Rut îl întâlnește pe Boaz
1Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.
2Moabita Rut i‑a zis lui Naomi:
– Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.2 Cf. Lev. 19:9; 23:22; Deut. 24:19.
Ea i‑a răspuns:
– Du‑te, fiica mea.
3Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.
4Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor:
– Domnul să fie cu voi!
Ei i‑au răspuns:
– Domnul să te binecuvânteze.
5Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:
– A cui este tânăra aceasta?
6Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns:
– Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. 7Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.7 Lit.: în casă.
8Boaz i‑a zis lui Rut:
– Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele. 9Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.
10Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:
– Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta10, 13 Lit.: în ochii tăi., ca să mă iei în seamă pe mine, o străină10 Sau: una care nu sunt de băgat în seamă.?
11Boaz a răspuns:
– Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte. 12Domnul să‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!
13Ea a zis:
– Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale pe placul inimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale.
14La ora mesei, Boaz i‑a zis lui Rut:
– Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet.
Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas.
15Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând:
– Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți. 16Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți.
17Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strâns17 Lit.: și a fost. aproape o efă17 O efă măsura aproximativ 22 l. de orz. 18A luat ceea ce strânsese și s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturase la masă.
19Atunci soacra ei a întrebat‑o:
– Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă!
Rut i‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis:
– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.
20Naomi i‑a zis nurorii sale:
– Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care20 Din punct de vedere gramatical referentul poate fi și Boaz. nu Și‑a părăsit îndurarea20 Vezi nota de la 1:8. față de noi, cei vii, și față de cei ce au murit!
Apoi Naomi i‑a zis:
– Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărare20 Ebr.: goel (rudă cu drept de răscumpărare). Ruda cu drept de răscumpărare avea obligația, prin Lege, de a‑și proteja rudele aflate în nevoie: (1) de a ridica un urmaș fratelui său, dacă acesta a murit fără a lăsa urmași – primul fiu născut moștenea numele și averea fratelui defunct (Deut. 25:5-10); (2) de a răscumpăra pământul pe care o rudă mai săracă l‑a vândut în afara familiei (Lev. 25:25-28); (3) de a răscumpăra o rudă care s‑a vândut ca sclavă, din cauza sărăciei (Lev. 25:47-49); (4) de a răzbuna uciderea unei rude (Num. 35:19-21). asupra noastră.
21Moabita Rut i‑a zis:
– El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“
22Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut:
– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor.
23Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.
Encuentro de Rut con Booz
1Noemí tenía, por parte de su esposo, un pariente que se llamaba Booz. Era un hombre rico e influyente de la familia de Elimélec.
2Y sucedió que Rut la moabita le dijo a Noemí:
―Permíteme ir al campo a recoger las espigas que vaya dejando alguien a quien yo le caiga bien.
―Anda, hija mía —le respondió su suegra.
3Rut salió y comenzó a recoger espigas en el campo, detrás de los segadores. Y dio la casualidad de que el campo donde estaba trabajando pertenecía a Booz, el pariente de Elimélec.
4En eso llegó Booz desde Belén y saludó a los segadores:
―¡Que el Señor esté con vosotros!
―¡Que el Señor te bendiga! —respondieron ellos.
5―¿De quién es esa joven? —preguntó Booz al capataz de sus segadores.
6―Es una joven moabita que volvió de la tierra de Moab con Noemí —le contestó el capataz—. 7Ella me rogó que la dejara recoger espigas de entre las gavillas, detrás de los segadores. No ha dejado de trabajar desde esta mañana que entró en el campo, hasta ahora que ha venido a descansar un rato en el cobertizo.2:7 que ha venido … cobertizo. Frase de difícil traducción.
8Entonces Booz le dijo a Rut:
―Escucha, hija mía. No vayas a recoger espigas a otro campo, ni te alejes de aquí; quédate junto a mis criadas, 9fíjate bien en el campo donde se esté cosechando, y síguelas. Ya les ordené a los criados que no te molesten. Y, cuando tengas sed, ve adonde están las vasijas y bebe del agua que los criados hayan sacado.
10Rut se inclinó hacia la tierra, se postró sobre su rostro y exclamó:
―¿Cómo es que te he caído tan bien a ti, hasta el punto de fijarte en mí, siendo solo una extranjera?
11―Ya me han contado —le respondió Booz— todo lo que has hecho por tu suegra desde que murió tu esposo; cómo dejaste padre y madre, y la tierra donde naciste, y viniste a vivir con un pueblo que antes no conocías. 12¡Que el Señor te recompense por lo que has hecho! Que el Señor, Dios de Israel, bajo cuyas alas has venido a refugiarte, te lo pague con creces.
13―¡Ojalá siga yo siendo de tu agrado, mi señor! —contestó ella—. Tú me has consolado y me has hablado con cariño, aunque ni siquiera soy como una de tus siervas.
14A la hora de comer, Booz le dijo:
―Ven acá. Sírvete pan y moja tu bocado en el vinagre.
Cuando Rut se sentó con los segadores, Booz le ofreció grano tostado. Ella comió, quedó satisfecha, y hasta le sobró. 15Después, cuando ella se levantó a recoger espigas, él dio estas órdenes a sus criados:
―Aun cuando saque espigas de las gavillas mismas, no la hagáis pasar vergüenza. 16Más bien, dejad caer algunas espigas de los manojos para que ella las recoja, ¡y no la reprendáis!
17Así que Rut recogió espigas en el campo hasta el atardecer. Luego desgranó la cebada que había recogido, la cual pesó más de veinte kilos.2:17 más de veinte kilos. Lit. casi un efa. 18La cargó de vuelta al pueblo, y su suegra vio cuánto traía. Además, Rut le entregó a su suegra lo que le había quedado después de haber comido hasta quedar satisfecha.
19Su suegra le preguntó:
―¿Dónde recogiste espigas hoy? ¿Dónde trabajaste? ¡Bendito sea el hombre que se fijó en ti!
Entonces Rut le contó a su suegra acerca del hombre con quien había estado trabajando. Le dijo:
―El hombre con quien hoy trabajé se llama Booz.
20―¡Que el Señor lo bendiga! —exclamó Noemí delante de su nuera—. El Señor no ha dejado de mostrar su fiel amor hacia los vivos y los muertos. Ese hombre es nuestro pariente cercano; es uno de los parientes que nos pueden redimir.
21Rut la moabita añadió:
―Incluso me dijo que me quedara allí con sus criados hasta que terminaran de recogerle toda la cosecha.
22―Hija mía, te conviene seguir con sus criadas —le dijo Noemí—, para que no se aprovechen de ti en otro campo.
23Así que Rut se quedó junto con las criadas de Booz para recoger espigas hasta que terminó la cosecha de la cebada y del trigo. Mientras tanto, vivía con su suegra.
