La responsabilidad personal
1La palabra del Señor vino a mí y me dijo: 2«¿A qué viene tanta repetición de este proverbio tan conocido en Israel:
»“Los padres comieron uvas agrias
y a los hijos les duelen los dientes?”.
3»Tan cierto como que yo vivo, declara el Señor y Dios, jamás se volverá a repetir este proverbio en Israel. 4La persona que peque morirá. Sepan que todas las vidas me pertenecen, tanto la del padre como la del hijo.
5»Supongamos que hay un hombre justo
que practica el derecho y la justicia.
6No come en los santuarios de los montes
ni eleva plegarias a los ídolos de Israel.
No deshonra a la mujer de su prójimo
ni se une a la mujer en los días de su menstruación.
7No oprime a nadie ni roba;
más bien, devuelve la prenda al deudor,
da de comer al hambriento y viste al desnudo.
8No presta dinero con usura
ni exige intereses.
Se abstiene de hacer el mal
y juzga imparcialmente entre los rivales.
9Obedece mis estatutos
y cumple fielmente mis leyes.
Tal persona es justa y,
ciertamente, vivirá,
afirma el Señor y Dios.
10»Supongamos que esa persona tiene un hijo violento y homicida 11(aunque su padre no hizo ninguna de esas cosas).
»Él participa de los banquetes idolátricos en los cerros
y deshonra a la mujer de su prójimo.
12Oprime al pobre y al indigente;
roba y no devuelve la prenda al deudor.
Eleva plegarias a los ídolos
e incurre en actos abominables;
13presta dinero con usura y exige intereses.
¿Tal hijo merece vivir? ¡Claro que no! Por haber cometido todas esas abominaciones, será condenado a muerte y, de su muerte, solo él será responsable.
14»Supongamos que ese hijo podría a su vez tener un hijo que ve todos los pecados de su padre, pero no los imita.
15»No participa de los banquetes idolátricos en los cerros
ni eleva plegarias a los ídolos de Israel.
Tampoco deshonra a la mujer de su prójimo.
16No oprime a nadie
y devuelve la prenda al deudor.
No roba, da de comer al hambriento
y viste al desnudo.
17No maltrata al pobre
ni presta dinero con usura ni exige intereses.
Cumple mis leyes y obedece mis estatutos.
Un hijo así no merece morir por la maldad de su padre; ¡merece vivir! 18En cuanto a su padre, merece morir por su propio pecado, porque fue un opresor, robó a su prójimo e hizo lo malo en medio de su pueblo.
19»Pero ustedes preguntan: “¿Por qué no carga el hijo con las culpas de su padre?”. ¡Porque el hijo era justo y recto, pues obedeció mis estatutos y los puso en práctica! ¡Tal hijo merece vivir! 20La persona que peque morirá. Ningún hijo cargará con la culpa de su padre ni el padre con la del hijo. Al justo se le pagará con justicia y al malvado se le pagará con maldad.
21»Pero si el malvado se arrepiente de todos los pecados que ha cometido, obedece todos mis estatutos y practica el derecho y la justicia, no morirá; 22vivirá por haber actuado con justicia, y Dios no tomará en cuenta todos los pecados que ese malvado haya cometido. 23¿Acaso creen que me complace la muerte del malvado? ¿No quiero más bien que abandone su mala conducta y que viva? Yo, el Señor y Dios, lo afirmo.
24»Si el justo se aparta de la justicia y hace lo malo y comete todas las abominaciones del malvado, ¿merece vivir? No, sino que morirá por causa de su infidelidad y de sus pecados, y no se tomará en cuenta ninguna de sus obras justas.
25»Ustedes dicen: “No es justo el proceder del Señor”. Pero escucha, pueblo de Israel: ¿En qué no soy justo? ¿No son ustedes los que actúan injustamente? 26Si el justo se aparta de su justicia, cae en la maldad y muere, pero muere a causa de su maldad. 27Por otra parte, si el malvado deja de hacer lo malo y actúa con justicia y rectitud, salvará su vida. 28Si recapacita y se aparta de todas sus maldades, no morirá, sino que vivirá. 29Sin embargo, el pueblo de Israel anda diciendo: “No es justo el proceder del Señor”. Pueblo de Israel, ¿en qué soy injusto? ¿No son más bien ustedes los injustos?
30»Por tanto, a cada uno de ustedes, los israelitas, los juzgaré según su conducta, afirma el Señor y Dios. Arrepiéntanse y apártense de todas sus maldades y el pecado no será piedra de tropiezo. 31Arrojen de una vez por todas las maldades que cometieron contra mí y adquieran un corazón y un espíritu nuevos. ¿Por qué habrás de morir, pueblo de Israel? 32Yo no quiero la muerte de nadie. ¡Conviértanse y vivirán!, afirma el Señor y Dios.
Responsabilitatea morală este individuală
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„De ce continuați să folosiți această zicală cu privire la țara lui Israel, spunând:
«Părinții au mâncat struguri necopți,
și dinții copiilor s‑au tocit»?
3Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veți mai folosi această zicală în Israel! 4Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât și sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuiește, acela va muri!
5Omul care este drept,
care face judecată și dreptate,
6care nu mănâncă pe munți6, 11, 15 O masă ritualică organizată pe înălțimile consacrate cultelor idolatre.,
nu‑și ridică ochii spre idolii Casei lui Israel,
nu o necinstește pe soția semenului său
și nu se apropie de o femeie în timpul necurăției ei,
7care nu nedreptățește pe nimeni,
dă înapoi datornicului garanția,
nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând
și îl îmbracă cu o haină pe cel gol,
8care nu împrumută cu dobândă
și nu ia camătă de la nimeni,
care își ferește mâna de nedreptate
și judecă după adevăr între om și om,
9care urmează hotărârile Mele
și păzește judecățile Mele,
lucrând cu credincioșie,
un astfel de om drept sigur va trăi,
zice Stăpânul Domn.
10Dacă unui astfel de om i se naște un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea, 11și nu face niciunul din lucrurile bune,
ci mănâncă pe munți,
o necinstește pe soția semenului său,
12îl nedreptățește pe cel sărac și pe cel nevoiaș,
comite jaf, nu dă înapoi garanția,
își ridică ochii spre idoli, săvârșește urâciuni,
13dă împrumut cu dobândă și ia camătă,
oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârșit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranță, iar sângele lui va cădea asupra capului său.
14Dar să zicem că și lui i se naște un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârșește tatăl său, dar, deși le vede, totuși nu le face.
15El nu mănâncă pe munți,
nu‑și ridică ochii spre idolii Casei lui Israel,
nu o necinstește pe soția semenului său,
16nu nedreptățește pe nimeni,
nu reține garanția,
nu comite jaf,
dă din pâinea lui celui flămând
și îl îmbracă cu o haină pe cel gol.
17El își ferește mâna de nelegiuire,
nu ia dobândă de pe împrumuturi,
împlinește rânduielile Mele și umblă după hotărârile Mele.
Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci sigur va trăi! 18Dar tatăl său, care s‑a ocupat cu asuprirea, care l‑a jefuit pe fratele său și care a făcut ce nu este bine în poporul său, un astfel de om va muri din cauza nelegiuirii sale.
19Voi însă ziceți: «De ce să nu poarte și fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată și dreptate și pentru că a păzit toate hotărârile Mele și le‑a împlinit! De aceea el sigur va trăi! 20Sufletul care păcătuiește, acela va muri! Fiul nu va purta pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui și nici tatăl nu va purta pedeapsa pentru nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot așa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.
21Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le‑a săvârșit, păzește toate hotărârile Mele și face judecată și dreptate, el sigur va trăi și nu va muri. 22Toate fărădelegile pe care le‑a săvârșit nu i se vor mai aminti! El va trăi datorită dreptății pe care a înfăptuit‑o. 23Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?
24Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârșite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit‑o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioșiei de care a dat dovadă și din cauza păcatelor pe care le‑a săvârșit, el va muri.
25Totuși, voi ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, Casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din cauza aceasta; va muri din cauza nedreptății pe care a săvârșit‑o. 27Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăiește și face judecată și dreptate, își va păstra în viață sufletul. 28Dacă își vede starea și se întoarce de la toate fărădelegile pe care le‑a săvârșit, sigur va trăi; el nu va muri. 29Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, Casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte?
30De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile voastre, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiți‑vă și întoarceți‑vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31Aruncați de la voi toate fărădelegile pe care le‑ați săvârșit și faceți‑vă rost de o inimă nouă și de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, Casă a lui Israel? 32Căci Eu nu‑Mi găsesc plăcerea în moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceți‑vă deci și veți trăi!
