 15Será el reino de menor importancia y nunca podrá levantarse por encima de las demás naciones. Yo mismo los haré tan pequeños que no podrán dominar a las otras naciones. 16El pueblo de Israel no confiará más en Egipto. Al contrario, será Egipto quien les sirva para recordar el pecado que cometieron los israelitas al seguirlo. Así sabrán que yo soy el Señor y Dios”».
17El primer día del mes primero del año veintisiete, el Señor me dirigió la palabra: 18«Toma en cuenta, hijo de hombre, que el rey de Babilonia, Nabucodonosor, y su ejército llevaron a cabo una gran campaña contra Tiro. Todos ellos quedaron con la cabeza rapada y con llagas en la espalda. Pero a pesar del tremendo esfuerzo, ni él ni su ejército sacaron provecho alguno de la campaña emprendida contra Tiro. 19Por eso, así dice el Señor y Dios: Pondré a Egipto en manos de Nabucodonosor, rey de Babilonia, quien se apoderará de sus riquezas, saqueará sus despojos y se llevará el botín que servirá de recompensa para su ejército. 20Yo le entregaré a Egipto como recompensa por lo que hizo contra Tiro, porque ellos lo hicieron por mí, afirma el Señor y Dios.
21»En aquel día acrecentaré la fuerza29:21 la fuerza. Lit. un cuerno que aquí simboliza el poder o la fuerza. del pueblo de Israel y en ese momento tú, Ezequiel, les hablarás con libertad. Entonces sabrán que yo soy el Señor».
Profeție împotriva Egiptului
1În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea,1 7 ianuarie 587 î.Cr. Vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Faraon, regele Egiptului, și profețește împotriva lui și împotriva întregului Egipt. 3Vorbește și spune‑le: Așa vorbește Stăpânul Domn:
«Iată, sunt împotriva ta, Faraon,
rege al Egiptului,
marele monstru
care te odihnești în mijlocul râurilor tale!
Tu zici: ‘Nilul este al meu!
L‑am făcut pentru mine însumi!’
4Dar îți voi pune cârlige în fălci
și voi face ca peștii râurilor tale
să se lipească de solzii tăi!
Te voi scoate din mijlocul râurilor tale
împreună cu toți peștii
care s‑au lipit de solzii tăi.
5Te voi lăsa în pustie,
pe tine și pe toți peștii din râurile tale.
Vei cădea pe fața câmpiei
și nu vei fi luat sau ridicat.5 Probabil cu referire la înmormântare.
Te voi da ca hrană
vietăților pământului și păsărilor cerului.
6Atunci toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, fiindcă au fost un toiag de trestie pentru Casa lui Israel. 7Când te‑au apucat cu mâna7 Sau: te‑au apucat de mână., te‑ai sfărâmat și le‑ai străpuns tot umărul. Când s‑au sprijinit de tine, te‑ai rupt și le‑ai scrântit ambele coapse.»
8De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi aduce împotriva ta o sabie și‑ți voi nimici oamenii și animalele. 9Țara Egiptului va ajunge o pustietate și o ruină și vor ști astfel că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: ‘Nilul este al meu! Eu l‑am făcut!’ 10De aceea, iată, sunt împotriva ta și a râurilor tale! Voi preface țara Egiptului într‑o mare ruină, într‑o pustietate, de la Migdol la Syene10 Modernul Aswan, la frontiera de sud a Egiptului. Expresia de la Migdol la Syene poate fi comparată cu expresia de la Dan la Beer-Șeba, care înseamnă de la un capăt la celălalt al țării. și până la hotarul lui Cuș10 Etiopia.. 11Nu va mai trece prin ea nici picior de om, nici picior de animal și timp de patruzeci de ani va rămâne nelocuită. 12Voi preface țara Egiptului într‑o pustietate în mijlocul altor țări pustiite și, timp de patruzeci de ani, cetățile ei vor face parte din rândul cetăților lăsate pustii. Îi voi împrăștia pe egipteni printre neamuri și‑i voi risipi în țări străine.»
13Așa vorbește Stăpânul Domn: «La sfârșitul celor patruzeci de ani, îi voi strânge pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăștiați. 14Îi voi aduce înapoi pe captivii Egiptului, îi voi aduce înapoi în țara Patros14 Egiptul de Sus (sudul Egiptului)., în patria lor, și acolo vor fi un regat neînsemnat. 15Va fi cel mai neînsemnat dintre regate și nu se va mai înălța deasupra neamurilor. Îi voi împuțina, ca să nu mai stăpânească peste neamuri. 16Egiptul nu va mai fi o pricină de încredere pentru Casa lui Israel, ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când venea să‑i ceară ajutorul. Și vor ști astfel că Eu sunt Stăpânul Domn.»“
Egiptul, răsplata oferită lui Nebucadnețar
17În anul al douăzeci și șaptelea, în prima zi a lunii întâi,17 26 aprilie 571 î.Cr.; vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 18„Fiul omului, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și‑a pus armata să facă o lucrare grea împotriva Tyrului. Fiecare cap a fost pleșuvit și fiecare umăr a fost jupuit, dar nici el, nici armata lui n‑au avut nicio răsplată din Tyr pentru lucrarea pe care au înfăptuit‑o împotriva cetății. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, îi dau țara Egiptului lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. El îi va duce bogăția, va prăda ce este de prădat și va jefui ce este de jefuit. Aceasta va fi plata oștirii sale. 20Ca răsplată pentru ceea ce a lucrat împotriva Tyrului îi dau țara Egiptului, deoarece s‑a ostenit pentru Mine, zice Stăpânul Domn.»
21În ziua aceea, voi face să‑i crească un corn21 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). Casei lui Israel, iar ție îți voi deschide gura să vorbești în mijlocul lor. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.“
