Nouă Traducere În Limba Română

Maleahi 1:1-14

1O rostire a Cuvântului Domnului către Israel prin Maleahi.1 Sau: prin mesagerul Meu.

Întâietatea lui Iacov

2„V‑am iubit! zice Domnul. Dar voi întrebați: «Cum ne‑ai iubit?» N‑a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Și totuși pe Iacov l‑am iubit, 3dar pe Esau l‑am urât. I‑am prefăcut munții într‑o pustietate, iar moștenirea lui am dat‑o șacalilor din pustie.“ 4Dacă Edom ar zice: „Suntem doborâți, dar ne vom întoarce și vom rezidi ruinele!“, atunci așa vorbește Domnul Oștirilor4 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi la: (1) oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].: „Ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu. Și vor fi numiți: «Teritoriul Răutății, Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna». 5Veți vedea lucrul acesta cu ochii voștri și veți zice: «Mărit să fie Domnul dincolo de hotarele lui Israel!»

Necredincioșia lui Israel

(1:6–2:16)

Un cuvânt de mustrare pentru preoți

6Un fiu îl cinstește pe tatăl său și un rob îi dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune Domnul Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți‑am disprețuit noi Numele?» 7Aducând pe altarul Meu hrană pângărită. Dar voi întrebați: «Cum Te‑am pângărit?» Spunând că masa Domnului este de disprețuit7 În sensul că nu contează ce fel de jertfă este adusă pe altar (vezi prima parte a v. 7).. 8Când aduceți ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceți animale șchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?8 Vezi Lev. 22:17-25. Încearcă să le aduci guvernatorului tău! Va fi el oare mulțumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oștirilor.

9Și acum, căutați fața lui Dumnezeu ca să‑Și arate bunăvoința față de noi. Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?9 Sau: noi! Vina este a voastră! Vă va lua El în seamă?, zice Domnul Oștirilor.

10O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu‑Mi găsesc nicio plăcere în voi, zice Domnul Oștirilor, și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre. 11Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui11 Sau: de la un capăt al pământului și până la celălalt. Numele Meu este mare printre neamuri. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este11 Verbele din acest verset pot fi redate și la timpul viitor: va fi, se va arde, se vor aduce, va fi, în TM verbul fiind fie omis, fie la modul participiu. mare printre neamuri, zice Domnul Oștirilor.

12Dar voi Îl batjocoriți, zicând: «Masa Domnului este pângărită și rodul ei este o hrană de disprețuit!12 Sau: Masa Domnului poate fi pângărită și rodul ei poate fi o hrană de disprețuit!» 13Voi ziceți: «Iată, ce osteneală!» și vă strâmbați la ea13 Sau: la El., zice Domnul Oștirilor. Apoi aduceți ce a fost luat prin jaf, ce este șchiop sau bolnav. Da, astfel de daruri de mâncare aduceți! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul. 14Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și care, deși jură că‑l va aduce pe acesta, totuși îl jertfește Domnului pe cel cu meteahnă. Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oștirilor, și Numele Meu este de temut printre neamuri.

O Livro

Malaquias 1:1-14

O amor do Senhor pelo seu povo

1Esta é a mensagem do Senhor a Israel, comunicada pela boca do profeta Malaquias. 2“Eu amei-vos!”, diz o Senhor.

Responderam vocês: “Como e quando é que nos amaste?”

Disse o Senhor: “Não era Esaú irmão de Jacob? Porém mostrei-vos o meu amor amando a Jacob. 3Mas rejeitei o seu próprio irmão Esaú e destruí a montanha e a herança de Esaú, para a dar aos chacais no deserto.” 4Ainda que os seus descendentes digam: “Tornaremos a reconstruir sobre ruínas!”, o Senhor dos exércitos retorquir-lhes-á: “Tentem, se quiserem, mas tornarei a destruí-la. Porque a sua terra será chamada ‘Terra da Maldade’ e o povo chamar-se-á ‘Povo sob a ira eterna do Senhor’. 5Ó Israel, levanta os olhos e vê o que Deus está a fazer em todo o mundo! Então vocês dirão: ‘Verdadeiramente o grande poder do Senhor manifestou-se para além das nossas fronteiras!’

Sacrifícios imundos

6Um filho honra o seu pai; um servo honra o seu senhor. Eu sou vosso Pai e vosso Senhor e, contudo, os sacerdotes não me prestam honra nenhuma, antes desprezam o meu nome. Dizem vocês: ‘Quando é que desprezámos o teu nome?’

7Quando oferecem sacrifícios imundos no meu altar.

‘Sacrifícios imundos? Alguma vez fizemos uma coisa dessas?’

Sim, sempre que dizem: ‘Não se incomodem em trazer alguma coisa muito valiosa para oferecer ao Senhor!’ 8Quando oferecem em sacrifício um animal cego, não é isso errado? E quando oferecem animais aleijados ou doentes, isso também não é errado? Façam o mesmo com o vosso governador, tentem dar-lhe de presente um animal assim e verifiquem se fica satisfeito, diz o Senhor dos exércitos.

9‘Deus tenha piedade de nós!’, suplicam vocês. ‘Seja a sua misericórdia sobre nós!’ Mas quando trazem ofertas desse tipo, como poderá mostrar-vos algum favor?

10Oh! Quem me dera encontrar no vosso meio um sacerdote que feche as portas e recuse aceitar esse tipo de sacrifício! Não tenho prazer em vocês, diz o Senhor dos exércitos, e não aceitarei as vossas ofertas! 11Mas o meu nome será honrado pelas nações, do Oriente ao Ocidente. Em todo o mundo se oferecerão sacrifícios agradáveis de incenso e ofertas puras em honra do meu nome, o qual se tornará grande entre nações, diz o Senhor dos exércitos.

12Mas vocês desonram-no, dizendo que o meu altar não é digno de muita importância, e encorajam o meu povo a trazer-me animais aleijados e doentes para ali me oferecer. 13Dizem vocês: ‘Oh! É tão difícil servir o Senhor e fazer o que ele pede!’ E viram a cara aos mandamentos que vos dei para cumprirem. Ponderem! Animais roubados, coxos e doentes, oferecidos a Deus! Poderia eu aceitar tais ofertas?, pergunta o Senhor. 14Maldito o homem que promete um belo animal do seu rebanho e acaba por substituí-lo por outro, doente, para o sacrificar ao Senhor. Eu sou um grande Rei, diz o Senhor dos exércitos! O meu nome deve ser profundamente reverenciado entre os gentios!