Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea și mila
1În cel de‑al patrulea an al împăratului Darius, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna Chislev1 7 decembrie 518 î.Cr.. 2Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului 3și să‑i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea3 Vezi nota de la 8:19. și să ne consacrăm la fel cum am făcut atâția ani?“
4Atunci Cuvântul Domnului Oștirilor mi‑a vorbit, zicând:
5„Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea5 Vezi nota de la 8:19., în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi? 6Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți? 7Nu sunt acestea cuvintele pe care le‑a vestit Domnul prin profeții cei dintâi, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul7 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. și zona deluroasă7 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. erau și ele locuite?»“
8Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Zaharia, zicând: 9„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său! 10Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!»
11Dar ei au refuzat să asculte, și‑au întors umărul cu încăpățânare și și‑au astupat urechile ca să n‑audă! 12Și‑au făcut inima tare ca diamantul, ca să n‑asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea Domnul Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții cei dintâi. Și astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oștirilor.
13Când Eu13 Lit.: El. am chemat, ei n‑au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n‑am ascultat, zice Domnul Oștirilor. 14I‑am împrăștiat ca o furtună printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au prefăcut astfel țara cea plăcută într‑o pustietate.“
Justiça e misericórdia, não jejum
1Veio outra mensagem da parte do Senhor para mim, no quarto dia do nono mês7.1 Mês de Quisleu. Entre a lua nova do mês de novembro e o mês de dezembro., que é o mês de Quisleu, no quarto ano do reinado de Dario.
2-3Os judeus da cidade de Betel mandaram um grupo de gente, encabeçados por Sarezer, governador da casa real, e também Regem-Meleque, que vieram ao templo do Senhor em Jerusalém para implorar o favor do Senhor e para perguntarem aos sacerdotes e profetas sobre se devem continuar os seus costumes tradicionais de jejum e lamentações durante o quinto mês7.2-3 Quinto mês. Mês de Abe e lembra o mês em que o templo foi destruído. de cada ano, como sempre fizeram.
4Foi esta a resposta do Senhor dos exércitos: 5“Pergunta a todo o povo e aos sacerdotes o seguinte: Durante estes 70 anos de exílio, quando jejuaram e choraram no quinto e sétimo mês, estavam realmente a fazê-lo para mim? 6E mesmo agora, nas vossas santas festividades consagradas a Deus, estão a pensar em mim ou unicamente no que vão comer, nas pessoas com quem se vão encontrar e no prazer que vão ter? 7Foram estas mesmas palavras que o Senhor disse por meio dos antigos profetas, quando Jerusalém era próspera e habitada, com suas cidades ao redor, quando o Negueve, toda a região sul e as planícies costeiras eram habitadas.”
8Veio ainda a palavra do Senhor dos exércitos a Zacarias: 9“Diz-lhes que sejam honestos e justos, que não andem a meter cunhas a troco de dinheiro; que mostrem piedade e misericórdia cada um ao seu próximo. 10Que não oprimam a viúva, nem o órfão, nem o estrangeiro, nem o pobre; que parem de tramar ciladas contra os outros.
11Os vossos pais não quiseram ouvir esta mensagem. Voltaram-me as costas; puseram os dedos nos ouvidos para poderem ficar descansados. 12Endureceram os corações como diamantes, só com medo de terem que aceitar a Lei que Deus, o Senhor dos exércitos, lhes tinha ordenado, que lhes revelara pelo seu Espírito através dos antigos profetas. Foi isso que fez cair sobre eles essa tamanha ira da parte de Deus.
13Chamei por eles, mas recusaram ouvir-me. Por isso, quando clamaram por mim, afastei-me. 14Espalhei-os, como se fosse um tornado, por entre as nações do mundo. A terra ficou desolada; já ninguém viaja sequer por ela. Aquela terra desejada está agora vazia, deserta!”
