Moisés bendice a las tribus
1Antes de su muerte, Moisés, hombre de Dios, bendijo a los israelitas. 2Les dijo:
«Vino el Señor desde el Sinaí,
vino sobre su pueblo, como aurora, desde Seír;
resplandeció desde el monte Parán.
Llegó con millares de santos
desde el sur, desde las laderas de sus montañas.
3Él es quien ama a su pueblo;
todos los santos están en su mano.
A sus pies ellos se postran
y de él reciben instrucción.
4Es la ley que nos dio Moisés,
la herencia de la asamblea de Jacob.
5Él era rey sobre Jesurún33:5 En hebreo, Jesurún significa el justo, es decir, Israel; también en v. 26.
cuando los líderes del pueblo se reunieron,
junto con las tribus de Israel.
6»Que Rubén viva y que no muera;
¡sean innumerables sus hombres!».
7Y esto dijo acerca de Judá:
«Oye, Señor, el clamor de Judá;
hazlo volver a su pueblo.
Judá defiende su causa con sus propias fuerzas.
¡Ayúdalo contra sus enemigos!».
8Acerca de Leví dijo:
«El urim y el tumim pertenecen
a tu fiel servidor.
Lo pusiste a prueba en Masá;
en las aguas de Meribá contendiste con él.
9Dijo de su padre y de su madre:
“No los tomo en cuenta”.
No reconoció a sus hermanos
y hasta desconoció a sus hijos,
pero tuvo en cuenta tu palabra
y obedeció tu pacto.
10Enseñó tus ordenanzas a Jacob
y tu ley a Israel.
Presentó ante ti, sobre tu altar,
el incienso y las ofrendas del todo quemadas.
11Bendice, Señor, sus logros
y acepta la obra de sus manos.
Destruye el poder de sus adversarios;
¡que nunca más se levanten sus enemigos!».
12Acerca de Benjamín dijo:
«Que el amado del Señor repose seguro en él,
porque lo protege todo el día
y descansa tranquilo entre sus hombros».
13Acerca de José dijo:
«El Señor bendiga su tierra
con el rocío precioso del cielo
y con las aguas que brotan de la tierra;
14con los mejores frutos del sol
y los mejores productos de la luna;
15con lo más selecto de las antiguas montañas
y la fertilidad de las colinas eternas;
16con lo mejor de lo que llena la tierra
y el favor del que mora en la zarza ardiente.
Repose todo esto sobre la cabeza de José,
sobre la frente del elegido entre sus hermanos.
17José es majestuoso como primogénito de toro;
¡poderoso como un toro salvaje!
Con sus cuernos atacará a las naciones,
hasta arrinconarlas en los confines del mundo.
¡Tales son las decenas de millares de Efraín,
los millares de Manasés!».
18Acerca de Zabulón dijo:
«Tú, Zabulón, eres feliz emprendiendo viajes,
y tú, Isacar, quedándote en tu campamento.
19Invitarán a los pueblos a subir a la montaña,
para ofrecer allí sacrificios de justicia.
Disfrutarán de la abundancia del mar
y de los tesoros escondidos en la arena».
20Acerca de Gad dijo:
«¡Bendito el que ensanche los dominios de Gad!
Ahí habita Gad como león,
desgarrando brazos y cabezas.
21Escogió la mejor tierra para sí;
se guardó la porción del líder.
Cuando los jefes del pueblo se reunieron,
cumplió la justa voluntad del Señor,
las leyes que había dado a Israel».
22Acerca de Dan dijo:
«Dan es un cachorro de león,
que salta desde Basán».
23Acerca de Neftalí dijo:
«Neftalí rebosa del favor del Señor
y está lleno de sus bendiciones;
sus dominios se extienden desde el lago hasta el sur».
24Acerca de Aser dijo:
«Aser es el más bendito de los hijos;
que sea el favorito de sus hermanos
y se empape en aceite los pies.
25Tus cerrojos serán de hierro y bronce;
¡que dure tu fuerza tanto como tus días!
26»No hay nadie como el Dios de Jesurún,
que para ayudarte cabalga en los cielos,
entre las nubes, con toda su majestad.
27El Dios eterno es tu refugio;
por siempre te sostiene entre sus brazos.
Expulsará de tu presencia a tus enemigos
y te ordenará que los destruyas.
28¡Vive seguro, Israel!
¡Habita sin enemigos, fuente de Jacob!
Tu tierra está llena de trigo y de vino nuevo;
tus cielos destilan rocío.
29¡Dichoso eres Israel!
¿Quién como tú,
pueblo rescatado por el Señor?
Él es tu escudo y tu ayuda;
él es tu espada victoriosa.
Tus enemigos se doblegarán ante ti;
sus espaldas te servirán de tapete».33:29 sus … tapete. Alt. hollarás sus altares paganos.
Moise binecuvântează cele douăsprezece seminții
1Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit‑o pentru fiii lui Israel, înainte de moartea sa. 2El a zis:
„Domnul a venit din Sinai
și a răsărit peste ei din Seir.
A strălucit din muntele Paran
și a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinți2 Sau: cu zecile de mii de sfinți..
O lege învăpăiată le‑a dat cu dreapta Lui2 Sensul versului este nesigur. Sau sfinți, / din sud, de pe versanții munților Lui..
3Da, El iubește poporul!
Toți sfinții Tăi sunt în mâna Ta.
Ei s‑au plecat la picioarele Tale
și au primit cuvintele Tale.
4Moise ne‑a dat Legea,
moștenirea adunării lui Iacov.
5El era Împărat peste Ieșurun5, 26 Vezi nota de la 32:15.
când se adunau conducătorii poporului
împreună cu semințiile lui Israel.5 Sau: Să fie, așadar, un Împărat peste Ieșurun / când se adună conducătorii poporului, / când sunt împreună semințiile lui Israel. LXX: El va fi Împărat.
6Să trăiască Ruben și să nu moară,
iar bărbații lui să fie fără număr6 Sau: chiar dacă bărbații lui sunt puțini..“
7Despre Iuda a zis:
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
și întoarce‑l la poporul lui.
Cu propriile‑i mâini el își apără cauza,
dar Tu să‑i fii ajutor împotriva vrăjmașilor lui.“
8Despre Levi a zis:
„Tumim și Urim8 Vezi Ex. 28:30 și nota. Cuvinte cu origine și sens nesigur, însemnând, probabil, Lumini și Desăvârșiri. Pietre cu funcție oraculară, de căutare a voii lui Dumnezeu, în timp de criză (Num. 27:21; 1 Sam. 28:6; Ezra 2:63). au fost încredințate bărbatului credincios8 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:10).,
pe care l‑ai pus la încercare la Masa
și l‑ai certat la apele Meribei.
9El a zis despre tatăl său și despre mama sa
«Nu i‑am văzut!»,
pe frații lui nu i‑a recunoscut,
iar de copiii lui n‑a dorit să știe,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
și a păzit legământul Tău.
10El învață pe Iacov poruncile Tale
și pe Israel Legea Ta.
El așază tămâie înaintea Ta
și jertfe pe altarul Tău.
11Doamne, binecuvântează tăria lui
și primește lucrarea mâinilor lui.
Zdrobește coapsele celor ce se ridică împotriva lui
și cei ce‑l urăsc să nu se mai ridice.“
12Despre Beniamin a zis:
„Preaiubitul Domnului va locui în siguranță lângă El,
Domnul îl va ocroti toată ziua
și el se va odihni între umerii Lui.“
13Despre Iosif a zis:
„Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
cu roua îmbelșugată a cerului
și cu apele adânci de jos,
14cu cele mai bune roade ale soarelui
și cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15cu înălțimile munților străvechi
și cu bunătățile dealurilor veșnice.
16Cele mai bune daruri ale pământului,
belșugul lui și bunăvoința Celui Ce a locuit în rug
să vină peste capul lui Iosif,
pe creștetul capului său, a celui deosebit de16 Sau: său, care este un prinț între frații săi.
17El are grandoarea întâiului născut al taurului.
Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
până la capătul pământului.
Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
și miile lui Manase.“
18Despre Zabulon a zis:
„Bucură‑te, Zabulon, de alergările tale
și tu, Isahar, de corturile tale.
19Ei vor chema popoarele pe munte
și acolo vor oferi jertfele dreptății,
căci vor sorbi bogăția mărilor19 Cu referire, probabil, la profiturile obținute din comerțul maritim (vezi Gen. 49:13).
și comorile ascunse în nisip.“
20Despre Gad a zis:
„Binecuvântat să fie cel ce lărgește hotarele lui Gad!
El se odihnește ca leul
și sfârtecă brațe și capete.
21El și‑a ales partea cea mai bună,
căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
a împlinit dreptatea Domnului
și judecățile Lui cu privire la Israel.“
22Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu
care a sărit din Bașan.“
23Despre Neftali a zis:
„Neftali este îndestulat cu bunăvoință
și este plin de binecuvântarea Domnului.
El va moșteni vestul23 Lit.: marea. și sudul.“
24Despre Așer a zis:
„Cel mai binecuvântat dintre fii este Așer.
Să fie plăcut fraților lui
și să‑și înmoaie picioarele în ulei.
25Zăvoarele porților tale să fie de fier și de bronz,
iar puterea ta să țină cât zilele tale.
26Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun,
Care străbate călare cerurile ca să te ajute
și Care trece pe nori cu măreție.
27Dumnezeul cel Veșnic este un adăpost,
iar sub tine sunt brațele Lui veșnice.
El îi va alunga pe dușmani dinaintea ta
și va zice: «Nimiciți‑i!»
28Israel va locui singur la adăpost.
Izvorul lui Iacov este în țara cerealelor și a mustului,
unde cerul lasă să cadă roua.
29Ferice de tine, Israel!
Cine este ca tine, un popor izbăvit de Domnul?
El este scutul și ajutorul tău
și sabia ta glorioasă.
Dușmanii tăi te vor linguși,
iar tu vei călca peste înălțimile lor29 Sau: peste spinările lor..“
