1“Se um homem se divorciar de sua mulher
e depois da separação ela casar-se com outro homem,
poderá o primeiro marido voltar para ela?
Não seria a terra totalmente contaminada?
Mas você tem se prostituído com muitos amantes
e, agora, quer voltar para mim?”,
pergunta o Senhor.
2“Olhe para o campo e veja:
Há algum lugar onde você não foi desonrada?
À beira do caminho você se assentou à espera de amantes,
assentou-se como um nômade3.2 Ou árabe no deserto.
Você contaminou a terra
com sua prostituição e impiedade.
3Por isso as chuvas foram retidas,
e não veio chuva na primavera.
Mas você, apresentando-se declaradamente como prostituta,
se recusa a corar de vergonha.
4Você não acabou de me chamar:
‘Meu pai, amigo da minha juventude?
5Ficarás irado para sempre?
Teu ressentimento permanecerá até o fim?’
É assim que você fala,
mas faz todo o mal que pode”.
A Infidelidade de Israel
6Durante o reinado do rei Josias, o Senhor me disse: “Você viu o que fez Israel, a infiel? Subiu todo monte elevado e foi para debaixo de toda árvore verdejante para prostituir-se. 7Depois de ter feito tudo isso, pensei que ela voltaria para mim, mas não voltou. E a sua irmã traidora, Judá, viu essas coisas. 8Viu3.8 Conforme um manuscrito do Texto Massorético, a Septuaginta e a Versão Siríaca. O Texto Massorético diz Eu vi. também que dei à infiel Israel uma certidão de divórcio e a mandei embora, por causa de todos os seus adultérios. Entretanto, a sua irmã Judá, a traidora, também se prostituiu, sem temor algum. 9E, por ter feito pouco caso da imoralidade, Judá contaminou a terra, cometendo adultério com ídolos de pedra e madeira. 10Apesar de tudo isso, sua irmã Judá, a traidora, não voltou para mim de todo o coração, mas sim com fingimento”, declara o Senhor.
11O Senhor me disse: “Israel, a infiel, é melhor do que Judá, a traidora. 12Vá e proclame esta mensagem para os lados do norte:
“Volte, ó infiel Israel”, declara o Senhor,
“Não mais franzirei a testa cheio de ira contra você,
pois eu sou fiel”, declara o Senhor,
“Não ficarei irado para sempre.
13Mas reconheça o seu pecado:
você se rebelou contra o Senhor, o seu Deus,
e ofereceu os seus favores a deuses estranhos,
debaixo de toda árvore verdejante,
e não me obedeceu”,
declara o Senhor.
14“Voltem, filhos rebeldes! Pois eu sou o Senhor3.14 Ou marido de vocês”, declara o Senhor. “Tomarei vocês, um de cada cidade e dois de cada clã, e os trarei de volta a Sião. 15Então eu darei a vocês governantes conforme a minha vontade, que os dirigirão com sabedoria e com entendimento. 16Quando vocês aumentarem e se multiplicarem na sua terra naqueles dias”, declara o Senhor, “não dirão mais: ‘A arca da aliança do Senhor’. Não pensarão mais nisso nem se lembrarão dela; não sentirão sua falta nem se fará outra arca. 17Naquela época, chamarão Jerusalém ‘O Trono do Senhor’, e todas as nações se reunirão para honrar o nome do Senhor em Jerusalém. Não mais viverão segundo a obstinação de seus corações para fazer o mal. 18Naqueles dias, a comunidade de Judá caminhará com a comunidade de Israel, e juntas voltarão do norte para a terra que dei como herança aos seus antepassados.
19“Eu mesmo disse:
“Com que alegria eu a trataria como se tratam filhos
e daria uma terra aprazível a você,
a mais bela herança entre as nações!
Pensei que você me chamaria de ‘Pai’
e que não deixaria de seguir-me.
20Mas, como a mulher que trai o marido,
assim você tem sido infiel comigo, ó comunidade de Israel”,
declara o Senhor.
21Ouve-se um choro no campo,
o pranto de súplica dos israelitas,
porque perverteram os seus caminhos
e esqueceram o Senhor, o seu Deus.
22“Voltem, filhos rebeldes!
Eu os curarei da sua rebeldia”.
“Sim!”, o povo responde.
“Nós viremos a ti, pois tu és o Senhor, o nosso Deus.
23De fato, a agitação idólatra nas colinas
e o murmúrio nos montes é um engano.
No Senhor, no nosso Deus,
está a salvação de Israel.
24Desde a nossa juventude,
Baal, o deus da vergonha,
tem consumido o fruto do trabalho dos nossos antepassados:
as ovelhas, os bois, os seus filhos e as suas filhas.
25Seja a vergonha a nossa cama
e a desonra, o nosso cobertor.
Pecamos contra o Senhor, o nosso Deus,
tanto nós como os nossos antepassados,
desde a nossa juventude até o dia de hoje;
e não temos obedecido ao Senhor, ao nosso Deus.”
Necredincioasa Israel
1El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui,
iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat,
se va mai întoarce acesta la ea?
N‑ar fi chiar și țara aceea pângărită?
Și tu, care te‑ai prostituat cu mulți amanți,
să te mai întorci la Mine?
zice Domnul.
2Ridică‑ți ochii spre înălțimile pleșuve și privește:
este vreun loc unde nu te‑ai prostituat?
Stăteai pe drumuri pentru ei,
precum arabul în pustie.
Ai pângărit țara
prin necurățiile tale și cu răutatea ta.
3Chiar dacă ploile au fost oprite
și ploaia târzie3 Sau: de primăvară, ploile din martie și aprilie, vitale recoltei în Canaan. a lipsit,
totuși ți‑ai păstrat înfățișarea de prostituată
și ai refuzat să te rușinezi.
4Acum, nu‑i așa, strigi la Mine:
«Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!
5Își va ține El mânia pe vecie?
O va păstra El pentru totdeauna?»
Iată, așa ai vorbit,
dar tot sporești în a săvârși răul.“
6În zilele regelui Iosia, Domnul mi‑a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‑a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s‑a prostituat acolo. 7Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s‑a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am izgonit‑o și i‑am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a temut, ci s‑a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându‑se cu piatra și cu lemnul. 10Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
Chemare la pocăință
11Domnul mi‑a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată în comparație cu necredincioasa Iuda. 12Du‑te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune:
«Întoarce‑te, necredincioasă Israel, zice Domnul.
Nu Mă voi mai uita încruntat la voi,
căci Eu sunt îndurător, zice Domnul,
și nu țin mânie pe vecie.
13Numai recunoaște‑ți nelegiuirea,
recunoaște că te‑ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău,
că ți‑ai irosit timpul cu dumnezeii străini,
sub orice copac verde,
și nu ai ascultat de glasul Meu,
zice Domnul.
14Întoarceți‑vă, fii răzvrătiți, zice Domnul, căci Eu vă sunt Stăpân.14 Sau: căci Eu vă sunt Soț. Eu vă voi lua, pe unul dintr‑o cetate, pe doi dintr‑o familie, și vă voi conduce în Sion. 15Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară, zice Domnul, nu veți mai vorbi de Chivotul Legământului Domnului. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu‑și va mai aminti de el, nimănui nu‑i va lipsi și nici nu vor face un altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului și nu‑și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.
18În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună din țara de nord, în țara pe care am dat‑o drept moștenire părinților voștri. 19Îmi spuneam:
‘O, cum te voi pune19 Sau: Cum să te pun în numărul fiilor Mei, / să‑ți dau drept moștenire o țară plăcută, / cea mai frumoasă moștenire dintre națiuni? în numărul fiilor Mei
și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută,
cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’
Mă gândeam că Mă vei numi Tată
și nu te vei mai abate de la a Mă urma.
20Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei,
tot așa Mi‑ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel,
zice Domnul.»“
21Un vuiet se aude pe înălțimile pleșuve:
sunt plânsetele rugăciunilor fiilor lui Israel,
din cauză că și‑au pervertit căile
și L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
22„Întoarceți‑vă, copii răzvrătiți,
și vă voi vindeca necredincioșiile!“
„Iată‑ne, venim la Tine,
căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!
23Într-adevăr, altarele de pe dealuri
și idolii de pe munții cei mulți
sunt o minciună!
Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,
este mântuirea lui Israel!
24Din tinerețea noastră, Lucrul Rușinos24 Lit.: Rușinea. Prin acest calificativ se face referire la Baal într‑un mod disprețuitor.
a devorat rodul muncii părinților noștri –
turmele și cirezile lor,
fiii și fiicele lor.
25Să ne culcăm în rușinea noastră
și să ne acoperim cu umilirea noastră.
Căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,
atât noi, cât și părinții noștri,
din tinerețea noastră și până în ziua aceasta,
și nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru.“
